Când tu pe Isus ai ajuns să-L cunoşti
Credinţa-ţi va fi neclintită,
Văzând cum în juru-ţi a cerului oşti
Veghează în orice clipită.

Credinţa-i izvorul Divine puteri
Ce munţii în mări îi împinge,
Prin ea vezi–nainte în mari depărtări,
Credinţa în toate învinge.

Nu da îndoielilor loc nici în gînd
Şi nu te-ngriji de-a ta soartă,
Puterea credinţei curate oricând
Deschide a cerului poartă.

Păcate cumplite le va ispăşi
Credinţa ce stă neclintită,
Şi orice dorinţă curată-ţi va fi
De Tatăl ceresc împlinită.

Nu eşti niciodată aici părăsit
Sau singur când vine furtuna,
Căci forţa credinţei de nebiruit
Te va însoţi totdeauna.

Nimic nu-i mai sfînt, mai curat şi frumos,
Nimic nu-i mai sigur şi tare,
Decât să rămâi lui Isus credincios,
Prin Harul Său fără hotare.

Nimic nu-i mai scump decât Dragostea Sa,
De-ai pus-o cândva la-ncercare,
Căci ceea ce nimeni nu poate să dea,
Găseşti în Iubirea-I cea mare.