Aş vrea să-ţi spun astăzi căci nu e de-ajuns,
La gât doar să porţi sfânta cruce,
Căci crucea e lemnul pe care străpuns,
Isus mântuire ne-aduce.

Pe Calea Lui Isus să ştii, negreşit,
E-ntâi lepădarea de sine.
Apoi îţi iei crucea urmându-L smerit,
Pe Cel ce-a murit pentru tine.

Vei fi ca o oaie-ntre lupii cei răi,
Ce-aşteaptă flămânzi a lor pradă,
Şi-adesea a lumii cumplite văpăi.
Vor fi gata trupul să-ţi ardă.

Să porţi crucea-nseamnă să fii ne-ncetat,
Gătit pentru jertfă în viaţă,
Luptând să rămâi ne-ntinat de păcat,
Cum Sfânta Scriptură ne-nvaţă.

Să-ţi fie dar crucea mai mult decât semn,
O viaţă trăită-n lumină,
Urmând ascultarea, ce cândva pe lemn,
Ierta a păcatului vină.