Am semănat, pe-ntinsele ogoare,
Sămânţa ce-am cules din firea-mi rea
Fără să ştiu, căci vine-o vreme-n care,
Ce-am semănat în câmp, voi secera.

Am semănat, în loc de pace ură,
Şi-n fraţii mei, cu pietre am lovit,
Dar s-a-mplinit, Cuvântul din Scriptură,
Şi doar ce-am semănat, a răsărit.

Azi mă întorc, cu lacrimi de căinţă,
Să-mi plâng trecutul meu şi-al meu păcat,
Să-mi plâng acele vremi, de neştiinţă,
Când fără-nţelepciune am lucrat.

Îmi plâng acele vremi de neveghere,
Când n-am lucrat, cu lacrimi pe ogor,
Privind la holde astăzi cu durere,
Neghina ce-a crescut în urma lor.

E încă vreme, de lucrat pământul,
Şi primăveri de har, încă mai sunt,
Cât încă-i zi, să semănăm Cuvântul,
S-ajungă, pân' la capăt de pământ.

Să spunem, despre marea îndurare,
Despre Isus şi despre jertfa Sa,
Şi-n vara secerişului cel mare,
Cu bucurie-n lan, vom secera.

Amin.
Ilie Belciu, Iulie 2004