1. Am semănat pe-ntinsele ogoare
Sămânţa ce-am cules din firea-mi rea,
Fără să ştiu căci vine-o vreme-n care
Ce-am semănat, curând voi secera.

R1: /:Îmi plâng acele vremi de neveghere,
Când n-am lucrat cu lacrimi pe ogor,
Privind la holde astăzi cu durere,
Neghina ce-a cuprins întinsul lor. :/

2. Am semănat în loc de pace ură,
Şi-n fraţii mei cu pietre am lovit,
Dar s-a-mplinit Cuvântul din Scriptură
Şi doar ce-am semănat, a răsărit.

R2: /:Azi mă întorc cu lacrimi de căinţă,
Să-mi plâng trecutul meu şi-al meu păcat,
Să-mi plâng acele vremi de neştiinţă,
Când fără-nţelepciune am lucrat. :/

3. E încă vreme de lucrat pământul,
Şi primăveri de har, încă mai sunt...
Cât încă-i zi, să semănăm Cuvântul,
S-ajungă pânʼ la capăt de pământ.

R3: /:Să spunem despre marea îndurare,
Despre Isus şi despre jertfa Sa,
Şi-n vara secerişului cel mare,
Cu bucurie-n câmp vom secera. :/