Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Personal, în discuțiile pe care le am cu ateii și agnosticii, este umilitor să aud, destul de frecvent, că religia creștină este o afacere, că majoritatea marilor lideri au și alte motivații în spate (bani, putere). Este adevărat că și noi le-am dat suficiente motive ca să fie suspicioși. Aproape toate scandalurile în care au fost implicați unii așa-ziși lideri spirituali au fost cauzate de chestiuni grave precum iubirea de bani, lăcomia, poftele sexuale, dorința de putere absolută.

          Unii lideri spirituali s-au sacrificat pentru biserică și au urmat modelul apostolului Pavel. De asemenea, alți oameni duc o viață foarte modestă pentru a duce mai departe lucrarea (câștigă foarte puțin, ar putea să își caute o slujbă mai bine plătită). O altă parte dintre liderii plătiți de biserică au venituri decente, în limitele permise de Evanghelie, astfel încât să le ofere un trai decent familiilor din care fac parte. Însă există și o altă categorie de „slujitori” prin biserici. Aceștia înțeleg că trebuie să se îmbogățească din Evanghelie. Bineînțeles, Isus Hristos va judeca toate aceste lucruri în curând. Însă până atunci, noi putem preveni asemenea situații neplăcute.

          Toți cei care predicăm Evanghelia pretindem că vorbim din partea lui Dumnezeu. Însă cel care predică cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu primește o mare autoritate de la Dumnezeu. Autoritatea lui este chiar mai mare decât autoritatea unui judecător din lumea laică. Un astfel de funcționar (judecătorul) le face dreptate oamenilor în funcție de niște legi failibile care sunt valabile pentru o perioadă finită de timp. Însă omul lui Dumnezeu împarte drept Cuvântul Adevărului care este mai presus de orice lege omenească, pentru că este infailibil și pentru că are impact veșnic pentru destinul oamenilor.

          Pentru a se evita orice alte discuții, toți liderii bisericilor (împreună cu toți cei care sunt plătiți de biserici) ar trebui să își publice veniturile și declarațiile de avere, la fel cum o fac și judecătorii din lumea laică. Declarațiile vor putea fi accesate de către oricine, pe internet, așa cum se întâmplă cu declarațiile înalților demnitari ai statului din justiție. În lumea laică, s-au pus la dispoziție aceste documente pentru ca să existe transparență între cetățeni și cei care le reprezintă interesele (aceștia sunt plătiți din banii contribuabililor). Cu atât mai mult biserica lui Hristos ar trebui să pună la dispoziția oamenilor aceste declarații. Onoarea lui Dumnezeu este mai importantă decât onoarea unui stat democratic. Ar fi benefic ca oricine să poată afla cum sunt cheltuiți banii care intră în biserici și/sau asociații creștine.

          Acestea fiind spuse, când recomandăm cuiva o biserică, cel necredincios va putea vedea un exemplu de dăruire spirituală a liderilor, care se apropie în slujire de modelul apostolic și de Isus Hristos. Și va putea observa că acea biserică administrează înțelept fondurile de care dispune. Acest pas al demnității ar trebui efectuat începând cu funcțiile cele mai înalte și cu cei care sunt mai populari. Și cei care au ieșit din anumite culte religioase și nu mai au funcții în cult ar trebui să facă publice aceste detalii. Mai ales că și aceștia pretind că ne vorbesc de la Dumnezeu.

          Apostolul Pavel, cel chemat personal de Isus Hristos în slujbă, a abordat public toate aceste probleme, ca să evite orice neînțelegeri pe această temă. Apostolul nu a fost în situația de a își declara veniturile, pentru că o bună perioadă de timp a muncit, a trăit în sărăcie sau a fost prigonit. Totuși, apostolul ne-a lăsat „declarația lui de avere”: „Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. – Eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în 446 primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi, în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?” (2 Corinteni 11:23-29).

          Dumnezeu să aibă milă de noi!