Există diverse moduri prin care demonii pot obține accesul în viața unui om. Trebuie să reținem că Diavolul alege cel mai vulnerabil moment și cea mai vulnerabilă situație, ca să ne aducă sub influența lui (1 Petru 5:8-9). În continuare, voi vorbi despre patru modalități prin care demonii pot intra în viețile oamenilor.

          Expunerea la influențe oculte (precum mersul la ghicitor sau vrăjitor) ne poate face foarte vulnerabili în fața forțelor întunericului. Dacă noi vizităm un ghicitor care să ne prezică viitorul, înseamnă că nu mai suntem interesați de ceea ce ne spune Dumnezeu și acordăm credibilitate altcuiva. O asemenea lipsă de credință poate deschide ușa către blesteme și influențe demonice. Împăratul Ahazia și-a pus încrederea în Baal-Zebub, ca să afle dacă va fi vindecat. Pentru că nu s-a încrezut în adevăratul Dumnezeu, acesta a fost pedepsit și a murit (2 Împărați 1:1-6). Tot astfel, cei care caută răspunsuri la alți dumnezei, mai ales după ce L-au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, pot ajunge la moarte spirituală sau riscă să atragă influențe demonice în viețile lor. Mai mult, credința în religii false (care predică un alt Isus, o altă evanghelie și sunt coordonate de un alt duh, diferit de Duhul lui Dumnezeu – 2 Corinteni 11:4) ne poate expune în fața atacurilor Diavolului. Așa cum afirmă apostolul Pavel, în vremurile din urmă unii oameni vor renunța la credință și vor da credibilitate unor duhuri înșelătoare și învățăturilor dracilor (1 Timotei 4:1).

          Unii oameni sunt mai predispuși să dezvolte boli psihice și sunt mai vulnerabili în fața puterilor întunericului, din cauza blestemelor din generațiile anterioare. Nelegiuirile părinților (tot felul de păcate grave care le-au atras blesteme din partea altor oameni, legături demonice și diverse forme de idolatrie) pot afecta generațiile viitoare. Consecințele negative ale acestor păcate specifice se pot răsfrânge peste trei sau patru generații (Exod 20:3-5). Prezența blestemelor poate fi asociată cu tot felul de influențe demonice, care se pot manifesta încă din tinerețe. Biblia ne vorbește despre un om care era chinuit de demoni încă din copilărie (Marcu 9:14-29). Această persoană avea simptome de epilepsie, asociată, probabil, cu o formă de psihoză. Putem presupune că acest om a căzut în capcanele generațiilor anterioare, care l-au făcut vulnerabil în fața influențelor demonice (deși pot exista exista și alte cauze). În altă ordine de idei, părinții pot să le cauzeze vulnerabilități copiilor și în alte situații. Părinții care nu îi doresc pe copiii ce apar accidental și care persistă în această stare de nemulțumire îi pot afecta pe urmașii lor. Mai târziu, copiii pot fi mai predispuși să dezvolte sunt mai predispuși ca, pe măsură ce cresc, să comită același păcat precum părinții lor.

          Abuzurile din copilărie, violența, alcoolismul, conflictele repetate din familie și certurile nesfârșite dintre părinți creează o atmosferă care favorizează prezența demonilor (Iacov 3:16). Majoritatea copiilor nu au mecanismele de protecție emoțională și spirituală pentru a rezista unor presiuni demonice. Poate că acel tânăr despre care am vorbit în paragraful precedent a fost expus unui asemenea mediu. Într-adevăr, unele probleme psihice încep încă din copilărie. Pe fondul unei copilării nefericite, pot apărea afecțiuni precum depresia și anxietatea. Dacă aceste boli nu sunt tratate la timp, îi pot expune pe tineri la tot felul de psihoze și îi pot vulnerabiliza în fața unor atacuri demonice.

          Cuvintele, faptele și obiceiurile păcătoase reprezintă modalități prin care Diavolul are acces în viețile noastre. Traumele care nu sunt vindecate, însoțite de neiertare, creează un mediu favorabil influențelor demonice. Neiertarea aduce frustrare, depresie, dorință de răzbunare, ură și poate îmbolnăvi sufletul și trupul. Uneori, un singur lucru greșit poate deschide ușa pentru un demon. Decizia lui Iuda Iscarioteanul de a-L trăda pe Isus a fost un asemenea păcat. Având această intenție, Iuda a deschis o ușă pe care ulterior n-a mai putut-o închide (Luca 22:3 – „Atunci a intrat Satan în Iuda”). Tot astfel, o singură vizită la vrăjitor poate aduce nenorocirea în viața noastră. În altă ordine de idei, obiceiurile păcătoase nemărturisite, însoțite de o stare îndelungată de letargie spirituală și de lipsa practicării disciplinelor spirituale, deschid aproape inevitabil calea pentru demoni. Pe de altă parte, prin cuvintele noastre neînțelepte putem arunca blesteme asupra noastră sau a celor din familie. În situații de stres, noi putem afirma lucruri precum: „să mor eu”, „îmi doresc să fi murit”, „mi-ar fi mai bine mort”. Însă suntem nesăbuiți dacă tratăm moartea cu o asemenea ușurință.

          Biblia ne spune că demonii sunt foarte insistenți. Aceștia pot fi scoși afară, dar vor încerca să se reîntoarcă (Matei 12:43-45). Un duh necurat se poate întoarce în „casa lui”, adică la persoana în care a locuit înainte, și o poate găsi goală, măturată și împodobită. Apoi mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și ocupă din nou „casa aceea”. Demonul a avut acces din nou în acea locuință, nu pentru că era măturată și împodobită, ci pentru că era goală. Acel om nu L-a chemat pe Isus Hristos înăuntru, ca Domn și Mântuitor. Când un om își predă viața lui Isus Hristos, Duhul Sfânt îl poate ajuta să țină demonii la distanță. În caz contrar, acesta nu-și poate proteja „casa”. Când demonul intră din nou, aduce cu sine alți șapte demoni, mai răi decât el. Astfel, persoana ajunge într-o stare mai rea decât cea inițială. În lumea spirituală, demonii lui Satan hoinăresc, căutând momente și situații vulnerabile pentru a ocupa „camere libere”. Dacă văd oameni care nu L-au făcut pe Isus Domn al vieții lor, vor încerca să-și croiască drum, chiar cu forța. Dacă însă ne asigurăm că Domnul Isus Hristos este într-adevăr Domn în toate ariile vieții noastre, Duhul Sfânt ne va proteja de influențele demonice.