Eliberarea de sub orice influență demonică este posibilă. Noi nu trebuie să câștigăm, de unii singuri, bătălia cu forțele întunericului. Putem intra în victoria pe care Domnul Isus, prin moartea și învierea Lui, a câștigat-o pentru noi. Pe cruce, El a achitat prețul final și complet pentru toate păcatele noastre (Ioan 1:29). Jertfa lui Isus Hristos este argumentul unic și suficient pentru eliberarea de sub orice forțe demonice. Îl putem învinge și îndepărta pe Satan dacă mărturisim personal afirmațiile din Cuvântul lui Dumnezeu, cu privire la ceea ce face sângele lui Isus Hristos pentru noi. Prin sângele Lui, toate păcatele ne sunt iertate (Efeseni 1:7) și suntem curățiți în mod continuu de orice păcat (1 Ioan 1:7). Tot prin sângele Lui, noi suntem sfințiți, îndreptățiți, făcuți neprihăniți și puși deoparte pentru Dumnezeu (Romani 5:9, Evrei 13:12). Apoi, în baza sângelui lui Isus Hristos, noi avem intrare liberă în prezența lui Dumnezeu (Evrei 10:19).

          Anumite persoane sunt posedate de demoni atât de puternic, încât nu se mai pot exprima liber aproape deloc (îndrăciții din Marcu 5:1-20, Marcu 9:14-29). În asemenea cazuri, trebuie făcute rugăciuni speciale de către alți credincioși, în scopul eliberării, fără să fie nevoie de discuții cu cei posedați. În multe alte situații însă, persoanele posedate de demoni se pot exprima și liber. Înainte de rugăciunea de eliberare, este necesar ca aceste persoane să-și declare credința în Isus Hristos și în jertfa Lui de la Calvar, în moartea și în învierea Lui. Totodată, acești oameni trebuie să-și mărturisească toate păcatele de care sunt conștienți și să se pocăiască de ele, să-i ceară iertare lui Dumnezeu. De asemenea, ei trebuie să-i ierte pe cei care le-au greșit și trebuie să se elibereze de poverile trecutului. Dacă este cazul, astfel de persoane trebuie să rupă orice legătură, chiar indirectă, cu ocultismul și cu religiile false. Toate cărțile și obiectele care au legătură cu ghicirea, vrăjitoria, cu religii false sau cu alte practici oculte trebuie distruse. În plus, dacă aceste persoane sunt conștiente de existența unor blesteme în viața lor, trebuie să mărturisească păcatele comise de strămoși (în măsura în care au cunoștință de ele) și să proclame biruința lui Isus Hristos asupra acestor greșeli. Acești pași trebuie făcuți și atunci când o persoană se întoarce la Dumnezeu și are nevoie și de eliberare demonică, dar și în situațiile când un creștin căzut de la credință s-a așezat sub influența celui rău.

          Ca principiu general, lucrarea de eliberare poate fi practicată, în primul rând, de persoanele cu slujire apostolică, profetică, evanghelistică sau pastorală. Cei care se angajează într o asemenea lucrare, fără să fie chemați de Dumnezeu și fără să aibă autoritate de la Duhul Sfânt, pot sfârși tragic. De exemplu, exorciștii iudei care au încercat să cheme numele Domnului Isus Hristos peste cei ce aveau duhuri rele au ajuns să fie bătuți și răniți de oamenii posedați de demoni (Faptele Apostolilor 19:13-20). În altă ordine de idei, este preferabil ca o lucrare de eliberare să fie făcută de cel puțin doi credincioși. Există și posibilitatea ca persoana care primește eliberare să devină violentă. De aceea, doar în cazuri excepționale, ar trebui să se angajeze un singur slujitor la o asemenea lucrare. În plus, Evangheliile ne confirmă că Isus Hristos i-a trimis pe ucenici să slujească în grupuri de câte doi (Luca 10:1-20). Aceștia s-au întors foarte încântați, spunând că și demonii le sunt supuși. Acest lucru a fost posibil pentru că Mântuitorul le-a dat autoritate peste puterile întunericului. Într-adevăr, factorul decisiv în confruntarea cu demonii este autoritatea primită de la Isus Hristos. Cei chemați la această lucrare trebuie să se așeze sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.

          În baza jertfei de la Golgota, oamenii pot fi eliberați de demoni. Isus Hristos a făcut ispășire pentru păcatele întregii omeniri și l-a dezbrăcat pe Satan de principala armă pe care o avea împotriva noastră: acuzația de vinovăție. Prin credința în această jertfă, fiecare om este achitat și îndreptățit, ca și cum nu ar fi păcătuit niciodată. Cei care participă la lucrarea de eliberare trebuie să fie conștienți de acest adevăr. Pe de altă parte, singura armă eficientă în confruntarea cu demonii este Cuvântul lui Dumnezeu. Frica nu își are locul în asemenea situații, pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință (2 Timotei 1:7). Este de remarcat că demonii nu se tem de numele confesiunilor religioase, de titluri bisericești sau de argumente teologice. Însă împotriva cuvintelor Scripturii, rostite cu îndrăzneală și credință, demonii nu au nicio apărare. De asemenea, cei implicați în lucrarea de eliberare trebuie să manifeste dragoste, empatie, milă și compasiune față de cei posedați de demoni. Pentru a-i ajuta în această bătălie spirituală, creștinii trebuie să înțeleagă mai bine nevoile celor posedați de demoni. În dragoste nu este frică, dragostea desăvârșită alungă frica (1 Ioan 4:18). Odată ce frica este izgonită, își fac loc credința în Dumnezeu și curajul, atât de necesare în lucrarea de eliberare.

          Când Mântuitorul nostru avea de-a face cu demonii, aceștia Îi cereau să nu facă anumite lucruri, cum ar fi să nu îi trimită în Adânc (Luca 8:31). Dar niciodată demonii nu L-au sfidat și n-au refuzat să I se supună. Inclusiv când l-a confruntat pe Satan, Isus Hristos a folosit Cuvântul scris al lui Dumnezeu (Matei 4:1-11). Tot astfel, dacă noi cităm Scriptura cu perseverență, dacă declarăm victoria lui Isus Hristos și dacă rostim numele Lui, demonii se vor supune. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață cât de departe este înțelept să mergem, atunci când dialogăm cu demonii. În Luca 8:27-33 este prezentată vindecarea unui îndrăcit. Isus Hristos i-a poruncit demonului să iasă afară din bărbat. Demonul a strigat la El, cerând să nu fie chinuit înainte de vreme. Mântuitorul nostru l-a întrebat pe demon care îi este numele. Aflăm că este vorba despre o legiune de demoni, care au început să Îl roage pe Isus să nu îi trimită în Adânc. Probabil că diferiți demoni vorbeau prin bărbat și aveau multe de spus. Isus Hristos nu i-a împiedicat să vorbească. În cele din urmă, demonii L-au rugat să le dea voie să intre într-o turmă de aproape două mii de porci. După ce au primit permisiunea, demonii au intrat în porci, care au luat-o la goană înspre lac și s-au înecat. Este remarcabil că un om a fost posedat de atât de mulți demoni, care au trimis la moarte o turmă mare de porci! Meditând la acest text, deducem că este biblic și uneori, chiar necesar să îi întrebăm pe demoni care le este numele. Le putem porunci, în numele lui Isus Hristos, să se prezinte. Dacă noi cunoaștem numele unui demon, putem beneficia de încă un instrument pentru a-l face să se supună. Similar procedăm și cu animalele care se află în posesia noastră. Dacă le strigăm pe nume cu un ton autoritar în glas, facem primul pas pentru a le determina să ni se supună. Revenind, dacă demonii răspund, este necesar să luptăm cu răspunsurile lor până când sunt obligați să recunoască autoritatea lui Isus Hristos și să iasă din victimele lor. Le putem porunci, în mod repetat, să plece, folosind numele lui Isus Hristos și versete biblice care proclamă victoria Lui asupra morții și păcatului. Chiar dacă ei refuză inițial sau dacă deviază discuția, noi trebuie să insistăm în același fel. Putem face apel la puterea sângelui lui Isus Hristos și la mărturisirea credinței noastre, pentru a obține victoria deplină asupra forțelor întunericului (Apocalipsa 12:11).

          Este greșit și foarte periculos să căutăm vreo revelație specială de la demoni sau să ne lăsăm atrași în discuții inutile cu aceștia. Noi beneficiem de călăuzirea Duhului Sfânt, care ne învață și ne revelează tot ceea ce trebuie să cunoaștem. Duhul Sfânt este Duhul adevărului, în timp ce Diavolul este tatăl minciunii. Prin urmare, noi Îl dezonorăm pe Duhul Sfânt și ne putem expune duhurilor de înșelăciune, atunci când căutăm revelație de la anumite surse demonice.

          Într-o lucrare de eliberare, este important atât ca noi să avem autoritatea necesară, cât și ca persoanele care caută eliberare să îndeplinească condițiile lui Dumnezeu pentru a o primi (despre care am vorbit în debutul articolului). Noi trebuie să insistăm și să-i determinăm să își mărturisească păcatele, dacă vor să fie eliberați. În unele cazuri, eliberarea deplină nu este imediată, ci progresivă, pe măsură ce descoperă toate domeniile din viața lor care au fost afectate de păcat și de influențe demonice. Se pot contura, în fundal, blesteme generaționale sau blesteme cauzate de legături cu surse oculte. Noi trebuie să înțelegem că lucrarea de eliberare nu este un test al autorității noastre, ci reprezintă un mijloc de a i ajuta pe cei aflați în nevoie. Uneori, avem nevoie de mult post și rugăciune pentru a ne pregăti pentru această bătălie spirituală (Marcu 9:28-29). Însă de fiecare dată, noi trebuie să punem accent pe cerințele lui Dumnezeu pentru ca o persoană să fie eliberată și să îi impulsionăm pe oameni să acționeze în consecință.

          Cei eliberați de demoni trebuie să-L laude pe Dumnezeu și să-I mulțumească că i-a scos din această stare. Aceștia trebuie să-L facă pe Isus Hristos Domn în toate domeniile vieții lor. Avertismentul Mântuitorului nostru este foarte clar în legătură cu demonii (Matei 12:43-45). Dacă un demon se întoarce și găsește casa goală, îi va aduce și pe alți demoni cu el. Însă nimeni nu poate să-i țină pe demoni afară prin propriile forțe. Nici măcar nu trebuie să ne luptăm singuri cu ei. Dacă Dumnezeu locuiește în noi (Ioan 14:23), El ne va ajuta să-i ținem la distanță. De fiecare dată când Satan bate la ușă, trebuie să-L lăsăm pe Isus Hristos să răspundă. Noi trebuie să practicăm cât mai multe discipline spirituale și să ne sfințim, ca să fim victorioși în războiul spiritual.