Un creștin autentic nu poate fi posedat de demoni. Când Duhul Sfânt naște din nou un om, acesta devine o făptură nouă, al cărei unic Stăpân este Isus Hristos. Nu există o întoarcere tranzacțională la Dumnezeu, în care demonii și Duhul lui Dumnezeu coabitează în aceeași ființă. Doctrina demonizării creștinilor denaturează lucrarea nașterii din nou realizate de Duhul Sfânt. Cei născuți din nou sunt izbăviți de sub puterea întunericului (Coloseni 1:13) și de sub robia păcatului (Romani 8:2). În urma nașterii din nou rezultă o făptură nouă (2 Corinteni 5:17), care are un nou sens în viață, noi idealuri și un nou Stăpân. Oamenii născuți din nou sunt pecetluiți de Dumnezeu ca posesiuni ale Sale (Efeseni 1:13-14). Dumnezeu Însuși locuiește în ei prin Duhul Sfânt (Romani 8:9-11; 1 Corinteni 6:19; Ioan 14:23-24). Atât timp cât rămân lângă Isus Hristos, aceștia nu pot sluji la doi Stăpâni (Matei 6:24), nu pot avea legături demonice și nici nu pot fi posedați de draci. În urma nașterii din nou, dacă acest proces este real, nu rezultă făpturi peticite, în care Duhul Sfânt stă la masă cu demonii și locuiesc în diferite încăperi ale inimii credincioșilor. Epistola după Romani oferă cea mai elaborată descriere a Evangheliei și nu aduce în discuție eliberări de demoni în cazul celor născuți din nou. Cu ajutorul Duhului Sfânt, creștinii pot să se lupte cu firea lor pământească.

          Dacă cineva duce o viață de neiertare (Matei 18) se poate expune influențelor demonice sau poate fi dat pe mâna chinuitorilor. Dar omul respectiv nu Îl are ca stăpân pe Isus Hristos. O caracteristică primordială a unui creștin este capacitatea de a ierta. Cine nu poate să ierte ori nu s-a întâlnit niciodată cu Hristos ori a căzut de la credință. Nu există niciun creștin autentic care nu poate să-i ierte pe cei care i-au greșit. Când înțelegem cât ne-a iertat nouă Mântuitorul, nu putem să nu îi iertăm pe cei care ne-au greșit. Devenim astfel liberi de povara neiertării și de o grămadă de frustrări. Dumnezeu Tatăl nu îi iartă pe cei care nu duc o viață de iertare. Cum ar putea fi aceștia copiii Lui (un tată își iartă copiii)?

          Biserica trebuie să lupte cu forțele întunericului și cu influențele demonice din lume. Creștinii pot fi ispitiți, Diavolul poate încerca să-i ducă pe calea pierzării. Dar atât timp cât rămân lângă Isus Hristos, sub stăpânirea Lui, Diavolul nu are autoritate să îi lege sau să îi posede. Dacă se descoperă legături demonice în cazul unor creștini nominali, atunci aceștia ori nu au fost niciodată născuți din nou ori au căzut de la credință. Stăpânul lor actual nu este Dumnezeu, chiar dacă s-au botezat și fac lucrări prin biserici.

          Anumiți necreștini pot ajunge să fie posedați de demoni. Prezența demonică în lume a fost destul de puternică de-a lungul istoriei omenirii. Cu toate acestea, și în vremea lui Isus Hristos existau puțini oameni îndrăciți. La Rusalii s-au pocăit mii de oameni, dar nu a fost nevoie de exorcizări. La Atena și în alte locuri unde au vestit ucenicii Evanghelia, rareori s-au făcut exorcizări, în comparație cu numărul celor convertiți. Pe de altă parte, cei care se leapădă de Isus Hristos și cad de la credință (1 Corinteni 9:25-27, Apocalipsa 2:24-25,1 Petru 5:1-8,2 Petru 2:17-22, Romani 11:19-22) pot să ajungă (nu e neapărat necesar) posedați de demoni.

          Unii adepți ai mișcării carismatice văd demoni în spatele fiecărei boli, al fiecărui accident nefericit și al tuturor obiceiurilor păcătoase. Biblia însă nu susține asemenea învățături nocive și ne oferă evidențe clare ale stăpânirii demonice. În majoritatea cazurilor relatate în Biblie, persoanele stăpânite de demoni se manifestau violent, dând dovadă de o forță fizică ieșită din comun. Acestea aveau crize de isterie, țipau, se zvârcoleau și vorbeau cu voci care nu erau ale lor. Demonii îi trânteau la pământ, le cauzau răni fizice și rosteau hule împotriva lui Dumnezeu (Marcu 1:23-24; Marcu 5:2-5; Marcu 9:17-22). Privind la aceste situații, observăm că persoanele posedate de demoni nu se mai pot controla. Acestea nu mai pot să-și exprime propria voință, deoarece se află sub dominația celui rău.

          Biblia nu ne prezintă vreun creștin demonizat. Saul nu a fost niciodată născut din nou. El a ajuns să fie chinuit periodic de duhuri demonice din cauza păcatelor lui. Să ne ferească Dumnezeu de tipul de "pocăință" de care a dat dovadă Saul! Diavolul a intrat în Iuda Iscarioteanul, dar nici el nu era născut din nou. Satan l-a ispitit pe Petru (Matei 16:13-28) dar nu l-a posedat. Isus Hristos a spus că gândurile lui Petru nu vin de la Dumnezeu, ci vin de la oameni. Deci Diavolul a încercat să-L ispitească pe Mântuitor prin gândurile omenești de care i-a sugerat apostolului Petru să asculte. Ar fi ciudat să credem că vreunul dintre apostoli a fost posedat de demoni și a mers în lucrare cu Isus Hristos, scoțând demoni. Doar fiul pierzării, Iuda Iscarioteanul, a fost posedat de Diavolul, însă numai la final, când L-a trădat pe Hristos. În plus, ucenicii s-au născut din nou în seara zilei învierii, la întâlnirea cu Isus Hristos cel Înviat. Aceștia au primit Duhul Sfânt și au fost născuți din nou (Ioan 20:19-22). Toma s-a născut din nou cu o săptămână mai târziu, când Isus Hristos a devenit Domnul și Dumnezeul lui personal (Ioan 20:24-29).

          Un exemplu des folosit de carismatici este cel al femeii gârbove din Luca 13:10-17. Biblia o prezintă pe această femeie ca fiind o fiică a lui Avraam care era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință și nu putea să-și îndrepte spatele. În primul rând, chiar dacă această femeie era o fiică a lui Avraam, ea nu era o credincioasă autentică în Hristos (cel puțin nu înainte de a fi vindecată). Apoi, chiar dacă traducerea Cornilescu afirmă că femeia era stăpânită de un duh de neputință (Luca 13:11), traducerile mai recente (New American Standard Bible, New English Translation) susțin doar că boala acesteia era cauzată de un duh. Aceste traduceri sunt în concordanță cu contextul prezentat de Luca. Observăm că Mântuitorul se ocupă de boala femeii și nu de demonul care se presupune că ar fi stăpânit-o, așa cum a făcut în cazurile persoanelor stăpânite de demoni (Marcu 1:25; Marcu 5:2-5; Marcu 9:17-22).