Demonii sunt ființe spirituale fără trup care, în anumite circumstanțe, pot ocupa trupuri fizice. Se pare că prima lor alegere este trupul uman, dar în unele cazuri aceștia sunt dispuși să intre chiar și în trupul unui animal (Luca 8:32-33). Deși demonii nu au trup, aceștia au multe caracteristici specifice unei persoane. În primul rând, demonii au conștiință de sine. Când Isus Hristos l-a întrebat pe omul demonizat din Gadara care îi este numele, un demon a răspuns în numele lui și al celorlalți demoni astfel: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mai mulți” (Marcu 5:9). Deci demonul era conștient de identitatea lui și a tuturor demonilor care locuiau în acel bărbat. Apoi, demonii dispun de intelect și de cunoștințe care nu vin din surse naturale. Când Isus Hristos a confruntat un bărbat demonizat, în sinagoga din Capernaum, demonul a vorbit prin gura acelui om astfel: „Te știu cine ești: ești Sfântul lui Dumnezeu” (Marcu 1:24). Este interesant că ucenicilor lui Isus Hristos le-a luat mai mult de un an să înțeleagă ceea ce demonul a deslușit imediat. De asemenea, demonii au și voință. De exemplu, demonul care a ieșit dintr-un om a afirmat: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit” (Matei 12:44). Observăm că demonul își folosește voința pentru a lua o decizie și pentru a duce la capăt acțiunea corespunzătoare. Pe de altă parte, demonii pot avea o anumită credință și emoții. Apostolul Iacov afirmă următoarele lucruri: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred... și se înfioară!” (Iacov 2:19). Înfiorarea este un indiciu exterior al unei emoții puternice. Deseori, când persoanele demonizate sunt confruntate cu autoritatea lui Isus Hristos, acestea încep să tremure foarte tare. În astfel de situații, tremuratul poate fi o manifestare exterioară a fricii demonului care se află în interior. Totodată, demonii poartă conversații și răspund la întrebări. Aceștia au capacitatea de a vorbi, de a vedea și de a auzi, folosindu-se de abilitățile persoanelor în care locuiesc.

          Demonii fac parte dintre îngerii căzuți care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au crezut în promisiunile Diavolului (Apocalipsa 9:1; Apocalipsa 12:3-9). Biblia ne spune că noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești (Efeseni 6:12). Unii demoni pot influența și pot poseda oameni, la nivel individual, determinându-i să facă tot felul de păcate. Aceștia se pot folosi de firea pământească afectată de păcat pentru a produce daune mai mari în ființele noastre (2 Corinteni 11:13-15). Însă există și demoni care pot influența imperii (Daniel 10:20), națiuni, guverne, organizații extremiste și teroriste (mișcarea legionară, Hamas, Hezbollah, ISIS). Rolul lor este să producă războaie, atentate teroriste, sclavie. Alți demoni creează religii false (2 Corinteni 11:3-4). Unele dintre aceste religii acceptă existența mai multor dumnezei (contrar 1 Corinteni 8:5-6), practică închinarea la idoli (contrar Exod 20:5) sau promovează o mântuire prin fapte (contrar Efeseni 2:8-10). Alte asemenea religii învață că oamenii pot deveni în final dumnezei, în acord cu oferta înșelătoare pe care Satan a făcut-o omenirii, în grădina Eden (Geneza 3:5). O altă categorie de religii false, precum gnosticismul, mormonismul (ritualurile din templu sunt disponibile doar pentru câțiva aleși, niciun străin nu poate intra în templu în timpul serviciilor religioase) sau francmasoneria (este închisă pentru cei neinițiați și secretele ei sunt păstrate prin tot felul de jurăminte înfricoșătoare), oferă o formă de cunoaștere ezoterică, disponibilă doar pentru câteva persoane privilegiate. Totodată, alți demoni propun curente de gândire nocive (umanismul, comunismul, nazismul) și promovează o știință fără Dumnezeu (evoluționismul). În altă ordine de idei, există și demoni care controlează trupe de muzică foarte populare (Lucifer era lider de închinare în cer, înainte de rebeliune – Ezechiel 28:12-14), tot felul de alte mișcări religioase dubioase care se asociază cu orgii sexuale (precum MISA – Mișcarea de integrare în absolut) și anumite evenimente muzicale. Pe de altă parte, unii dintre acești demoni promovează ocultismul (vrăjitoria și ghicirea). Ei vor să-i aducă pe oameni în sfera lor de influență, folosindu-se de diverse ocazii prin care pot primi acces la mintea și la trupul acestora. În final, alți demoni cauzează tot felul de boli psihice (e. g. psihoze), pe fondul blestemelor din generațiile anterioare sau a altor păcate grave.

          Termenul „ocultism” este derivat dintr-un cuvânt latin care înseamnă „ascuns” sau „acoperit”. Puterea care acționează prin intermediul sistemelor și practicilor oculte vine de la Satan și este extrem de malefică. Unii dintre noi tânjim să intrăm în contact cu necunoscutul, cu o putere mai înaltă, cu ceva mai măreț. Dacă nu veghem, noi putem ajunge sub influențe demonice, chiar fără să ne dăm seama. În Biblie, cele două ramuri ale ocultismului sunt ghicirea și vrăjitoria. Biblia condamnă aceste practici și le interzice categoric israeliților să se ocupe cu astfel de lucruri (Exod 22:18, Levitic 19:26-31; 20:27, Deuteronom 18:9-14,2 Împărați 17:17-18; 21:6,1 Cronici 10:13, Galateni 5:19-21). Așa cum afirmă textele de mai sus, împăratul Saul a murit pentru că a păcătuit împotriva Domnului și pentru că a cerut sfatul celor ce cheamă morții. Ghicirea și vrăjitoria sunt două dintre cauzele pentru care poporul Israel a fost dus în robie. Totodată, cei care practicau ghicirea și vrăjitoria erau pedepsiți cu moartea, conform legii lui Moise. Se observă că aceste păcate sunt abominabile în ochii lui Dumnezeu. Cuvântul tradus prin „urâciune” este cel mai puternic termen din limba ebraică pentru ceea ce Domnul urăște și respinge. Poate de aceea Dumnezeu pune astfel de oameni în aceeași categorie cu cei care își sacrifică copiii zeilor păgâni. Așa cum susține apostolul Pavel, cei care practică vrăjitoria nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. În cultura noastră ne este dificil să înțelegem cât de mult urăște Dumnezeu aceste practici oculte. Nimeni nu se poate implica în asemenea lucruri fără să fie expus influențelor demonice și fără să fie vulnerabil în fața forțelor întunericului.

          Ghicirea oferă informații despre oameni, evenimente și situații, prin intermediul mijloacelor supranaturale. De cele mai multe ori, prin ghicire se dezvăluie evenimente din trecutul și prezentul unor persoane, dar și lucruri ce țin de viitor. De exemplu, slujnica din Filipi avea un duh de ghicire prin care prezicea viitorul. În accepțiunea modernă, aceasta era un fel de medium sau clarvăzător. Această femeie a fost prima persoană din Filipi care și-a dat seama că Pavel și Sila sunt slujitorii lui Dumnezeu și că ei vestesc calea mântuirii (Faptele Apostolilor 16:16-22). Chiar dacă informațiile oferite de slujnică erau adevărate, acestea proveneau de la un demon. Când Pavel a scos demonul din ea, slujnica și-a pierdut capacitatea de prezicere, iar stăpânul ei și-a pierdut sursa de venit. Astfel, este posibil ca forțele întunericului să aibă acces la o parte din evenimentele din trecut sau din prezent și să le folosească pentru a-și înrobi victimele. Mulți creștini pot cădea în această plasă și pot deveni vulnerabili în fața influențelor demonice. Ghicitul în palmă este una dintre practicile cele mai întâlnite și mai periculoase. Deseori, prezicerile unui medium referitoare la cursul vieții unei persoane constituie o declarație a destinului intenționat de Satan pentru acea persoană. Cine se duce la asemenea clarvăzători îi oferă Diavolului oportunitatea să altereze viitorul pe care Dumnezeu i l-a pregătit. De exemplu, cineva s-a dus la o clarvăzătoare, ca să afle viitorul. I s-a spus că va avea un copil care se va naște mort. Chiar așa s-a și întâmplat. Din cauza păcatului de a consulta o clarvăzătoare, persoana respectivă s-a expus puterii demonice care i-a omorât copilul. După ce s-a pocăit și s-a rugat pentru eliberare, viața acestei persoane a fost restaurată, dar copilul care a murit nu s-a mai întors înapoi. Totodată, noi putem să ne întâlnim, accidental, cu oameni posedați de demoni, care să ne spună tot felul de lucruri despre viitorul nostru: că vom muri într-un accident de mașină, că se vor întâmpla anumite nenorociri, că vom avea o anumită profesie sau că ne vom căsători cu o anumită persoană. Nu trebuie să ne fie frică, putem să le comunicăm că refuzăm destinul pe care Satan îl are pentru viața noastră și că nu ni se vor întâmpla astfel de lucruri. Dacă vom avea o asemenea vigilență, nu îi vom permite Diavolului să influențeze viitorul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi. Nu trebuie să lăsăm ca vorbele unui clarvăzător să ne murdărească întreaga viață spirituală. Chiar și o picătură de otravă poate otrăvi conținutul unui pahar cu apă curată. În altă ordine de idei, spiritismul (încercarea de a vorbi cu morții – de exemplu, prin tabla Ouija) poate să-i permită Diavolului accesul în viețile noastre și să influențeze viitorul nostru. De asemenea, horoscopul este un alt mod prin care mulți oameni sunt expuși ghicirii. Într-adevăr, consultarea horoscopului poate să ne expună influențelor demonice. Unii dintre noi vrem să știm ce ne rezervă viitorul. Deși practica ghicirii pretinde că ne satisface această dorință, Dumnezeu ne cere să umblăm prin credință și nu prin vedere (2 Corinteni 5:7). Totuși, este posibil ca Dumnezeu să ne dea revelații în legătură cu viitorul, fără ca noi să căutăm acest lucru. În aceste situații, rezultatul va sluji scopurilor Sale și lucrării la care El ne-a chemat.

          Celălalt canal prin care acționează ocultismul este vrăjitoria. Această practică folosește diferite mijloace pentru a avea un impact asupra trupului: farmece, poțiuni, descântece, vrăji, droguri, amulete, magie, anumite forme de muzică. În multe țări ale lumii, mai ales în Africa și Asia, practicarea publică a vrăjitoriei a continuat nestingherit de-a lungul mai multor secole. În națiunile cu o istorie creștină, mai ales în Occident, vrăjitoria s-a adaptat noii culturi, fiind inițial limitată la o minoritate redusă. În ultimele decenii însă, vrăjitoria a devenit tot mai des întâlnită și în țările civilizate. În locurile unde se practică doar o formă de religie, cum ar fi creștinismul nominal, oamenii sunt mai predispuși să caute o alternativă care oferă elemente supranaturale. Pe acest fond, mulți oameni se îndreaptă înspre o anumită formă de vrăjitorie.

          Practica vrăjitoriei conține următoarele elemente: un vrăjitor (vraci, preot, șaman), un ritual sau o liturghie care poate avea diverse forme, un sacrificiu (de regulă animal, dar uneori și uman), anumite incantații însoțite de diverse forme de muzică și un anumit legământ care îi leagă pe participanți unii de alții și de vrăjitorul care se află în centrul activității lor. Prin vrăjitorie se încearcă îmbunarea unei ființe superioare malefice, care este văzută, deseori, ca fiind capricioasă și răuvoitoare. Se urmăresc diverse scopuri precum: controlul asupra vremii (pentru a obține recolte bogate), vindecarea anumitor boli (în Africa, multe femei sterpe merg la vraci pentru vrăji și farmece), controlul asupra altor ființe umane (aruncarea de blesteme asupra altor oameni, producerea dorinței sexuale într-o persoană pentru altă persoană).

          O formă de vrăjitorie foarte des întâlnită este închinarea la Satan. Biserica Diavolului este prezentă în lume și își are propriul website pe internet. Printre ceremoniile de bază sunt așa numitele slujbe negre în care se parodiază practicile creștine (de exemplu, cina Domnului). Dușmanul principal al bisericii Satanei este biserica creștină și scopul acesteia este să distrugă toate lucrările bisericii lui Isus Hristos. Unii membri ai bisericii Satanei au mărturisit că postesc și că se roagă Diavolului deoarece vor să distrugă familiile creștinilor și să determine căderea în păcat a liderilor creștini. Situația actuală ne confirmă că rugăciunile acestor oameni au fost destul de eficiente, având în vedere starea spirituală a multor lideri creștini dar și problemele cu care se confruntă familiile creștinilor. Pe de altă parte, unele vrăjitoare care s-au pocăit au mărturisit că le au fost încredințate anumite biserici, pentru a semăna îndoială și necredință în inimile și mințile noilor creștini sau a creștinilor mai slabi.

          Multe dintre ritualurile de vrăjitorie au loc în timpul nopții. Tot atunci sunt inițiați noii membri. Un element central în ritualul vrăjitoriei este sacrificarea unui animal mai mic (de exemplu șoareci, șobolani sau pisici). Uneori, în locuri mai izolate și mai puțin civilizate, se aduc chiar jertfe umane, de regulă bebeluși. Stăpânul absolut al vrăjitoriei este Diavolul. Toți adepții lui care participă la asemenea ritualuri sunt legați de el dar și unii de alții printr-un legământ strict, pentru a păstra confidențialitatea în legătură cu activitatea lor. Unii oameni sunt atrași de puterea supranaturală pe care le-o promite Diavolul. După ce se inițiază în asemenea practici oculte sunt convinși că au obținut această putere. De aceea, astfel de indivizi sunt foarte îndrăzneți și agresivi. Unele persoane se pot vulnerabiliza față de forțele satanice și prin alte modalități, care se pot asocia cu vrăjitoria. De exemplu, anumite elemente combinate de la un concert de muzical îi pot expune pe participanți unor influențe demonice: muzica asurzitoare, cu ritm intens și repetitiv, versuri care îl blasfemiază pe Dumnezeu, albume și piese dedicate forțelor întunericului (formația Black Sabbath are desenată pe copertă o creatură demonică cu o privire străpungătoare, împreună cu cifra 666; formația Goodbye to Gravity, în unele cântece, promovează violența extremă și anumite idei despre moarte). Impactul cu o asemenea muzică violentă poate distruge capacitatea oamenilor de a raționa, mai ales dacă se asociază consumului de alcool și droguri. În altă ordine de idei, curentul New Age (un amestec ciudat de curente panteiste și filozofii false, de practici oculte și de păgânism, de muzică cu conotații medievale și mistice) poate atrage mulți tineri, prin promisiunile seducătoare, prin terminologia înșelătoare și printr-un misticism aproape hipnotizant. Pe de altă parte, există persoane care practică hipnoza sau meditația transcedentală, uneori doar ca formă de relaxare sau divertisment. Însă aceste lucruri îi pot expune influenței unor forțe demonice (am prezentat mărturiile unor oameni care au practicat o astfel de meditație, când am vorbit despre budism). Nu în ultimul rând, elemente oculte pot apărea chiar și în închinarea din anumite biserici. Anumiți oameni imită comportamentul animalelor: latră precum câinii, se târăsc ca și târâtoarele, cotcodăcesc precum găinile. Deși aceste manifestări sunt puse pe seama Duhului Sfânt, în spate se află o înșelătorie demonică. De fapt, acești credincioși nominali sunt posedați de duhuri demonice și nu sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu.

          Toți oamenii care au participat la asemenea ritualuri satanice trebuie să fie foarte determinați dacă vor să fie eliberați. Lupta spirituală va fi foarte intensă, pe viață și pe moarte. Trebuie să existe pocăință autentică, mărturisirea tuturor practicilor și păcatelor și distrugerea tuturor hainelor și artefactelor pe care acele persoane le-au purtat când i se închinau Diavolului. Unele preotese din biserica Diavolului purtau inele care simbolizau căsătoria lor cu Satan. Când s-au întâlnit cu Isus Hristos, acestea au distrus acele inele și orice alte obiecte asociate, direct sau indirect, cu slujirea care au făcut-o în biserica Diavolului. Biblia ne spune că în orașul Efes mulți greci s-au întors la Dumnezeu. Unii dintre cei care făcuseră vrăjitorii și-au aruncat cărțile în foc, deși prețul lor era de aproximativ cincizeci de mii de arginți (Faptele Apostolilor 19:13-20). Pe de altă parte, chiar și după eliberare, o persoană care a făcut un legământ conștient cu Satan este considerată de către acesta ca fiind proprietatea sa. Diavolul va încerca în mod repetat să își restabilească controlul asupra acelei persoane, folosindu-se de diferite mijloace. Prin urmare, asemenea persoane au nevoie de ajutorul unui grup dedicat de creștini care să le fie alături. Trebuie să reziste oricăror presiuni demonice, afirmând răspicat eliberarea experimentată după întâlnirea cu Isus Hristos. Mântuitorul nostru ne învață cum poate rezista orice persoană asalturilor demonice. Vedem în Scriptură că de fiecare dată când Satan a încercat să-L ispitească, Isus Hristos l-a contracarat cu un răspuns puternic și suficient: „Este scris... ” (Matei 4:1-11). Diavolul nu are niciun răspuns pentru Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Acest Cuvânt este la dispoziția oricărei persoane care s-a întâlnit cu Isus Hristos și care a fost eliberată de robia forțelor întunericului. Cu cât sunt rostite mai des versetele biblice potrivite, presiunile satanice vor scădea treptat, încetând în cele din urmă. Diavolul este prea inteligent ca să-și trimită la nesfârșit trupele într-o bătălie pe care știe că nu mai are cum să o câștige.