Diavolul vrea să îi împiedice pe oameni să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu. În acest scop, el încearcă să aducă în fruntea bisericilor persoane care nu au lumină de la Dumnezeu și care nu au înțelepciunea de a le explica oamenilor lucruri mai adânci. Diavolul este foarte încântat dacă reușește să elimine slujbele date de Isus Hristos în biserică (apostol, prooroc, evanghelist, învățător și pastor) și să le înlocuiască cu tot felul de funcții și titulaturi, care de care mai pompoase, dar lipsite de spiritualitate. Satan dorește să-i izoleze pe oamenii plini de Duhul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ajungă în fruntea bisericilor, să dea învățătură de calitate și nu cumva să se ajungă astfel la treziri spirituale. Diavolul se folosește de invidia pe care oamenii o pot dezvolta față de semenii lor, pentru a-i marginaliza pe cei capabili să aducă reforme în biserică.

          Cei care sunt chemați de Dumnezeu își fac lucrarea cu pasiune, au autoritate și au o viziune clară primită de la Dumnezeu. Însă cei care nu sunt chemați de Dumnezeu în lucrare nu au nici viziune și nici autoritate de la Dumnezeu. Aceștia umblă după funcții înalte și urmăresc să se îmbogățească din Evanghelie. Slujitorii lui Isus Hristos nu sunt interesați să placă oamenilor și transmit ceea ce Dumnezeu le pune pe inimă, oricât de neplăcut ar fi pentru ceilalți. Însă oamenii care nu sunt chemați de Dumnezeu ocupă zadarnic amvonul, pentru că plictisesc audiența și nu vorbesc din partea lui Dumnezeu. O parte din acești oameni au mesaje mediocre și plictisitoare. Se vede de departe că Dumnezeu nu i-a chemat în slujbă. Alții însă folosesc cuvinte sofisticate, sunt buni filozofi. Cu toate acestea, ei nu abordează fondul problemelor, ci rămân la forma problemelor. Însă au talentul de a vorbi extrem de mult, fără să spună aproape nimic.