„Păcatele mici” reprezintă un alt teritoriu explorat de forțele întunericului, în tentativa lor de a-i priva pe oameni de veșnicie. Nu are importanță cât de „mici” sunt păcatele, dacă acestea îi țin pe oameni departe de Dumnezeu. Este suficient ca oamenii să creadă că pot trăi veșnic, ignorându-L pe Dumnezeu. Nu este nevoie ca aceștia să comită crime sau să meargă la închisoare. Lenea, focalizarea pe lucrurile pământești sau pe alte lucruri de nimic pot să-i țină pe oameni departe de Dumnezeu. În fața Diavolului, nu este mai bună crima decât materialismul, căci și pentru acesta își pot vinde oamenii sufletul. Un drum sigur spre iad este acea cărare largă, permisivă, confortabilă pentru firea omenească, cu pante ușoare și presărată cu tot felul de nereguli, considerate „mici” de către mulți oameni, dar care ne pot îndepărta de Dumnezeu, pentru veșnicie. În final, înaintea lui Dumnezeu nu există păcate mai mici. În fața Lui, orice păcat are gravitate maximă și are consecințe eterne.