Dupa Psalmul 42
Autor: Ciprian Muresan  |  Album: Invataturi si sfaturi din psalmii  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de MihailCiprianMuresan in 08/02/2019
    12345678910 0/10 X
Referințe

Cantarea fiilor lui Core.

Fiii lui Core scriu acest psalm catre mai marele cantaretilor, descriind in el starea prin care  ei treceau de o buna bucata de vreme. Si  acesti fiii ai lui Core nu scriau dintr-o pozitie de oameni de satulii de bine, ci mai degraba din pozitia unor oameni insetati dupa Dumnezeu. Si un om insetat dupa Dumnezeu este cel mai potrivit ca sa scrie nu ceea ce vreau altii sa auda, ci ce trebuie alti sa auda. Acesti fiii ai lui Core se pare ca au trecut printr-o perioada de foamete si de sete dupa Dumnezeu. Au ajuns sa traiasca  timpul si vremea cand  Dumnezeu tacea, si asta inseamna defapt foamete si sete. Dar in schimb vorbeau vrajmasi lor, iar pentru  fiii lui Core acest lucru a fost  motivul ca ei sa devina si mai insetati dupa Dumnezeu. Ardea un foc in inima lor, pe care puteau sa il verse afara din ei, dar au preferat sa si-il verse inlauntrul lor.

Stiti, cind ai un foc in inima, nu il varsa pe cei din jur, ci mai degraba inlauntrul tau. Si Core  ne poate provoca astazi  si pe noi. Am putea si noi  oare sa dam un exemplu, bazat pe ce vedem sau ce traim, la  cum il doreste sufletul nostru pe Dumnezeu? Cum? Cerbi doresc izvoarele de apa, asta inseamna sete, dar izvoarele de apa inseamna  inseamna nu doar sursa de apa, ci belsug de apa.

Dupa psalmul 42, a dori cu a fi insetat este totuna, dorintele si setea sunt in suflet si ele nu pot ramanea mult ascunse, si nici nu pot fi ignorate si nici nu pot fi trecute cu vederea. Uitati ce sete avea psalmistul. Sete dupa Dumnezeul cel viu. Mai ai tu aceasta sete? Sete dupa Dumnezeul cel viu? Sau ai sete dupa  lucruri  de care nu te mai saturi, sau dupa lucruri la care ravnesti. Dupa psalmul 42, sufletul are dorinte, sufletul are si foamete si sete, pentru ca omul nu poate trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care vine din gura lui Dumnezeu.

Si acest om insetat dupa Dumnezeul cel viu, are mari lupte, zilnic este  pus la incercare pentru nadejdea care este in el. Si oameni care au si ei un dumnezeu, vin si il provoaca pe psalmist, fara incetare: Unde este Dumnezeul tau? Vorbesti adesea de un Dumnezeu viu, dar nu astepta sa fi crezut, ci mai degraba ironizat. Psalmistul a luat  foarte personal orice fel de ironie la adresa lui, si a ajuns pentru aceasta sa aibe un meniu special si ziua si noaptea se hranea cu lacrimi. Se hranea cu lacrimi. Unde in firea pamanteasca? Ati vazut voi firea ca sa planga? Psalmistul nu isi abandoneaza  sufletul in mana negustorilor de suflete, si nici nu se da batut, iar cu privire la setea  lui stie ca solutia este tot in mainile lui. Cand ma voi duce  si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu? Pai ia vezi poti da acum, sau astazi un raspuns? Ca  parca poporul Domnului a ajuns legat de  stiri de pe mapamond, de facebok, de retele de socializare, de retele de relaxare, carand un suflet insetat plimbandu-il nu  intre Iordan si Hermon, si nici urcandu-il pe  muntele Mitear, ci mai degraba plimbandu-il intre maruta si paruta, intre facebuc si  instantgram, intre televizoare si  tablete.

Cand te vei duce sa te arati inaintea Domnului? Dar nu trebuie sa raspunzi de  gura mamei sau a pastorului sau a tatei. Raspunde din pricina setei care este in sufletul tau.

Dupa psalmul 42, sa stiti ca vremurile acestea in care mai putem sa mergem la adunare trebuie pretuite. Nu o sa ramana pururi asa. Uitati ce a patit si psalmistul, a ajuns vremea  cand nu mai putea sa mearga la Casa lui Dumnezeu, dar a avut ancore  puternice de pe vremea cind putea sa o faca. Ce vremuri frumoase au apus. Si nimeni nu le plange, doar pe ici pe colo cite un caine mai latra ca a fost rau, cand pomii erau incarcati cu roade si ogoarele cu grau, iar tara avea uzine. N-a fost rau, a fost bine, pentru ca erau strigate de bucurie si de multumire. Pretuiti momentele petrecute in Casa lui Dumnezeu, pretuiti si momentele  petrecute pana la Casa lui Dumnezeu, sunt unice, si pot devenii istorie.

Dupa psalmul 42, trebuie sa incepi sa vorbesti cu sufletul tau, fie intreband, fie dand raspunsuri. Chiar daca ajungi sa fi mahnit. Stiti leacul pentru sufletul tau nu este in mainile nimanui, ci este in visteria inimi tale. Nu exista ca cineva sa poata vorbi de la suflet la suflet. Dar cineva poate sa iti vorbeasca de la inima lui  la inima ta ( Rut 2:13). La sufletul tau numai Dumnezeu si tu poti sa vorbesti. Chiar si curatarea sufletului nu se face cu apa de ploaie, ci  prin ascultarea de Adevar si prin Duhul, personal ( 1 Petru 1:22).   Deaceea suntem chemati sa strangem in inima noastra Cuvantul lui Dumnezeu, ca prin El ne vom vindeca si mantui sufletele. Nu este bine sa ne ancoram  sufletele in nadejdi inselatoare si nici in slava pamanteasca.

Dupa Psalmul 42, cunosti ca ai leacul bun pentru suflet, daca te gandesti la Dumnezeu, oriunde ai fi, fie esti in belsug, fie esti in lipsa, fie esti pe munte, fie esti in pustiu, fie mergi pe valuri, fie trec  valurile peste tine.

 Dupa psalmul 42, un om  cu sufletul insetat dupa Dumnezeu  nu merge in  rand cu lumea. Lumea noaptea merge la culcare, omul cu sufletul insetat isi  incepe cantarile de lauda  si  apoi rugaciunea.   Dar asta nu e doar o expresie a setei personale, ci este si un semn de recunostinta fata de  indurarile Domnului din timpul zile. Indurarile Domnului sunt acolo pentru noi in fiecare zi.   In schimb nu ne cere nimic, ne lasa sa ne vada ce fel de suflete avem.

Mai exista in sufletul nostru vreo dorinta? Vreo sete? Dar vreo mahnire? Bogatul caruia i-a rodit tarina, si-a inteles gresit menirea sufletului  sau. Atat de gresit incat  a fost gata sa isi mareasca hambarele, nestiind ca sufletul nu are nevoie  nici de hambare, nici de mancare si nici de bautura.

Dupa psalmul 42, a sti ca ai suflet, asta inseamna inceputul al adevaratelor responsabilitati.

Ciprian Muresan, Irlanda.

,,Mai exista in sufletul nostru vreo dorinta? Vreo sete? Dar vreo mahnire? Bogatul caruia i-a rodit tarina, si-a inteles gresit menirea sufletului sau. Atat de gresit incat a fost gata sa isi mareasca hambarele, nestiind ca sufletul nu are nevoie nici de hambare, nici de mancare si nici de bautura.,,
-----------------------------------------------------------------------
În ce te-ai bagat frateeee!!??

Acest bogat a ajuns mai mult iubitor de plăceri decât iubitor de averi. În vremuri de prosperitate materială există acest fenomen, o tendinţă: setea sufletului se muta de la avere la plăcere. În vremuri de prosperitate materială şi în poporul lui Dumnezeu setea sufletului se mută de la setea după neprihănire la setea după distracţie

Cum se explică această tendinţă acest fenomen ?
Sufletul omului este legat existenţial de dumnezeul omului, dumnezeu care poate fi, Dumnezeul adevarat sau unul din idoli lumi: când ne rodeşte ţarina şi hambarele noastre sunt pline atât Dumneze cât şi Mamona pierde teren pierde teren în sufletul urmaşilor lor, în faţa idolului numit plăcere, distracţie.În aceste vremuri industria distracţiei este cea mai profitasbilă industrie, că urmaşi lui Mamona devin mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de bani, iar urmaşi lui Hristos devin iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.
Cred că aţi observat că după cum urmaşi lui Mamona nu devin urâtori de bani, la fel cum nici urmaşi lui Hristos nu devin urâtori de Dumnezeu, că după cum pentru urmaşi lui Mamona bani sunt sursa distracţiei lor, la fel pentru urmaşi lui Hristos , Dumnezeu este sursa distracţiei lor.pentru alţi , iubitori de plăceri, bani sunt sursa distracţiei lor, tot aşa pentru urmaşi lui Hristos iubitori de plăceri , Dumnezeu este sursa distracţiei lor........şi uni şi alţi traiesc ca şi bogatul nemilostiv în in supţire şi purpură, nepurtând grijă de cel sarac, diferenţa este că uni se bazează pe bani, iar alţi se bazează pe Dumnezeu când fac acest păcat.

Frate Ciprian, dacă încerci să te duci cu evanghelia lui Hristos, la cei ce se încred în evanghelia prosperităţi, o sa-ţi spună că eşti nebun, cum ziceau greci despre crucea lui Hristos. De asta vremurile noastre sunt vremuri grele, nu pentru că nu avem ce mânca şi cu ce ne îmbraca, ci pentru că urmaşi lui Hristos, au devenit iubitori mai mult de distracţi ( plăceri) decât iubitori de Dumnezeu......
Adăugat în 19/02/2019 de ambrozie
Frate ciprian, scuze am trimis materialul necorectat, o sa ţi-l trimit pe cel corectat- Mulţumesc!
Adăugat în 19/02/2019 de ambrozie
,Mai exista in sufletul nostru vreo dorinta? Vreo sete? Dar vreo mahnire? Bogatul caruia i-a rodit tarina, si-a inteles gresit menirea sufletului sau. Atat de gresit incat a fost gata sa isi mareasca hambarele, nestiind ca sufletul nu are nevoie nici de hambare, nici de mancare si nici de bautura.,,
-----------------------------------------------------------------------
În ce te-ai bagat frateeee!!??

Acest bogat a ajuns mai mult iubitor de plăceri decât iubitor de averi. În vremuri de prosperitate materială există acest fenomen,: setea sufletului se muta de la avere la plăcere. În vremuri de prosperitate materială şi în poporul lui Dumnezeu setea sufletului se mută de la setea după neprihănire la setea după distracţie

Cum se explică această tendinţă acest fenomen ?
Sufletul omului este legat existenţial de dumnezeul omului, dumnezeu care poate fi, Dumnezeul adevarat sau unul din idoli lumi. Când ne rodeşte ţarina şi hambarele noastre ajung pline atât Dumneze cât şi Mamona pierde teren în sufletul urmaşilor lor, în faţa idolului numit plăcere, distracţie.În aceste vremuri industria distracţiei este cea mai profitasbilă industrie, că urmaşi lui Mamona devin mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de bani, iar urmaşi lui Hristos devin iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.
Cred că aţi observat că după cum urmaşi lui Mamona nu devin urâtori de bani, la fel cum nici urmaşi lui Hristos nu devin urâtori de Dumnezeu, că după cum pentru urmaşi lui Mamona ,bani, sunt sursa distracţiei lor, la fel pentru urmaşi lui Hristos , Dumnezeu, este sursa distracţiei lor........şi uni şi alţi traiesc ca şi bogatul nemilostiv în in supţire şi purpură, nepurtând grijă de cel sarac, diferenţa este că uni se bazează pe bani, iar alţi pe Dumnezeu când fac acest păcat.

Frate Ciprian, dacă încerci să te duci cu evanghelia lui Hristos, la cei ce se încred în evanghelia prosperităţi, o sa-ţi spună că eşti nebun, cum ziceau greci despre crucea lui Hristos. De asta vremurile noastre sunt vremuri grele, nu pentru că nu avem ce mânca şi cu ce ne îmbraca, ci pentru că urmaşi lui Hristos, au devenit iubitori mai mult de distracţi ( plăceri) decât iubitori de Dumnezeu......
Adăugat în 19/02/2019 de ambrozie
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca sa faca de rusine pe cele intelepte...
Adăugat în 19/02/2019 de MihailCiprianMuresan
Statistici
  • Vizualizări: 278
  • Comentarii: 4
  • Gramatical incorect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni