Atunci când ne-am întors la Hristos, El ne-a dăruit o haină albă – cea mai prețioasă haină pe care am fi putut-o primi vreodată.

Pe ea nu scrie „Nike“, nici „Armani“; nu este la modă, de aceea nu veți vedea mulți oameni purtând-o. Nu este apreciată, deoarece majoritatea tinerilor preferă tonalitățile închise. Nu se găsește la H& M și nici în magazinele de lux, pentru că lucrurile sfinte nu au nevoie de reclamă, nici de publicitate. Nu a fost spălată cu apă sau Lenor, ci cu sângele de preț al Domnului Isus Hristos.

Și totuși, dacă o păstrăm curată, într-o zi Hristos ne va recunoaște ca fiind ai Lui, după haina albă care ne-a fost încredințată.

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este aceasta: cum arată haina noastră după atâția ani de pocăință? Mai este albă sau a început să-și schimbe culoarea?

Înțeleptul nu a spus ca hainele să ne fie curate o dată pe lună sau o dată pe săptămână, ci în fiecare zi. Nu putem umbla unde vrem și cum vrem, ca apoi să avem pretenția ca haina să rămână albă…

Ca oameni care am primit această haină, trebuie să facem tot posibilul ca ea să rămână curată și să nu-și schimbe culoarea spre tonalități închise.

Este adevărat că nu suntem desăvârșiți, ci mergem spre desăvârșire. Mai sunt momente când avem eșecuri și căderi spirituale; important este să ne ridicăm și să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna...