Inima aprinsă

Doamne.
Te iubesc cu o iubire care nu mă lasă să dorm liniștită nici în lucrurile mici. Te iubesc cu o flacără care îmi arde în piept și îmi cutremură trupul. Nu este o iubire dulce și liniștită, este o iubire care mă răscolește, care mă ridică, care mă aruncă la picioarele Tale cu tot ce sunt.

Mi-ai străpuns inima cu prezența Ta și de atunci nimic nu mai are gust fără Tine. Îmi curge dorul prin vene, îmi arde numele Tău în gânduri. Când mă apropii de Tine, simt cum cade tot ce este slab, tot ce este murdar, tot ce este frică. Dragostea Ta mă mistuie și nu vreau să mă sting.

Arde în mine, Doamne, până la capăt. Arde-mi mândria, arde-mi voia mea, arde- mi atașamentele care mă țin legată de pământ. Fă din inima mea un altar viu, unde focul Tău nu se stinge nici ziua, nici noaptea.

Nu vreau o credință rece. Nu vreau cuvinte goale. Vreau să Te iubesc cu o inimă care bate numai pentru Tine. Dacă trebuie să fiu frântă, frânge-mă. Dacă trebuie să fiu curățată prin lacrimi, spală-mă. Dar nu mă lăsa să trăiesc fără focul Tău.

Tu ești puterea care mă ridică atunci când lumea mă apasă. Tu ești glasul care mă cheamă din adânc. Când Te simt aproape, nimic nu mă mai oprește. Nici rușinea, nici judecata, nici pierderea. Aș merge oriunde mă trimiți. Aș lăsa orice mi-ai cere. Pentru că dragostea mea pentru Tine este mai tare decât frica.

Umple-mă până la margini. Zdrobește tot ce nu este din Tine. Fă-mă flacără vie, femeie aprinsă pentru Dumnezeu cu o inimă care nu se împarte.

Te vreau pe Tine mai mult decât liniștea, mai mult decât siguranța, mai mult decât orice bine pământesc. Și dacă dragostea aceasta mă va costa totul, primesc. Pentru că fără Tine nu vreau nimic.
Diana G. U.