Adevăr rostit, minciună trăită

Sunt oameni care vorbesc mult despre adevăr. Îl rostesc cu glas tare. În biserică, pe rețele, în fața prietenilor: „Eu cred, eu știu, eu trăiesc în adevăr.”

Dar în spatele ușilor închise, totul se prăbușește. Inima lor bate pentru ego, pentru avantaj, pentru aparențe.
Cuvintele lor sunt flăcări false — luminează doar în exterior.

Ei citesc Biblia, dar calcă poruncile fără rușine. Ei predică iubirea, dar critică, judecă și bârfesc.
Ei citesc „iubește pe aproapele tău”, dar ignoră nevoile familiei, colegilor, vecinilor, fraților. Ei știu versete, dar le trăiesc doar când le convine.

Unii se duc la rugăciune ca la un spectacol. Ridică mâinile, închid ochii, zâmbesc. În timp ce gândurile lor fură pacea altora, bârfesc în taină, fac planuri de mândrie și câștig.

Se laudă cu faptele lor bune.
Dar faptele bune nu sunt decât afiș. Nu curăță sufletul, nu aprind focul înăuntru. Sunt pentru priviri, pentru like-uri, pentru imagine.

Mulți cred că, dacă spun adevărul, totul e bine. Dar adevărul rostit fără trăire este minciună. Este ca o flacără într-un sfeșnic gol — se vede, dar nu încălzește.

Își fac rugăciunea rapidă dimineața, dar vorbesc urât și mint toată ziua. Se închină cu zâmbetul, dar calcă peste nevoia celor slabi. Postesc și dau zeci de lei, dar refuză iertarea. Ridică glasul pentru dreptate, dar își hrănesc ego-ul pe seama suferinței altora.

Ei se cred sfinți pentru că au „formă”, dar în interior e pustiu. Iar sufletul lor devine o minciună. O minciună care infectează pe cei din jur. O minciună care ucide dragostea, smerenia, lumina.

Este dur să spui asta. Dar cine nu vede această realitate trăiește în iluzie. Și mulți creștini azi trăiesc exact așa: vorbe mari, flacără stinsă. Ei rostesc adevăr, dar minciuna lor domnește în viața lor.

Mai bine tăcere sinceră decât vorbă goală. Mai bine lacrimă de pocăință decât zâmbet fals de sfințenie. Mai bine fapta mică, dar adevărată, decât predica mare, dar plină de ipocrizie.

Adevărul nu poate trăi pe buze dacă inima este moartă. Minciuna nu poate fi acoperită de versete sau ritualuri. Fără foc în suflet, totul este doar fum. Și fum care înșală, care otrăvește, care își bătătorizează calea spre iad.

Fii atent la tine. Nu mai rosti cuvinte dacă nu le trăiești. Nu mai spune că iubești dacă vorbești urât. Nu mai spune că ierți dacă minți și judeci. Nu mai spune că ești creștin dacă sufletul tău fură lumina din ceilalți.

Adevărul rostit fără viață este minciună. Și minciuna nu se iartă singură. Ea se vede ea arde, ea te va arde.

Arde minciuna din tine înainte să fie prea târziu.
Rostește adevărul doar dacă ești pregătit să-l trăiești. Altfel, tot ce spui este doar fum.
Și nimeni nu va vedea flacăra.
Diana G. U.