Introducere
Această carte nu este pentru a-ți gâdila urechile sau pentru a-ți hrăni nevoia de cunoaștere și nici pentru a-ți liniști glasul conștiinței. Ci este pentru a te ajuta să înțelegi cât de mult are nevoie sufletul tău de Dumnezeu. Ea nu este scrisă ca o pledoarie cu scop intelectual sau ca un ritual religios, ce se cere respectat cu strictețe. Ci este vocea lui Dumnezeu, care te caută pentru că te iubește mai mult decât poți tu înțelege. El te caută, te cheamă, te strigă pe nume chiar acum și aici, prin rândurile acestei cărți introspective în lumina sfântă a adevărului absolut.
Unde ești?
Aceasta e prima întrebare pe care Dumnezeu a rostit-o după cădere.
Nu pentru că nu știa unde era omul —
ci pentru că omul uitase unde se afla.
Își pierduse reperele, conștiința, demnitatea.
Fugise în spatele frunzelor, dar fugea de El.
Această carte este pentru acel „Adame” care nu mai răspunde,
care a tăcut de prea mult timp
și care s-a învățat cu frigul din taiga —
acea taiga a sufletului împietrit și înlănțuit de păcatul neascultării de Dumnezeu, unde totul este înghețat și îngropat în pustiul adânc al absenței totale de Dumnezeu.
Am intitulat cartea “Dincolo de taigaua păcatului” nu pentru că vreau să contemplăm durerea,
ci pentru că vreau să strabați dincolo de ea.
Dincolo de amăgire. Dincolo de rătăcire.
Dincolo de rușinea pe care o porți ca o haină veche, prea strâmtă și prea grea.
Imaginea de pe copertă — cu o taiga înghețată, la amurg, plină de zăpadă, și cu o siluetă umană rătăcită în ea —
nu este un decor.
Este o oglindă în care
se reflectă și proiectează sufletul meu și al tău. Poate te vezi acolo.
Poate ești chiar tu.
Dar nu uita: în depărtare se vede o lumină slabă.
Nu este a omului. Nu este a religiei. Este lumina Lui! Lumina lui Dumnezeu ce aduce speranță, acolo unde se pare că nu mai vine nimeni niciodată.
Aceasta nu este o carte de răspunsuri. Este o carte de chemări.
Poate că nu ai nevoie de altceva decât de o singură propoziție ca să începi să plângi.
Sau poate că nu vei înțelege nimic la început.
Dar dacă citești cu inima deschisă, vei simți ce n-ai mai simțit de mult:
că Dumnezeu nu te-a uitat.
Că, în ciuda păcatului, încă te caută și te vrea dincolo de această taiga.
Nu am scris ca să impresionez.
Ci ca să transcriu ceea ce am primit sub atingerea Duhului Sfânt, în nopți de tăcere, de pocăință, de plâns, de renunțare și de zdrobire a eului, de capitulare și predare în brațele iubitoare ale Tatălui ceresc.
Dacă simți că această carte este pentru tine, atunci nu o citi cu grabă, ci cu teamă sfântă, căci nu sunt simple cuvinte pe hârtie, ci glasul lui Dumnezeu, care te caută — așa cum l-a căutat pe Adam în grădina Edenului, întrebând: „Unde ești?”
Acea întrebare nu este rostită din neștiință, ci din dragoste.
Dumnezeu îl întreabă pe om nu pentru n-ar ști unde se află, ci pentru a-i arăta cât de mult s-a îndepărtat de El prin alegerea deliberată de a I se împotrivi
prin neascultare de porunca Sa. Acea neascultare conștientă a deschis o rană care și astăzi mai sângerează în conștiința umană, în sufletul despărțit de Creatorul său, în durerea pe care omul o simte, dar adesea nu o înțelege.
Această carte e ca o hartă care îți arată locul în care Dumnezeu coboară din nou în răcoarea zilei, întrebându-te nu doar unde ești, ci de ce ești acolo.
Nu pentru a te pedepsi, ci pentru a te scoate din ascunzătoare și pentru a te dezbrăca de haina murdară a vinovăției,
dându-ți în schimb o haină nouă, prin iertarea păcatelor, și spunându-ți cu fermitate:
Te iubesc! Îmi pasă de tine! Mă gândesc la tine în fiecare clipă. Și abia aștept să vii la Mine, ca să-ți vin în ajutorul tău și să-ți șterg lacrimile. Eu îți cunosc toată suferința și plânsul tău amarnic de pocăință îmi atinge inima. Eu nu vreau să te pierd. Însă dacă tu alegi să Mă ignori, Eu îți voi respecta alegerea.
Și dacă nu ești dispus să te faci vulnerabil în fața adevărului,
care este Hristos, dacă preferi să rămâi ascuns în spatele frunzelor justificărilor și al obiceiurilor păcătoase,
atunci închide această carte și uită de ea ca de un vis — căci adevărul nu va forța niciodată ușa inimii tale.