Psalmii 143:1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
Psalmii 143:2 Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
Psalmii 143:3 Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
Psalmii 143:4 Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
Psalmii 143:5 Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.
Psalmii 143:6 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. (Oprire)
Psalmii 143:7 Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă.
Psalmii 143:8 Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
Psalmii 143:9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost!
Psalmii 143:10 Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
Psalmii 143:11 Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
Psalmii 143:12 În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.
Strofă 1
¹ Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az', pleacă-Ți Tu urechea către-al meu necaz. ² /: Cu-al Tău rob o, Doamne, nu Te judeca, că nu-i om viu fără vină-n fața Ta! :/
Strofă 2
³ Cel vrăjmaș îmi caută sufletul meu frânt, și-n picioare-mi calcă viața la pământ, /: și mă ține-n locul greu și-ntunecat, cum zac cei ce-s morți de timp îndelungat. :/
Strofă 3
⁴ E-ntristat în mine duhul și mâhnit, inima în mine s-a neliniștit, ⁵ /: că-mi aduc aminte zilele demult și la ce-ai lucrat Tu cuget și ascult. :/
Strofă 4
⁶ Îmi întind spre Tine mâinile mereu, după Tine-oftează tot lăuntrul meu, /: suspinând Te-aștept cu sufletu-nsetat, ca pământul care ars e și uscat. :/ (oprire)
Strofă 5
⁷ Grabnic mă ascultă, Doamne, și-mi răspunzi mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi. /: C-aș ajunge-atuncea cum ajung acei ce pogoară-n groapă și-ai uitat de ei. :/
Strofă 6
⁸ Dis-de-dimineață fă-mă-a auzi, bunătatea Ta în fiecare zi. /: Calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc, că-mi-nalț sufletul spre locul Tău ceresc. :/
Strofă 7
⁹ De ai mei vrăjmași mă scapă ne-ncetat, căci la Tine adăpostul mi-am căutat! ¹⁰ /: Mă învață-a face voia Ta mereu, căci Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu! :/
Strofă 8
Duhul Tău mă-ndrepte, pe-al Tău drum curat, ¹¹ din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat! ¹² /: Pentru bunătatea-Ți pierde-ai mei vrăjmași, căci sunt robul Tău și Tu să nu mă lași! :/
Strofă 1
¹ Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az', pleacă-Ți Tu urechea către-al meu necaz. ² /: Cu-al Tău rob o, Doamne, nu Te judeca, că nu-i om viu fără vină-n fața Ta! :/
Strofă 2
³ Cel vrăjmaș îmi caută sufletul meu frânt, și-n picioare-mi calcă viața la pământ, /: și mă ține-n locul greu și-ntunecat, cum zac cei ce-s morți de timp îndelungat. :/
Strofă 3
⁴ E-ntristat în mine duhul și mâhnit, inima în mine s-a neliniștit, ⁵ /: că-mi aduc aminte zilele demult și la ce-ai lucrat Tu cuget și ascult. :/
Strofă 4
⁶ Îmi întind spre Tine mâinile mereu, după Tine-oftează tot lăuntrul meu, /: suspinând Te-aștept cu sufletu-nsetat, ca pământul care ars e și uscat. :/ (oprire)
Strofă 5
⁷ Grabnic mă ascultă, Doamne, și-mi răspunzi mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi. /: C-aș ajunge-atuncea cum ajung acei ce pogoară-n groapă și-ai uitat de ei. :/
Strofă 6
⁸ Dis-de-dimineață fă-mă-a auzi, bunătatea Ta în fiecare zi. /: Calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc, că-mi-nalț sufletul spre locul Tău ceresc. :/
Strofă 7
⁹ De ai mei vrăjmași mă scapă ne-ncetat, căci la Tine adăpostul mi-am căutat! ¹⁰ /: Mă învață-a face voia Ta mereu, căci Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu! :/
Strofă 8
Duhul Tău mă-ndrepte, pe-al Tău drum curat, ¹¹ din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat! ¹² /: Pentru bunătatea-Ți pierde-ai mei vrăjmași, căci sunt robul Tău și Tu să nu mă lași! :/
1 / 1▲
1. ¹ Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az',
pleacă-Ți Tu urechea către-al meu necaz.
² /: Cu-al Tău rob o, Doamne, nu Te judeca,
că nu-i om viu fără vină-n fața Ta! :/
2. ³ Cel vrăjmaș îmi caută sufletul meu frânt,
și-n picioare-mi calcă viața la pământ,
/: și mă ține-n locul greu și-ntunecat,
cum zac cei ce-s morți de timp îndelungat. :/
3. ⁴ E-ntristat în mine duhul și mâhnit,
inima în mine s-a neliniștit,
⁵ /: că-mi aduc aminte zilele demult
și la ce-ai lucrat Tu cuget și ascult. :/
4. ⁶ Îmi întind spre Tine mâinile mereu,
după Tine-oftează tot lăuntrul meu,
/: suspinând Te-aștept cu sufletu-nsetat,
ca pământul care ars e și uscat. :/ (oprire)
5. ⁷ Grabnic mă ascultă, Doamne, și-mi răspunzi
mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi.
/: C-aș ajunge-atuncea cum ajung acei
ce pogoară-n groapă și-ai uitat de ei. :/
6. ⁸ Dis-de-dimineață fă-mă-a auzi,
bunătatea Ta în fiecare zi.
/: Calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc,
că-mi-nalț sufletul spre locul Tău ceresc. :/
7. ⁹ De ai mei vrăjmași mă scapă ne-ncetat,
căci la Tine adăpostul mi-am căutat!
¹⁰ /: Mă învață-a face voia Ta mereu,
căci Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu! :/
8. Duhul Tău mă-ndrepte, pe-al Tău drum curat,
¹¹ din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat!
¹² /: Pentru bunătatea-Ți pierde-ai mei vrăjmași,
căci sunt robul Tău și Tu să nu mă lași! :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 143
Autor text: Traian Dorz