¹ Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az',
pleacă-Ți Tu urechea către-al meu necaz.
² /: Cu-al Tău rob o, Doamne, nu Te judeca,
că nu-i om viu fără vină-n fața Ta!  :/
³ Cel vrăjmaș îmi caută sufletul meu frânt,
și-n picioare-mi calcă viața la pământ,
/: și mă ține-n locul greu și-ntunecat,
cum zac cei ce-s morți de timp îndelungat.  :/
⁴ E-ntristat în mine duhul și mâhnit,
inima în mine s-a neliniștit,
⁵ /: că-mi aduc aminte zilele demult
și la ce-ai lucrat Tu cuget și ascult.  :/
⁶ Îmi întind spre Tine mâinile mereu,
după Tine-oftează tot lăuntrul meu,
/: suspinând Te-aștept cu sufletu-nsetat,
ca pământul care ars e și uscat.  :/ (oprire)
⁷ Grabnic mă ascultă, Doamne, și-mi răspunzi
mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi.
/: C-aș ajunge-atuncea cum ajung acei
ce pogoară-n groapă și-ai uitat de ei.  :/
⁸ Dis-de-dimineață fă-mă-a auzi,
bunătatea Ta în fiecare zi.
/: Calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc,
că-mi-nalț sufletul spre locul Tău ceresc.  :/
⁹ De ai mei vrăjmași mă scapă ne-ncetat,
căci la Tine adăpostul mi-am căutat!
¹⁰ /: Mă învață-a face voia Ta mereu,
căci Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu!  :/
Duhul Tău mă-ndrepte, pe-al Tău drum curat,
¹¹ din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat!
¹² /: Pentru bunătatea-Ți pierde-ai mei vrăjmași,
căci sunt robul Tău și Tu să nu mă lași!  :/