Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] ¹ Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az', pleacă-Ți Tu urechea către-al meu necaz. ² /: Cu-al Tău rob o, Doamne, nu Te judeca, că nu-i om viu fără vină-n fața Ta! :/ [V2] ³ Cel vrăjmaș îmi caută sufletul meu frânt, și-n picioare-mi calcă viața la pământ, /: și mă ține-n locul greu și-ntunecat, cum zac cei ce-s morți de timp îndelungat. :/ [V3] ⁴ E-ntristat în mine duhul și mâhnit, inima în mine s-a neliniștit, ⁵ /: că-mi aduc aminte zilele demult și la ce-ai lucrat Tu cuget și ascult. :/ [V4] ⁶ Îmi întind spre Tine mâinile mereu, după Tine-oftează tot lăuntrul meu, /: suspinând Te-aștept cu sufletu-nsetat, ca pământul care ars e și uscat. :/ (oprire) [V5] ⁷ Grabnic mă ascultă, Doamne, și-mi răspunzi mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi. /: C-aș ajunge-atuncea cum ajung acei ce pogoară-n groapă și-ai uitat de ei. :/ [V6] ⁸ Dis-de-dimineață fă-mă-a auzi, bunătatea Ta în fiecare zi. /: Calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc, că-mi-nalț sufletul spre locul Tău ceresc. :/ [V7] ⁹ De ai mei vrăjmași mă scapă ne-ncetat, căci la Tine adăpostul mi-am căutat! ¹⁰ /: Mă învață-a face voia Ta mereu, căci Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu! :/ [V8] Duhul Tău mă-ndrepte, pe-al Tău drum curat, ¹¹ din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat! ¹² /: Pentru bunătatea-Ți pierde-ai mei vrăjmași, căci sunt robul Tău și Tu să nu mă lași! :/