Haideți să ne rugăm împreună.
Tată, tocmai ne-am cântat rugăciunea și de aceea tot ce vreau să fac acum e să-mi folosesc vocea pentru 
a spune, „Amin, Amin. Am intenționat fiecare cuvânt din ea.”
Aceasta o dorim spre slava Ta, în Belfast, în Irlanda de Nord și oriunde va ajunge.
Toate scopurile sunt spre slava Ta.
Deci Te invităm, Duhule Sfânt, să vii și să ne dai urechi să auzim și mie o voce credincioasă pentru a
rosti Cuvântul Tău. Împlinește-Ți scopurile, Te rugăm în Numele Domnului Isus. Amin.
Vom vorbi despre relația dintre slava lui Dumnezeu și cântare, sau închinarea împreună.
Avem multe cuvinte de explicat: cine este Dumnezeu va fi locul de unde începem.
Ce înseamnă să-L slăvești pe El, sau înainte de aceasta, ce este slava lui Dumnezeu?
Ce este cântarea creștină?
Ce este închinarea împreună ca adunare?
Ar trebui oare să ne gândim la adunarea noastră în Ziua Domnului ca și închinare împreună?
Ați auzit vreodată pe cineva spunând, cum am auzit eu, că nu aceasta ne învață Noul Testament,
că nu este o idee biblică, că nu ne adunăm să ne închinăm, ci pentru zidire sufletească?
E adevărat?
Vom vedea.
Deci avem de lucru și este o lucrare glorioasă, căci nu avem de-a face cu opinii, nu-i așa?
Minunea minunilor, Dumnezeu ne-a dat o Carte și sarcina noastră este să deschidem Cartea și să găsim
răspunsuri la aceste întrebări. Nu să le visăm noi.
Să nu vă pese deloc de opiniile mele. E clar?
Deci acest vizitator american nu vine cu opiniile mele.
Vin fie ca și martor credincios cu privire la ce puteți vedea, sau dacă nu, ar trebui să vă fie milă de
acest bătrân care nu poate explica nimic în mod simplu.
E clar?
Nu vin ca și o autoritate, ci cu o autoritate.
Și dacă nu vă pot arăta ce este aici, atunci nu e nici un motiv să fiți atenți la mine.
Deci avem o lucrare glorioasă de făcut.
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune
în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Și o lucrare mare este să găsim răspunsuri la aceste întrebări.
E o lucrare mare.
Deci vă invit la această lucrare mare, sprijinită de Scriptură, care v-a fost dată pentru a vă echipa
s-o faceți. Aceasta e ținta noastră.
În următoarele minute ceea ce contează e răspunsul lui Dumnezeu la aceste întrebări.
Și vom începe cu „Cine este Dumnezeu?”
Unde ați merge pentru a da răspuns acestei întrebări?
Ce text ați folosi? Mi-ar place să știu.
Iată unde merg eu: cred că fraza cea mai fundamentală din Biblie pentru a da răspuns întrebării „Cine ești
Tu, dacă ești?” este Exodul 3:14.
Vă amintiți situația: Dumnezeu a venit la Moise și i-a spus, „te chem pe tine să izbăvești poporul din
robia Egiptului.”
Și Moise răspunde în versetul 11 din Exod 3, „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din 
Egipt pe copiii lui Israel?”
Iar Dumnezeu îi răspunde răbdător în versetul 12, „Eu voi fi cu tine.”
Moise argumentează din nou în versetul 13, „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune:
"Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi" şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" ce voi răspunde?”
Și Dumnezeu îi răspunde: „Eu sunt Cel ce sunt.”
"Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi."
Ce înseamnă aceasta?
De ce Se identifică Dumnezeu ca și „Eu sunt Cel ce sunt?”
„Eu sunt la modul absolut.”
Dacă am putea înlătura ochelarii noștri întunecați de jargon religios ca și G-O-D (Dumnezeu),
aceasta ar trebui să ne lovească precum un fulger: Dumnezeu ESTE!
E ceva zguduitor!
Ce propoziție poate fi mai importantă în orice limbă decât „Dumnezeu este?”
Deci ce-a vrut să spună când a zis „Eu sunt la modul absolut?”  „Eu sunt Cel ce sunt.”
Ce-a vrut să spună?
Voi zăbovi un pic aici, poate mai mult decât credeți că ar trebui s-o fac, deoarece până când Dumnezeu
nu devine dominant în gândirea și simțămintele noastre, până când Dumnezeu nu devine soarele strălucitor
în centrul sistemului solar al vieții noastre zilnice, până când Dumnezeu nu devine Muntele Everest printre
delușoarele tuturor grijilor noastre din această lume, până când Dumnezeu nu Se odihnește peste sufletele
tuturor sfinților din Belfast și peste bisericile din Irlanda de Nord, până când nu se odihnește peste
bisericile și oamenii de-aici cu o greutate de 10000 de ori mai mare decât toate preocupările voastre
politice și decât toate preocupările voastre pentru creșterea Bisericii, atunci tot ce vorbim despre
slava lui Dumnezeu, cântarea și adunarea pentru închinare, va fi doar un fel de bricolaj și inginerie
religioasă pentru a încerca să-i facem pe oameni să facă ceea ce sperăm ca ei să facă în mod adecvat.
Lumea nu are nevoie de bricolaj religios, ci are nevoie de Dumnezeu, are nevoie să-L vadă pe Dumnezeu,
să fie uluită că există un Dumnezeu.
Deci nu e accident că atunci când Moise întreabă „Cine mă trimite?”, Dumnezeu îi răspunde,
„Eu sunt Cel ce sunt. Punct.”
Și trebuie să zăbovim la aceasta.
Și am 10 lucruri care cred că înseamnă. Sunt foarte scurte.
Nu e tot mesajul, ci e introducerea, într-un fel.
1. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că nu are început.
Și acest lucru uluiește mintea. Fiecare copil își întreabă părinții, „De unde a venit Dumnezeu?
Cine L-a făcut pe Dumnezeu?”
Și toți părinții înțelepți răspund, „Nimeni nu L-a făcut pe Dumnezeu. El a fost dintotdeauna acolo.
Dintotdeauna. Fără început.”
2. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că nu va avea sfârșit.
Dacă n-a venit în ființă atunci nu poate să înceteze a avea ființă, pentru că El ESTE în ființă.
Este Ființa absolută.
Nu se poate să iasă din ființă.
Există doar El. Înainte de a crea, El a fost tot ceea ce exista. În mod absolut.
3. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că Dumnezeu este realitatea absolută.
Nu există vreo realitate înainte de El, nu există vreo realitate în afara Lui decât dacă El o vrea și o creează.
El nu e una din multe realități, înainte de Creație.
El e pur și simplu realitatea absolută.
El este tot ce a fost, etern.
Spațiul nu exista, Universul nu exista, golul nu exista, ci doar Dumnezeu a existat din veșnicie.
În mod absolut și absolut totul.
4. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că Dumnezeu e totalmente independent.
El nu depinde de nimic pentru a-L aduce în ființă, nu depinde de nimic pentru a-L susține, nu depinde
de nimic pentru a-L sfătui, nu depinde de nimic pentru a-L face ceea ce este.
El e absolut independent.
5. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că tot ce nu este Dumnezeu depinde totalmente de Dumnezeu.
Tot ce nu este Dumnezeu este secondar, dependent.
Întregul Univers este realitate secondară.
Lăsați să vă pătrundă lucrul acesta, căci nimeni din acest oraș nu crede aceasta.
Și dacă Biserica nu crede, atunci sunteți exact ca și ei.
Tot Universul este secondar, umanitatea e secundară.
Dumnezeu este primordial, absolut, primul, ultimul, glorios!
Tot altceva e secundar.
Galaxiile în comparație cu Dumnezeu sunt nimica. Acesta e numărul 6 - hai să merg înapoi și să spun iarăși.
6. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că tot Universul e, în comparație cu Dumnezeu, ca și nimica.
Tot Universul, în comparație cu Dumnezeu, e ca și nimica.
Realitatea contingentă, dependentă, este față de realitatea absolută, ca o umbră a substanței, ca și un
ecou al unui tunet, ca și o bulă de aer față de un ocean.
Tot ce vedem, tot ce vă uimește în țara voastră sau în lume, toată lumea, toate galaxiile sunt, în comparație
cu Dumnezeu, ca și nimica.
Dacă-L pui pe Dumnezeu pe un taler al balanței și Universul pe celălalt taler, Universul merge în sus
ca și aerul, sau ca praful pe taler.
Isaia 40:17 - „Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.”
7. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că Dumnezeu este constant.
El este același ieri, azi și în veci. El nu poate fi îmbunătățit, nu poate fi micșorat, nu devine nimic.
El este Cel ce este.
Nu există dezvoltare în Dumnezeu, progres în Dumnezeu, căci perfecțiunea absolută nu poate fi îmbunătățită.
8. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că El este standardul absolut al adevărului, bunătății și frumuseții.
Nu există vreo carte de legi pe care El s-o consulte pentru a decide ce este drept.
Nu există vreun almanah pentru Dumnezeu, pentru a stabili adevăruri, fapte.
Nu există vreo breaslă (de exemplu breaslă muzicală) pentru a determina ceea ce e excelent și frumos.
El este standardul.
El Însuși este standardul dreptății, adevărului, frumosului.
9. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că Dumnezeu face tot ce-I place și e întotdeauna drept, întotdeauna
frumos, întotdeauna în concordanță cu adevărul.
Nu există limite impuse lui Dumnezeu din afară, pe care El să nu vrea să existe și astfel să le guverneze.
Toată realitatea care e în afara Lui e subordonată Lui, așa că e El e totalmente liber.
El e singura persoană liberă din Univers, de fapt.
El e complet liber de orice constrângeri care să nu origineze din propria Sa voie.
10. Dumnezeu e Cel ce este înseamnă că El e Cel mai mare, Cel mai frumos, Cel mai prețios și Persoana
cea mai importantă în existență.
El e cel mai vrednic de interes, atenție, admirație și desfătare decât orice persoane sau realități
puse laolaltă, inclusiv întregul Univers.
Biblia revelează și asumă acest Dumnezeu în întregimea ei.
Și dacă ești pastor ar trebui să-L scoți de peste tot din Biblie, în fiecare duminică.
Următoarea întrebare:
Deci ce este slava lui Dumnezeu?
Vorbărie, vorbărie, vorbărie.
Voi, cei reformați, vorbiți în mod particular despre aceasta tot timpul.
Despre ce vorbiți?
Vă opriți vreodată să definiți expresiile voastre favorite?
Da, o facem.
Ca și acum.
Deci ce este slava lui Dumnezeu?
Sugerez următoarea definiție, iar apoi voi încerca să vă arăt de ce.
Slava lui Dumnezeu este măreția Lui, frumusețea Lui și valoarea Lui, manifestată, vădită.
Toți știm căci cuvintele sunt... cuvinte.
E tot ce avem.
Și această Carte e plină de de ele, așa că niciodată să nu le disprețuiți.
Să nu ziceți, „O, sunt doar cuvinte, cuvinte, cuvinte.”
Aceasta este cuvinte, cuvinte, cuvinte.
Întrebarea e dacă aceste cuvinte sunt în concordanță cu acest Cuvânt.
De ce am spus ceea ce tocmai am spus?
Vă aduceți aminte de textul glorios pe care ar trebui să-l iubească toți liderii de închinare, din
Isaia 6, mai ales versetele 2 și 3.
„În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele 
mantiei Lui umpleau Templul.” - umpleau Belfastul.
El era încojurat de serafimi care zburau, „şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa,
cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
Strigau unul la altul, şi ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este 
plin de mărirea Lui!"
De ce n-a spus „de sfințenia Lui?”
N-a spus, toți știți lucrul acesta, căci sunteți irlandezi, sau nord-irlandezi, nu știu cum spuneți
lucrurile acestea.
N-a spus ceea ce ne-am fi așteptat: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul. Tot pământul e plin de sfințenia Ta.
Și acesta e punctul de plecare pentru mine, încecând să înțeleg care este slava lui Dumnezeu.
Spune, „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
De ce această schimbare?
Iată încercarea mea de a răspunde:
Cred că, în terminologie biblică, în general (nu pot face aceasta să funcționeze în fiecare text, dar spun
în general) sfințenia lui Dumnezeu (nu vorbesc despre sfințenia vaselor de la Templu sau a oamenilor),
în general sfințenia lui Dumnezeu este frumusețea Sa intrinsecă, mărirea Sa și valoarea Sa.
Și atunci când aceasta este vădită, Biblia o numește slava Lui.
Nu sunt realități radical diferite.
Dumnezeu e Cel ce este - este măreț, este frumos, este infinit de valoros în Sine Însuși, chiar fără
să existe vreo Creație.
Dar atunci când au fost create cerurile, ele vestesc slava lui Dumnezeu.
Când a venit Fiul lui Dumnezeu, noi am văzut slava Lui, slavă ca a singurului Fiu născut din Tatăl.
Slava lui Dumnezeu este valoarea intrinsecă, frumusețea intrinsecă, măreția intrinsecă, manifestată
public, ca tu s-o admiri, să te închini și să te bucuri de ea.
Evrei 1:3 vorbește despre o strălucire a slavei lui Dumnezeu.
Psalmul 19 vorbește despre ceruri vestind slava lui Dumnezeu.
Văzând ceea ce Dumnezeu a pus acolo, pentru a comunica ceea nu se poate vedea.
Trebuie să vezi planetele, stelele, cerul albastru, formațiile norilor și toată lumea naturală
și să știi că acesta e un Dumnezeu minunat, un Dumnezeu glorios, un Dumnezeu frumos, un Dumnezeu adevărat,
valoros, o Persoană infinit de glorioasă și de frumoasă.
De ce aleg aceste 3 cuvinte: măreție, frumusețe și valoare?
Nu arunc aceste cuvinte la întâmplare.
M-am gândit la ele. Sunt oare cele 3 cuvinte pe care ar trebui să le folosesc?
Prin măreție mă refer la sfera Sa de acțiune, la întinderea Sa, la grandoarea Sa.
Vreu să spun... , nu există geografie, nu există dimensiuni în Dumnezeu, dar folosim limbaj, Biblia folosește
limbaj de măreție.
Asta e lucrul acesta: sferă de acțiune, întindere, grandoare.
Frumusețea: perfecțiunea tuturor atributelor Sale și armonia infinită a inter-relaționării dintre ele.
Dacă ar fi să enumeri toate atributele lui Dumnezeu care sunt revelate în Biblie, toate ar fi frumoase,
dar totalitatea frumuseții face ca slava să nu fie doar fiecare frumoase în mod individual, ci
și armonia tuturor așa cum au fost arătate în istorie, în mântuire și judecată.
Și în al 3-lea rând, valoarea Sa, căci Biblia Îl revelează ca și o comoară, mai prețios, mai valoros,
mai de dorit decât orice sau oricine din Univers.
Și s-ar putea ca aceasta să ai nevoie s-o auzi cel mai mult. Eu în mod sigur am nevoie s-o aud cel mai mult.
Căci inima se duce în fiecare zi după comori.
În fiecare zi inima ți se alipește de ceva prețios, satisfăcător, de ceva ce dorești.
Și mesajul Bibliei e că El e realitatea cea mai de dorit din lume. Dacă nu simți aceasta, ești greșit,
ești frânt.
Deci aceste 3 lucruri: măreție, frumusețe și valoare, aceasta este slava lui Dumnezeu manifestată.
Experiența mea este (am 73 de ani și am vorbit despre dragostea mea pentru slava lui Dumnezeu timp de
aproximativ 50 de ani), experiența mea este că măreția, frumusețea și valoarea lui Dumnezeu, slava lui
Dumnezeu, nu devin dominante într-o inimă, într-o minte, nu devin o realitate dominantă - n-au făcut-o 
în viața mea, până când am văzut cât de dominantă e slava lui Dumnezeu pentru Dumnezeu.
Am crescut într-o familie - tatăl meu probabil a menționat termenul „slava lui Dumnezeu” în aproape
toate rugăciunile pe care le-a înălțat în prezența mea, și asta era în fiecare seară când era acasă
de la munca lui evanghelistică (și pronunța „glouria”, nu „gloria”).
Îmi plăcea, și mi-a rămas lucrul aceasta.
„Să faci totul pentru glouria lui Dumnezeu.”
Și mama mea îmi scria scrisori când eram la colegiu și facultate și încheia cu „Tot ce faci, cu cuvântul
sau cu fapta, să faci totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Însă niciodată, din câte știu (sunt sigur că nu e adevărat, dar amintirile copiilor sunt distorsionate)
nu-mi aduc aminte niciodată ca ei să fi spus că Dumnezeu trăiește pentru slava lui Dumnezeu,
Dumnezeu există pentru slava lui Dumnezeu,
Dumnezeu face tot ce face pentru slava Sa.
Și atunci când am început să înțeleg lucrul acesta - și a trebuit să mă lupt cu idea dacă îmi plăcea să
am un astfel de Dumnezeu - viața mea a luat o nouă direcție.
Eram proaspăt căsătorit, eram în seminar, și-mi aduc aminte spunând soției, „Știi, una dintre cele mai 
puternice evidențe că lumea îți este întoarsă cu susul în jos de centralitatea lui Dumnezeu în mintea 
lui Dumnezeu, este felul cum te rogi.”
De ce oare prima cerere din rugăciunea „Tatăl nostru” este „sfințească-Se Numele Tău?”
Ca și cum ai spune, „ia-Te în serios.”
Aceasta nu este pentru El, ci pentru noi.
Noi trebuie să ne sincronizăm cu aceasta, căci Domnul Isus a spus că acesta e primul lucrul.
Al doilea este Împărăția, voia Lui este următorul (sau poate le-am inversat?).
„Sfințească-Se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta.”
Primele 3 cereri: Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, fă aceste lucruri pentru Tine Însuți!
Am zis, „Rugăciunile ți se schimbă, te rogi diferit ca și om de 23 de ani care e uluit de centralitea
lui Dumnezeu în viața lui Dumnezeu.”
Lăsați-mă să vă arăt 6 mici licăriri cu privire la ceea ce a făcut aceasta.
Sunt zeci și zeci de ele în Biblie.
Deci pun această întrebare și trebuie să vă obișnuiți cu ea.
De la predestinare până la împlinire, de ce face Dumnezeu ceea ce face?
În cele din urmă.
Există multe motive subordonate. Am scris o carte intitulată „50 de motive pentru care Isus a venit să moară.”
Deci nu sunt un reducționist.
Dar știu numărul 1 și vreau să vedeți numărul 1.
Predestinarea - am un verset pentru fiecare dintre cele 6 stagii ale istoriei răscumpărării.
Predestinarea - Efeseni 1:5 - „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos,
după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său... ”
Pentru aceasta ați fost predestinați - spre lauda slavei harului Său.
2. Creația
De ce a creat lumea după aceea?
Isaia 43:6 - „adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului:
pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea... ”
Te întrebi de ce exiști?
O, a fost atât de minunat la vârsta de 23 de ani să descopăr, „Știu de ce sunt aici!”
În cele din urmă, știu de ce sunt aici. Știu de ce sunt în Belfast, știu de ce stau aici.
Nu sunt pierdut.
Acest verset este clar.
Am fost creat spre slava Lui.
3. Întruparea
Luca 2:11 - „astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
... veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.
Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu, şi zicând:
"Slavă lui Dumnezeu” - n-au zis „slavă Mariei, sau ieslei, sau chiar lui Isus”.
Ce-ar trebui să cântați voi, păstorilor, când vă întoarceți după ce ați văzut pe bebeluș?
„Dumnezeu e glorios! Dumnezeu e glorios!”  Asta ar trebui să spuneți.
4. Înlocuirea
Lucrarea lui Hristos pe cruce.
Romani 3:25 - „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui,
o jertfă de ispăşire,” - adică unul care satisface mânia lui Dumnezeu -„ca să-Şi arate neprihănirea Lui,
căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit,
şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”
Hristos a murit pentru Dumnezeu, astfel încât să poată muri pentru tine.
L-a îndreptățit pe Dumnezeu astfel încât să te justifice pe tine.
5. Sfințirea
Face cineva mici pași în sfințire?
Da, faci aceasta, dacă ești creștin.
De ce?
De ce face Duhul Sfânt lucrul acesta pentru tine?
2 Tesaloniceni 1:9 - o, am sărit. Am ajuns aproape la împlinire.
Filipeni 1:9 - „şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
ca să deosebiţi lucrurile alese, ... plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos,
spre slava şi lauda lui Dumnezeu.”
Devii o persoană tot mai plină de dragoste, mai răbdător, bun, smerit, blând?
E roada Duhului în dezvoltare în viața ta?
Dacă da, îți spun de ce: spre slava și lauda lui Dumnezeu.
6. A doua venire
De ce vine înapoi? Desăvârșirea (împlinirea).
De ce vine înapoi Domnul Isus?
O, grăbește ziua, nu-i așa?
2 Tesaloniceni 1:9 - „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la 
slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire 
în toţi cei ce vor fi crezut... ”
Iubesc propozițiile clare.
Vine pentru a fi proslăvit.
„Ești minunat!”
„Tocmai de asta am venit.”
Nu-i simplu, oare?
Îți schimbă viața complet.
Îți schimbă viața complet dacă crezi că totul de la predestinare la desăvârșire e pentru aceasta
și că Dumnezeu face tot ce face pentru slava lui Dumnezeu.
Deci exiști, familia ta există, bisericile voastre există, Irlanda de Nord există, lumea există, Universul există
pentru slava lui Dumnezeu.
Ce înseamnă aceasta?
Folosim cuvinte ca și „glorificare” sau „mărire” - ce înseamnă?
Ce se întâmplă dacă faci aceasta?
Tatăl meu spunea, mama mea spunea, „fie că mănânci, fie că bei, să faci totul pentru slava lui Dumnezeu,
să-L slăvești pe Dumnezeu.”
Ce înseamnă aceasta?
A-L glorifica pe Dumnezeu nu înseamnă a-L face glorios.
Suntem toți de acord, nu-i așa?
El e glorios fie că tu exiști, fie că nu.
Deci nu-L poți face glorios.
Deci a glorifica nu e ca și cum a-i înfrumuseța o cameră.
Această cameră e plictisitoare și noi o vom înfrumuseța.
E erezie să încerci să-L înfrumusețezi pe Dumnezeu sau să-L glorifici pe Dumnezeu în felul acesta.
Ne ajută să luăm cuvântul „mărire” și să distingem între a mări cu telescopul sau cu microscopul.
Toți știm că poți face ambele.
Poți mări cu microscopul și poți face ca o celulă care e invizibilă ochiului omenesc, și poți face ca
un lucru foarte mic să arate mai mare decât este.
A încerca să-L mărești pe Dumnezeu în felul acesta e blasfemie.
E atât de mic încât are nevoie de tot ajutorul nostru ca să arate mai mare decât este - e blasfemie!
Deci nu-L mărești pe Dumnezeu ca și cu un microscop.
Ce face un telescop?
Un telescop are și el lentile care măresc și telescoapele măresc stelele.
De ce trebuie să mărim stelele?
Pentru că dacă te uiți în sus noaptea arată ca niște vârfuri de ace.
Sunt vârfuri de ace?
Sunt mai mari decât sistemul solar.
Așa arată Dumnezeu lumii aceștia - ca un vârf de ac pe cer noaptea.
Lumea nu-I vede frumusețea.
Și sarcina ta e să le pui un telescop în fața ochilor.
Asta înseamnă: să-L faci pe Dumnezeu să arate așa cum este.
Să arate așa cum este - adică mai mare decât oricine își poate imagina, mai glorios decât își poate 
imagina cineva.
Deci cum facem aceasta?
A-L mări pe Dumnezeu în felul acesta înseamnă, spun eu, a-L experimenta și a-L arăta așa cum este.
Deci sunt 2 cuvinte: a-L experimenta pe El și apoi a-L arăta așa cum este.
Iată încă un nume pentru aceasta: închinare.
Și da, implicația este că toată viața este o închinare, ceea ce Romani 12:1 și 2 spune.
Toată viața este a-L experimenta pe Dumnezeu ca și suprem și a-L arăta pe Dumnezeu ca suprem.
O poți face în biserică prin cântare, o poți face pe stradă prin dragoste, o poți face cu un coleg de
cameră prin mărturisire. Există multe moduri de a arăta și feluri adânci de a experimenta.
De ce folosesc aceste 2 expresii: a experimenta și a arăta?
Căci mulți dintre creștinii reformați nu sunt prea confortabili cu cuvântul „a experimenta,”
ceea ce eu cred că e demonic - ca să nu exagerez...
Trebuie să-L experimentăm pe El așa cum este și trebuie să-L arătăm așa cum este, căci a-L experimenta
pe Dumnezeu este un act invizibil al minții cunoscând și al inimii simțind, dar Dumnezeu nu intenționează
să fie glorificat în mod invizibil. Altfel n-ar fi creat Universul.
Și a-L arăta pe Dumnezeu este un act vizibil al trupului făcând ceva.
Ambele părți - experimentarea invizibilă și arătarea vizibilă - sunt necesare, altfel doar una din ele
ar fi ceva incomplet.
Dacă încercăm să-L arătăm pe Dumnezeu fără a-L experimenta, există un nume pentru aceasta: fățărnicie.
„Vai de voi, fățarnicilor. Voi curățați partea de afară a paharului... ” -îl faceți pe Dumnezeu să arate 
bine la închinare (muzică frumoasă, predicare frumoasă, închinare frumoasă)- „dar pe dinăuntru sunteți plini
de lăcomie.”
Am văzut aceasta în mod repetat în Statele Unite - pastori căzând din cauza lăcomiei.
Dacă credem că-L experimentăm pe Dumnezeu și nu există impuls de a-L arăta pe Dumnezeu, avem un alt nume
pentru aceasta: mort.
„Credința fără fapte este moartă.”
„Pomul bun face roade bune.”
Deci experiența interioară care-L glorifică pe Dumnezeu este a-L cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat și
a-L simți pe Dumnezeu în mod corespunzător.
Cunoaștere care este fidelă lui Dumnezeu, sentimente care I se cuvin lui Dumnezeu.
Nu putem să-L glorificăm pe Dumnezeu așa cum trebuie fără cunoștință care e în concordanță cu adevărul
lui Dumnezeu și sentimente (da, sentimente) care sunt în concordanță cu valoarea lui Dumnezeu, cu măreția Lui,
frumusețea Lui. Dacă crezi că-L poți glorifica pe Dumnezeu nesimțind nimic atunci când te uiți la 
frumusețea, valoarea, măreția Lui, atunci nu înțelegi însemnătatea Creației.
Inima n-a fost creată pentru a fi goală în timp ce se uită la frumusețea infinit de satisfăcătoare.
„Au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,” a spus Pavel în Romani 10:2.
Deci fără o minte care e acordată cu o perspectivă adevărată asupra lui Dumnezeu, din Biblie,
închinarea e goală.
Și avem o descriere a experienței sau a cunoașterii care n-are experiență.
„Chiar și dracii cred și se înfioară.”
Cunoașterea minus sentimente despre Dumnezeu este demonică.
Asta o are diavolul. El nu-L poate iubi, dar Îl poate cunoaște.
De fapt, aș argumenta că diavolul este mai ortodox decât oricine din sala aceasta, adică știe mai mult
despre Dumnezeu și tremură, însă urăște totul.
Iar noi avem privilegiul enorm, prin Duhul Sfânt, să fi fost treziți la frumusețea, valoarea și măreția
pe care diavolul le urăște și de aceea este orb față de ele și-i orbește și pe alții.
Haideți să ne îndreptăm înspre încheiere, privind la închinarea în adunare.
Am văzut pe situl web al familiei Getty aceste versete și sunt foarte bucuros să vi le citesc.
Doar 2 versete cu privire la închinarea adunării în Noul Testament.
Primul este Efeseni 5:18.
Ce facem când ne adunăm împreună?
„Fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti,
şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl,
pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”
Aceasta e o frază foarte bogată.
Iată și Coloseni 3:16 - „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.
Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti,
cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”
E foarte clar, e glorios, e plinătate, nu e ceva truchiat.
Voi rezuma prin 6 propoziții, 6 declarații, 6 observații.
1. Începe cu Cuvântul
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi.”
Orice închinare care nu începe aici o va lua razna, nu va funcționa.
2. Plinătatea Duhului Sfânt
„Fiți plini de Duh.”
Ce face El? Iluminează mintea pentru a vedea ce este cu adevărat în Cuvânt.
A-L vedea pe Hristos în Cuvânt așa cum este.
Ar fi trebuit să spun la numărul 2 „iluminarea făcută de Duhul Sfânt.”
3. Vederea ca urmare a iluminării Duhului Sfânt.
Le-am separat.
Deci Cuvântul vine, Duhul iluminează, noi vedem.
4. Suntem mișcați de ceea ce vedem, cu afecțiuni ca și mulțumire, cântare din toată inima, care aduce
mulțumiri.
Mintea e vie pentru adevăr și inima e vie cu afecțiune față de Dumnezeu.
5. Acest focus al minții noastre pe Dumnezeu și al afecțiunilor față de Dumnezeu se revarsă în cântare.
Deci cântarea e numărul 5, iar 6 este că o faci pentru oameni și o faci pentru Dumnezeu.
Cântați unii altora și cântați pentru Dumnezeu - ambele sunt în mod explicit în aceste versete.
Haideți să ne asigurăm că înțelegem aceasta.
Nu e ca și cum, atunci când cânți, parte din cântare e pentru Dumnezeu („Mare e credincioșia Ta, o,
Doamne, Tatăl meu... ”) iar parte e pentru creștini („Veniți creștini să cântăm... ”)
Nu! Toată cântarea e pentru Dumnezeu și toată cântarea e pentru ceilalți.
Faptul că sunt alții care ascultă e motivul pentru care o numim corporativă (a adunării), iar faptul că
noi cântăm lui Dumnezeu e motivul pentru care o numim închinare.
Închinarea adunării (închinare corporativă).
Nimeni nu-și pune căști care anulează zgomotul de fond în timp ce cântă „Mare e credincioșia Ta” 
căci cântăm lui Dumnezeu.
Și nimeni sănătos la minte nu spune că atunci când cântăm „Veniți creștini să cântăm” nu dorim,
nu vrem și nu credem că Dumnezeul cel Atotputernic Se apleacă să asculte și să Se bucure de cântarea
inimii noastre.
Toată cântarea e adresată lui Dumnezeu, toată cântarea e adresată omului, în închinarea adunării.
Deci mă apropii de încheiere prin a pune întrebarea prin care v-am provocat la început:
Ce să spunem oamenilor (și vă pot spune unde locuiesc majoritatea dintre ei) care spun, „sunteți greșiți
Getty, Piper, nu trebuie să le spuneți oamenilor că ne adunăm pentru închinare, ci că ne adunăm pentru 
zidire, pentru învățătură. Nu ne adunăm pentru închinare, nu e un concept nou-testamental.
Nu poți găsi servicii numite servicii de închinare nicăieri în Noul Testament.”
E adevărat.
E ca și... uau. E asta o problemă?
Iată ce v-aș spune oricui ați fi aici care gândiți în felul acesta: a spune că ar trebui să ne adunăm
ca și creștini pentru a învăța și a ne zidi în ziua Domnului și să nu ne trezim și să exprimăm afecțiuni
față de Dumnezeu, este ca și cum ai cere o căsătorie fără sex, mâncare fără gust, descoperire fără delectare,
minuni fără uimire, daruri fără recunoștință, avertizări fără teamă, pocăință fără regret,
hotărâri fără zel, a vedea fără a savura.
Și răspunsul meu la aceasta este: NU! ! !
Absolut NU!
Atunci când biserica ta se adună, bineînțeles că vă adunați pentru zidire - Biblia spune aceasta.
„Toate să se facă pentru zidirea sufletească.”
Iar eu întreb: zidire pentru ce? Care este scopul zidirii?
Vă voi citi răspunsul apostolului Petru.
Iată-l, din 1 Petru 2:5 - „sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă,
şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”
Și una din aceste jertfe frumoase de laudă lui Dumnezeu e rodul buzelor (Evrei 13:15) și unul din 
darurile cele mai dulci, mai prețioase ale lui Dumnezeu în rodul buzelor este darul cântării.
De ce e aceasta?
E ultima mea întrebare. De ce aceasta?
De ce n-a creat Dumnezeu o lume fără cântat?
De ce n-a închis 10000 de stații de radio care tot ce fac e să difuzeze cântări?
„Ce-i cu asta? Închide-le!”
De ce nu reduce la tăcere toate sălile de concerte, de ce nu reduce la tăcere cântecele care se înalță
în fiecare cultură de pe planetă? De ce?
Parțial cred că e deoarece, atunci când oamenii cântă, o frumusețe nouă, concepută de Dumnezeu și care-L 
reflectă pe El, ia ființă.
Dar în principal cred că e deoarece cântatul, muzică și cuvinte împreună, are o putere specifică de a
trezi și a purta, de a trezi și a exprima sentimente puternice, pe care Dumnezeu le-a creat pentru Sine.
Cântatul, în definiția mea, cântarea creștină (haideți să-l restricționăm la aceasta) este folosirea
muzicală a vocii pentru a exprima adevăr care e în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu și sentimente care
sunt în concordanță cu valoarea lui Dumnezeu.
Voi spune din nou: cântarea creștină este folosirea muzicală a vocii pentru a exprima adevăr care e în 
concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu și sentimente care sunt în concordanță cu valoarea lui Dumnezeu.
Este un dar care nu se poate măsura și de aceea cântați cu veselie Domnului, tot pământul.
Slujiți Domnului cu bucurie. Veniți cu cântări în prezența Lui.
Tată, Te rog să creezi o cântare autentică în inimile noastre.
Tu ești foarte, foarte mare.
Nu putem fi satisfăcuți cu predicarea.
Iubesc predicarea, mi-am dedicat viața predicării. Nu putem fi satisfăcuți cu poezie, nu putem fi
satisfăcuți cu pictură, nu putem fi satisfăcuți nici măcar cu gloria cerurilor care declară slava Ta.
Trebuie să cântăm cât ești Tu de mare.
Deci nu ne lăsa ca aceasta să fie ceva artificial, ceva fals.
Ajută-ne să Te experimentăm pe Tine conform valorii Tale și să Te cunoaștem conform adevărului Tău,
în timp ce cântăm. În Numele Domnului Isus. Amin.