Ai o singură viață: Nu o irosi!
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Anul Nou
Resursa adaugata de Mada_O in 16/01/2016
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

    Te naşti, trăieşti şi mori, iar viaţa aceasta îţi determină eternitatea. Urmează raiul sau iadul în funcţie de cum ţi-ai trăit viaţa. Îţi iroseşti viaţa dacă nu o sincronizezi cu scopurile lui Dumnezeu pentru tine şi pentru viaţa ta. Vreau să mă concentrez asupra a trei dintre aceste scopuri.

    Primul scop. Dumnezeu te-a creat pentru gloria Lui, ca El să fie prezentat prin felul în care trăieşti, gândeşti şi simţi. Isaia 43:7 spune: "Adu-Mi fii şi fiicele, pe toţi ceice i-am făcut spre slava Mea." 1 Corinteni 10:31: "Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu." 1 Corinteni 6:19: "Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru." Aseară am vorbit despre Filipeni 1:20: "Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci acum ca totdeauna Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea." Toată Biblia spune că am fost aşezaţi pe planeta aceasta prin voia lui Dumnezeu pentru a-L magnifica pe El. Viața nu vă aparţine vouă înşivă. Aţi fost creaţi şi aţi fost mântuiţi, cumpăraţi pentru gloria Lui. Ca să faceţi să se vadă măreţia Lui. Acesta este primul scop. Dacă nu vă aliniaţi viaţa cu planul acesta, atunci o risipiţi, o irosiţi şi în final o veţi pierde.

    Al doilea scop. Dumnezeu te-a creat pentru bucurie. Isus spune: "V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină." Este minunat ca Fiul lui Dumnezeu să ne spună lucrul acesta! Este uluitor! Spune: "Am venit, am trăit, am murit pentru ca bucuria Mea, care este bucuria în Tatăl Meu cel atotputernic, bucuria Mea să fie în voi şi să aveţi o bucurie explozivă şi deplină! Acesta este motivul pentru care sunteţi pe planeta aceasta, să fiţi fericiţi în Dumnezeu. " "Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta." Sunteţi chemaţi în prezenţa Lui prin creaţie, prin mântuire, şi în prezenţa Lui bucuria e deplină şi veşnică. Nu puteţi îmbunătăţi ceva complet şi nu puteţi avea ceva mai trainic decât veşnicia. Aţi fost creaţi pentru scopul acesta, pentru bucurie. Ideea despre care am discutat aseară a fost că aceste două lucruri nu sunt contradictorii şi nu sunt în competiţie una cu alta. Faptul că trăiţi pentru gloria lui Dumnezeu şi că sunteţi bucuroşi în Dumnezeu, sunt unul şi acelaşi lucru. Pentru că Mireasa este glorioasă, preţioasă, valoroasă, vrednică de laudă şi satisfăcătoare, atunci când eşti satisfăcut în El mai mult decât în orice altceva. Deci dacă nu sunteţi împliniţi prin Dumnezeu, imaginea Lui este pătată şi nu trăiţi pentru scopurile Lui.

    Al treilea scop pentru care existaţi şi trebuie să vă conformați planurilor Lui este că v-a creat să-i iubiţi pe ceilalţi oameni. Să le faceţi bine. Şi ce înseamnă asta? Să-i includeţi în experienţa voastră cu Dumnezeu. Trebuie ca şi ei să-L glorifice pe Dumnezeu şi trebuie să fie bucuroşi în Dumnezeu. Am vorbit la o conferinţă mondială din Africa de Sud, la o conferinţă la care au participat creştini din toate ţările lumii. I-am rugat ca toţi să accepte cuvintele mele şi am să vă spun şi vouă ce le-am spus lor. Vreau să abordez nevoile fizice şi sociale ale oamenilor şi de asemenea nevoile spirituale. Este un foarte mare conflict între acestea. Unii oameni vor să-şi dea viaţa luptând împotriva traficului de persoane, unii se luptă pentru ca să aducă apă potabilă oamenilor, educaţie bună, se luptă să-i hrănească şi vor să-i ajute. Iar alţii spun că oamenii aceştia au nevoie de Evanghelie, că altfel vor merge în iad. Vă implor să n separaţi lucrurile acestea. Amândouă sunt absolut adevărate. Nu sunteţi chemaţi să alegeţi una din aceste nevoie. Când spun că Dumnezeu v-a creat să iubiţi oamenii, nu vă cer să alegeţi. Creştinilor care cred Biblia, trebuie să le pese de orice fel de suferinţă, în mod special suferinţa eternă. Vreau să priviţi orice fel de durere în viaţa prietenilor voştri cu compasiune. Fie că e vorba de o durere de gât, fie moartea mamei lor sau vestea doctorului că au cancer. Indiferent care ar fi durerea, aş vrea să fiţi ca samariteanul milos, care nu a putut trece pe lângă cel nevoiaş. Pur şi simplu, nu poţi merge înainte şi să laşi acea persoană să se descurce singură atunci când are o nevoie şi tu ai resursele. Vreau ca dragostea aceasta să fie completă şi reală şi să-L arate pe Dumnezeu şi tot ce ne învaţă El. Există un rai şi un iad şi toţi ne întreptăm ori într-o parte, ori în cealaltă. Dacă încerci să-i dai mâncare unui om, dar nu-ţi pasă de sufletul lui, atunci înseamnă că nu iubeşti. Nu-mi pasă ce simţi în inima ta şi câte nevoi ai împlinit în viaţa aceasta, dacă nu ai scopul acesta. Nu vreau să spun că nu poţi să le dai de mâncare decât dacă sunt salvaţi. Nu! Dacă nu-ţi pasă, dacă inima ta nu e mişcată, de salvarea lor şi de bucuria eternă în Dumnezeu, atunci nu-i iubeşti. Deci la acest al treilea punct, la care Dumnezeu vă cere să iubiţi pe ceilalţi, să-i iubiţi pe cei nemântuiți, să-i iubiţi pe cei din biserică, vreau să spun cu privire la ceea ce am vorbit ieri seară când v-am spus că trebuie să căutaţi bucuria.

    Da, v-am spus că trebuie să căutaţi bucuria şi trebuie să ne dedicăm viaţa pentru a iubi oamenii. Să ne pese de oameni şi să le uşurăm suferinţa şi să-i ajutăm să ajungă şi ei la cea mai mare bucurie pe care o pot experimenta. Da, am spus toate lucrurile acestea pentru slava lui Dumnezeu. Deci trebuie să stabilim ce spune Biblia. Nu contează ce spun eu, ci vreau să mergem la Biblie. Vreau să vă arăt că dacă ceea ce am spus ieri seară nu este adevărat, atunci nu puteţi iubi oamenii. Vreau să demonstrez că dacă nu căutaţi satisfacţia în Dumnezeu, dacă nu experimentaţi bucuria deplină în Dumnezeu, atunci nu puteţi iubi oamenii. Acesta este mesajul de azi. O viaţă neirosită, o viaţă care are scop, este o viaţă trăită pentru a-L magnifica pe Hristos prin a fi satisfăcut prin El, mai mult decât prin orice altceva, lucru care se revarsă în împlinirea nevoilor altora. Acesta este sumarul celor două mesaje ale mele. Haideţi să vorbim despre lucrurile acestea. Ideea este că puterea şi libertatea de a iubi pe alţii înseamnă a fi satisfăcut în Dumnezeu şi promisiunile lui în Isus. Aceasta este teza mesajului meu. Nu poţi iubi oamenii decât dacă eşti satisfăcut cu ceea ce este Dumnezeu şi ceea ce promite să fie prin Isus. Aceasta este puterea care ne dă libertatea să iubim.

    În primul rând ne vom uita în 2 Corinteni 8, în Fapte 20:35, iar apoi vom încheia cu patru pasaje din Evrei. Dacă aveţi Biblia, deschideţi cu mine la 2 Corinteni, iar dacă nu, atunci sper că veţi asculta cu atenţie. 2 Corinteni 8. Citesc pasajul acesta pentru că vreau să caut o definiţie a dragostei, o definiţie biblică. Vreau să înţeleg ce este dragostea şi care este sursa dragostei, pentru că vreau să am dragostea aceasta. 1 Timotei 1:5 spune: "Ținta poruncii este dragostea care vine dintre-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută." Pavel spune că ţinta predicării lui, este ca oamenii să devină persoane iubitoare. 1 Corinteni 13 se încheie cu următoarele cuvinte: "Acum, dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." Îmi irosesc viaţa dacă nu sunt un soţ iubitor, dacă nu sunt un tată iubitor, dacă nu-mi iubesc vecinii, dacă nu sunt un pastor iubitor şi dacă nu îmbrăţişez lumea cu iubire. Îmi irosesc viaţa dacă nu iubesc.

    Primele trei versete din 2 Corinteni 8 vorbesc despre dragoste şi sursa ei. Fraţii la care se referă aici sunt fraţii din Corint, în sudul Greciei. Face referire la cei din Macedonia, care este în parte de nord. A fost acolo şi un lucru uimitor s-a petrecut cu credincioşii din Macedonia. În timp ce aduna bani pentru săracii din Ierusalim, macedonienii au răspuns cu mare generozitate. Le spune lucrurile acestea pentru a-i motiva pe corinteni. Despre aceasta este vorba în text. "Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naşterea la un belşug de dărnicie din partea lor." Acestea sunt primele două versete. Mergeţi cu mine în versetul 8 unde Pavel explică experienţa pe care au avut-o în Macedonia. ”Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o pruncă; ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre." ”Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o pruncă; ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre." Pavel spune, am descris dragostea şi vreau ca şi voi să aveţi acelaşi fel de dragoste ca şi ei.

    Haideţi să mergem înapoi în versetele 1 şi 2 să vedem cum au iubit aceştia. Citim din nou. "Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei." Deci Dumnezeu şi-a făcut simţită prezenţa cu putere. Ce s-a întâmplat când harul s-a revărsat cu putere? După cum am auzit, harul divin a venit şi se revărsat şi asupra Chinei şi a venit şi în viaţa ta. Ce s-a întâmplat în Macedonia? Versetul 2 spune: "În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut." Lucrul acesta se întâmpla adesea când Hristos intră în viaţa cuiva, vin necazurile, persecuţia, respingerea. Oamenii nu mai vor să fie asociaţi cu voi când credeţi lucrurile acestea mitologice. Şi schimbările stilului vostru de viaţă îi supără pe oameni şi-i fac să se simtă vinovaţi. Deci asta s-a întâmplat, au venit necazurile. "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură şi sărăcia lor lucie." Ce se întâmplă aici? Se revarsă harul peste vieţile lor, se îndrăgostesc de Isus, sunt tot în sărăcie şi primesc necazuri pe deasupra. Nu-i un text potrivit pentru Evanghelia prosperităţii. Sărăcia lor nu a dispărut şi lipsa sărăciei nu a fost motivul bucuriei lor şi nici lipsa necazurilor. Cercetaţi-vă puţin! Unde-i bucuria voastră? Lipsa sărăciei şi a necazurilor mă face fericit? Dacă-i aşa, atunci nu sunteţi ca oamenii aceştia. Haideţi să citim din nou versetul 2. "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură şi sărăcia lor lucie." Dacă bucuria ta nu e determinată de lipsa necazurilor sau lipsa sărăciei, atunci care-i bucuria ta? În har, în Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a venit în Macedonia şi efectul a fost bucuria. Bucuria aceasta nu a fost înrădăcinată în lipsa sărăciei sau lipsa necazurilor şi mărirea suferinţei nu a făcut-o să dispară. Cum a spus Pavel în Romani 5 "Ne bucurăm în necazurile noastre." Vreau să trăiesc în felul acesta şi sunt convins că mulţi dintre voi vreţi acelaşi lucru. Vreau ca bucuria mea să fie neînfricată şi de nedistrus de bogăția materială şi de persecuţie sau orice fel de necaz. Vreau ca bucuria mea să fie în Dumnezeu.

    "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor." Deci Pavel aduna bani pentru săracii din Ierusalim. Ştim asta din numeroase alte texte din epistolele lui. Şi le-a spus acestor săraci, care erau persecutaţi: "Aţi putea să daţi, aţi putea fi generoşi, aţi putea privy înafara lumii voastre egoiste, pentru a sluji săracilor din Ierusalim? " Iar ei au răspuns cu bucurie. În versetul 3 spune: "Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi." Nu trebuie să ne strângi la colţ, ci suntem bucuroşi să dăm din necazul nostru şi din sărăcia noastră. Pentru că bucuria noastră trece peste măsură. Avem multe definiţii ale dragostei din alte texte, dar definiţia din textul acesta este: Dragostea, din bucuria în Dumnezeu, se revarsă pentru a împlini nevoile altora. Credeţi că asta spune textul? "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură a dat naştere la un belşug de dărnicie." Încerc să spun ce zice textul. Bucuria lor s-a revărsat într-un belşug de generozitate. De unde vine generozitatea, dragostea, ajutorarea şi ridicarea altor oameni şi slujirea altora. De unde vine? Din bucuria peste măsură, din bucuria în Dumnezeu. Deci acum ştiu ce este dragostea şi de unde vine. Acesta este planul vieţii mele. Biblia este o Carte minunată. Nu trebuie să o citeşti pe toată pentru a înţelege ce trebuie să faci.

    Harul se coboară şi se coboară şi aici în locul acesta, Duhul Sfânt este aici şi vorbeşte, dacă predic Cuvântul Lui. Harul se coboară şi începe să lucreze în inima ta pentru a trezi bucuria. Bucuria creşte până la un punct la care te uiţi în jur la oameni, oameni pe care erai supărat, oameni pe care îi invidiezi şi lucrurile se schimbă. Nu mai vreau să simt invidie când am bucurie în Dumnezeu. Nu vreau să fiu supărat şi nu vreau să am mânie în suflet. Toate lucrurile acestea dispar şi ajungi să poţi să-ţi iubeşti duşmanii. Cred că am reuşit să explic lucrurile acestea până aici. Puterea şi libertatea de a iubi alţi oameni este în a fi satisfăcut cu ceea ce este Dumnezeu pentru tine şi tot ceea ce ne promite prin Isus. Lucrurile acestea le vedem în versetele 1 şi 2 în 2 Corinteni 8.

    Dar Cuvântul lui Dumnezeu este măreţ, deci haideţi să mergem în Fapte 20. Este textul în care Pavel vorbeşte cu diaconii Efesului, spunându-le ultimele cuvinte pentru că s-ar putea să nu-l mai vadă niciodată. A petrecut câţiva ani cu ei şi i-a iubit, iar acum are câteva ultime cuvinte cu privire la felul în care ar trebui să fie şi ce ar trebui să facă, cum ar trebui să păstorească biserica. Acestea sunt cuvintele lui şi ei au plâns şi s-au sărutat. Pavel a fost un apostol iubit. Fapte 20:35. "În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi" aceasta este dragostea "să ajutaţi pe cei slabi." Încearcă să-i motiveze şi să-i întărească în lucrul acesta. "Să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti." "Ferice de cei săraci în duh, ferice de cei blânzi, ferice de cei împăciuitori." Cuvântul acesta "ferice" în greacă înseamnă bucuros, voios, este o adâncă bunăstare pe care Dumnezeu v-o împărtăşeşte. Cuvântul acesta este folosit în multe pasaje. Aici este folosit pentru a descrie pe cei ce dăruiesc. Este mai ferice, este mai satisfăcător, ai bunăstare, atunci când dai, mai mult decât atunci când primeşti. Se pare că vrea să-i motiveze pe aceşti diaconi să dăruiască "şi să lucraţi cu mâinile voastre" pentru că Isus a spus că veţi fi mai fericiţi şi mai binecuvântaţi. Fericirea desăvârşită o găseşti iubind. Te bucuri în Dumnezeu şi bucuria începe să crească peste măsură. Atunci când nevoile celorlalţi sunt împlinite, bucuria continuă să crească. Bucuria ta în Dumnezeu creşte pe măsură ce se extinde înspre cei din jurul tău. Cu cât atragi mai mulţi oameni înspre bucuria ta, cu atât mai mult creşte bucuria ta văzându-i pe ei bucurându-se. Toţi aţi gustat lucrul acesta şi trebuie să recunoaşteţi. Chiar dacă nu sunteţi credincioşi, aţi gustat într-o oarecare măsură. Când oferiţi din voi înşivă, cât de puţin, pentru a ajuta o altă persoană, prin ajutorarea aceasta bucuria iniţială creşte.

    Am fost la universitate în Germania şi am citit zeci şi zeci de esee despre etica morală pentru că mi-am făcut lucrarea de diplomă pe tema "Iubeşte-ţi dușmanii". Lucrul acesta a fost din 1971 până în 1974, cu mulţi ani în urmă. Şi din nou şi din nou am citit lucruri de genul "răsplata este promisă pentru gesturi făcute din dragoste, dar dacă ești motivat de răsplată, atunci nu eşti iubitor." Am citit din nou şi din nou lucrul acesta. Dacă eşti atras de binecuvântarea personală atunci când oferi dragostea cuiva, atunci înseamnă că nu iubeşti. Dacă faci aşa, eşti egoist, manipulezi oamenii şi te foloseşti de ei. Fiind crescut cu învăţătura Bibliei şi fiind baptist din copilărie, m-am gândit că lucrurile acestea nu pot fi adevărate. Nu par a fi reale şi nu pot fi învăţăturile Bibliei. Nu trebuie să ai multă educaţie să observi lucrurile acestea. Unii dintre voi au un discernământ extraordinar când vine vorba de lucruri pe care le auziţi şi ştiţi că nu sunt adevărate. Aveţi mai mult discernământ decât mulţi învăţaţi. Dacă ceva nu miroase bine, trebuie să mergeţi la Biblie să verificaţi. Dacă toţi eticii morali au dreptate când spun, că dacă iubesc pentru beneficiul propriu şi pentru răsplată, atunci distrug manifestarea dragostei şi eu par a fi o persoană care vreau să manipulez. Pavel ar fi trebuit să scrie aşa: În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să NU vă aduceţi aminte cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: "Este mai ferice să dai decât să primeşti." Dar ce a scris este: "să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti." Isus a spus, iubiţi, pentru că veţi fi binecuvântaţi. Isus are dreptate şi eticii greşesc! Cu siguranţă greşesc!

    Pavel spune că dacă mergi la cineva la spital şi nu ştii ce să-i spui, pentru că a fost într-un accident şi nu se ştie dacă va trăi, singurul lucru pe care îl ştii este că dragostea te împinge să mergi şi vrei să ajuţi în orice fel. Eşti speriat şi nici nu ştii ce vei spune sau dacă va fi o inconvenienţă vizita ta. Dar Pavel spune, aduceţi-vă aminte că Isus a spus că este mai ferice să mergi şi să te dăruieşti pe tine însuţi, decât dacă ai primi siguranţa şi protecţia pe care ai avea-o dacă ai merge acasă să te rogi doar. Amintiţi-vă cuvintele lui Isus! Atunci când mergi la spital şi vezi toate tuburile şi pacientul e cu ochii închişi şi îţi pui mâna pe mâna lui şi îşi deschide ochii şi zâmbeşte, prietenul tău nu va fi ofensat dacă spui: "Nu ştiam dacă să vin sau nu, dar am crezut că aş primi o mare binecuvântare dacă aş putea să-ţi slujesc într-un oarecare fel. M-aş bucura dacă aş putea să-ţi întăresc credinţa, dacă aş putea să mă rog pentru vindecarea ta. M-aş bucura. " Ca şi exemplul de ieri pe care vi l-am dat cu florile de aniversare pentru soţia mea. Aceasta înseamnă să iubeşti. Persoana aceea nu te-ar acuza niciodată că eşti egoist pentru că te-ai bucura să-l binecuvântezi. Vă întreb, vă simţiţi mai iubiţi când oamenii vă iubesc cu invidie, sau când oamenii vă iubesc cu bucurie? Dacă cineva te priveşte în ochii şi îţi spune: "Dacă te-aş putea face fericit, dacă aş putea să-ţi uşurez suferinţa, lucrul acesta mi-ar mări bucuria personală. " Ţi-ar mări bucuria ta? Nu te-ar întreba lucrul acesta. Ci ar spune: "Eşti o persoană interesantă pentru că bucuria mea ţi-ar mări bucuria ta. " "Este mai ferice să dai decât să primeşti." Pentru că atunci când îţi extinzi dragostea înspre alţii pentru a-i atrage spre tine, bucuria ta în Dumnezeu creşte!

    Concluzia după al doilea text citit este că libertatea şi puterea de a iubi pe alţii este a fii satisfăcut în Dumnezeu, în toate promisiunile Lui în Isus. Pentru că bucuria aceasta are puterea de a se extinde. Creşte tot mai mult şi mai mult pentru că atunci când bucuria altora se măreşte, bucuria mea în Dumnezeu creşte de asemenea. Lucrurile acestea le citim în Fapte 20:35. Iar acum haideţi să mergem în Evrei şi să începem cu capitolul 10. Textul acesta a fost citit la început cu un scop specific. Este uimitor ce spune textul acesta. Ascultaţi cu atenţie. Spune că prin credinţă Dumnezeu face minuni pentru voi şi prin credinţă sunteţi altoiţi şi voi în tulpină. Mijlocul versetului 35 din Evrei 11 trece de la minunile făcute prin credinţă, la suferinţa cauzată de credinţă. Credinţa înseamnă a fi satisfăcut cu ceea ce este Dumnezeu pentru noi prin Isus şi a fi siguri pe promisiunile ce se vor împlini în viitor pentru mine şi pentru voi. Şi prin credinţa aceasta experimentăm uneori vindecări miraculoase şi uneori îndurăm suferinţă de dragul Lui. Haideţi în următoarele minunte să ne uităm la Evrei capitolul 10, versetul 32.

    "Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe." Vedem din nou că eşti salvat şi lucrurile încep să meargă mai rău. Nu vă pot promite că dacă Îl urmaţi pe Isus lucrurile vor merge mai bine pentru voi material sau relaţional. Din multe puncte de vedere s-ar putea şi probabil vor merge mai rău. Deci nu suntem invitaţi să ducem o viaţă uşoară. "Pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor, şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă." Deci unii au fost puşi în închisoare, iar alţii, cu mare risc, erau asociaţi cu aceştia. "În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă." Adică aţi acţionat în dragoste. Cum au putut face lucrul acesta? "aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre." Este de neînchipuit lucrul acesta. Unii din camarazii noştri sunt în închisoare din cauza credinţei. Noi suntem credincioşi şi dacă mergem să-i vizităm ceva rău ni se va întâmpla nouă şi familiilor noastre. Oare să merge? Sau mai bine ar fi să dispărem? Nu! Ci vom merge să-i vizităm. Şi ce se întâmplă? Casele lor sunt răpite, proprietăţile lor sunt luate. Şi ce făceau în drum spre închisoare în timp ce priveau în urmă văzând cum casele lor sunt răpite? Cântau şi spune: "Aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre."

    La fel vreau să fiu şi eu în anul 2012. Aş fi atât de diferit de orice altă persoană de pe planeta aceasta. Întrebarea este, cum au ajuns să gândească în felul acesta? Cum s-ar putea ca tu să fii atins de Dumnezeu în următoarele cinci minute, încât să ajungi să fii la fel ca aceşti oameni? Încât să spui şi tu: "Mă duc la închisoare, nu-mi pasă dacă îmi pierd casa" şi chiar să poţi cânta cântarea lui Martin Luther care spune: "Chiar dacă aş pierde totul, chiar şi viaţa aceasta trecătoare şi trupul meu, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci. Merg la închisoare pentru că îi iubesc pe prietenii mei! " Ce fel de oameni au fost şi de unde au avut puterea aceasta? Am să citesc versetul 34 din nou. "Aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte." Aţi primit cu bucurie persecuţia şi răpirea lucrurilor voastre pentru că ştiţi că comoara voastră, moștenirea voastră, Dumnezeul vostru, Hristosul vostru este în ceruri şi dăinuie. Vă aduceţi aminte ce spune Psalmul 16:11? "Înainte Feței Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta." Iar aici spune: "Știți că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte."

    Dragostea vine din satisfacţia în ceea ce promite Dumnezeu să fie pentru noi prin Isus. Toate vocile de la reclame la televizor şi pe internet, vă spun opusul. Satisfacţia este acum şi aici prin lucrurile pe care le poţi avea. Vă spun, la vârsta de 66 de ani, după o umblare lungă cu Dumnezeu, lucrurile nu sunt sursa bucuriei. A-L cunoaşte pe El şi a fi satisfăcut în El este sursa bucuriei. Iar bucuria aceasta, când este deplină, se revarsă înspre alţii pentru a împlini nevoile lor şi te face o persoană iubitoare.

    Vreau să mă opresc aici şi să fac un mic sumar. Ne-am fi putut uita la Evrei 11:24-26, 12:1-2, 13:13-14. Toate textele acestea spun acelaşi lucru. Dar cel pe care l-am ales este cel mai clar exemplu. Iubeşti oamenii şi te costă foarte mult pentru că ştii că aceasta este credinţa adevărată. Să fii satisfăcut cu ceea ce îţi promite Dumnezeu să fie pentru tine. Dacă abandonezi căutarea bucurie depline şi veşnice în Dumnezeu, nu poţi să-L slăveşti pe El şi nu poţi iubi oamenii. Acesta este sumarul negativ al celor două mesaje. Haideţi să spunem lucrul acesta în mod pozitiv. Dacă vrei să iubeşti oamenii, dragostea şi a slava lui Dumnezeu au rădăcină comună. Dumnezeu este glorificat în tine când tu eşti satisfăcut în El. Deci în 2012 caută satisfacţia în Dumnezeu mai presus decât orice altă satisfacţie. Voi căuta lucrul acesta chiar dacă m-ar costa mâinile, picioarele, ochii şi viaţa. Caută lucrul acesta cu orice preţ. Caută bucuria aceasta pentru că Dumnezeu este prezent într-un mod extraordinar atunci când găseşti bucuria deplină. 2 Corinteni 8, Fapte 20:35 și Evrei 10:24 ne învaţă că bucuria în Dumnezeu aduce libertatea şi puterea de a muri cu bucurie iubind oamenii. Ţara aceasta, lumea aceasta şi biserica aceasta, au nevoie de astfel de oameni.

    Haideţi să ne rugăm. Haideţi să stăm în linişte şi să vorbim cu Dumnezeu. Ştim sincer, că nu ne bucurăm în El la nivelul la care ar trebui. Unii dintre voi trebuie să renunţaţi odată pentru totdeauna la idolii din viaţa voastră şi să vă predaţi în momentul acesta. Să vă predaţi lui Hristos care a murit pentru noi, pentru ca noi să avem comoara adevărată, adică pe Dumnezeu. Pe baza acestor două mesaje am trei cuvinte care vor avea probabil o semnificaţie total diferită acum: An nou fericit!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1561
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni