Ce face ca vestea bună să fie bună?
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de emasuciu in 02/09/2022
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

A vedea slava lui Hristos.
Înainte de a mă ruga ca Dumnezeu să folosească acest vas de lut, aș vrea să vă spun despre nivelurile
multiple de dorințe din inima mea cu privire la acest mesaj.
1. Doresc să vă dau o licărire cu privire la ceea ce am văzut, am gândit, m-am rugat și am scris
în ultimele 3 săptămâni: o carte intitulată, sper, „Dumnezeu este Evanghelia,” cu subtitlul „Meditații
despre dragostea lui Dumnezeu ca dăruire de Sine.”
Al 2-lea nivel al dorințelor mele:
Doresc să cultivăm aici la Betleem și ca acest mesaj să fie parte din aceasta - să cultivăm o înțelegere
și convingere unificată și comună cu privire la ceea ce înseamnă a fi pierdut și ce înseamnă a fi mântuit.
Acesta e un mesaj de bază, căci cred că există înțelesuri cu privire la a fi pierdut și la a fi mântuit
care sunt de bază, dar totuși necunoscute.
Alt nivel al dorințelor mele pentru acest mesaj e să fim învățători pentru cei pierduți cu privire
la Domnul Isus, cu îndrăzneală și răbdare.
Subliniez cuvântul „învățători” și prin aceasta înțeleg copii, femei, bărbați, ordinați sau ne-ordinați,
învățători despre Domnul Isus, căci știți ce? Oamenii au nevoie de mult mai mult de la voi decât
de o relație. Nimeni nu va fi mântuit doar de o relație.
Trebuie să-i învățăm pe oameni adevărul despre Domnul Isus, din care strălucește slava într-un mod convingător.
Ei nu-L cunosc.
Și al 4-lea nivel de dorințe este ca unii din această sală, care nu văd slava lui Hristos, nu văd nimic
frumos, mântuitor, convingător în Evanghelie, să fie mântuiți.
Haideți să ne rugăm.
Tată ceresc, dorința inimii mele este ca dragostea Ta să iasă în față ca și revelația Ta de Sine și noi
să vedem aceasta, s-o înțelegem, s-o îmbrățișăm, să ne delectăm în ea, căci cel mai bun fel în care ne-ai
iubit a fost să Te dai pe Tine Însuți.
Și mă rog, o, Doamne, să ajuți ca starea de a fi pierdut să devină clară, pierzarea să fie clară,
ce înseamnă a fi pierdut, a merge la pierzare și ce înseamnă a fi scăpat de la aceasta și a fi mântuit.
Și mă rog să ne ajuți, ca și credincioși, să fim plini de îndrăzneală și răbdare pe termen lung, învățând
pe mame, tați, fii, fiice, verișori, frați, surori, care nu-L cunosc pe Domnul Isus și n-au niciun motiv
în capul lor de ce să creadă în El, darmite să se bucure de El mai mult decât de orice altceva.
Și apoi mă rog, Doamne, ca acest eveniment al mântuirii să se întâmple în timp ce predic.
În Numele Domnului Isus cer acestea. Amin.
Deci aceasta e o revărsare.
Cuvântul „Evanghelie” înseamnă (toți știm aceasta, nu?) „Vestea Bună.”
Iată întrebarea mea, care a condus această carte și conduce această predică:
Care este bunul cel mai prețios, mai mare, mai înalt, bunul ultim care face ca Vestea Bună să fie bună?
Voi spune din nou.
Care este bunul cel mai înalt, mai bun, bunul ultim care face ca Vestea Bună să fie bună?
Este oare îndreptățirea prin credință?
Este oare iertarea de păcate?
Este oare înlăturarea mâniei lui Dumnezeu de la noi?
Este oare răscumpărarea de vinovăție? Eliberarea din robia păcatului?
Este oare salvarea de la iad?
Este oare intrarea în rai? Viața veșnică?
Este oare eliberarea de durere, boală și conflict?
Acestea sunt câteva din binecuvântările Evangheliei, de care ne bucurăm.
E oare vreuna din acestea bunul cel mai înalt, mai bun, bunul final care face ca Evanghelia să fie vestea bună?
Și răspunsul este: NU.
Deoarece, dacă n-ar exista acest alt lucru - cunoscut, îmbrățișat - atunci niciuna din acestea n-ar fi
veste bună.
Deci care e acesta?
Haideți să citim versetul 4 din capitolul 4 din 2 Corinteni.
Vă încurajez să vă țineți Bibliile deschise, căci doresc să vă arăt 3 texte principale în această seară.
Primele 3 observații ale mele vin din acest text, apoi vă voi duce în Fapte și 2 Timotei.
2 Corinteni 4:4 - paralelele între versetele 4 și 6 sunt foarte profunde și iluminatoare.
... „a căror minte” - se referă la cei ce sunt pe calea pierzării, cum a zis în versetul 3 -
„a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia,” - adică Satana - „ca să nu vadă strălucind”
- și acum vin cuvintele foarte importante - „lumina Evangheliei” - și eu întrebam care este bunul Evangheliei -
„lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Acum treceți la versetul 6 pentru a vedea paralelele:
„Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile,” - acum comparați această
expresie cu ceea ce tocmai am citit - „pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui
Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Priviți la paralele - puneți aceste 2 versete unul peste celălalt, versetele 4 și 6.
Lumina e în ambele versete - lumina Evangheliei, lumina cunoștinței. Deci Evanghelia are cunoștință în ea,
de aceea trebuie să-i înveți pe alții. Nu trebuie doar s-o trăiești, ci s-o predai, s-o spui în mod repetat,
să mănânci împreună cu oamenii, să ai o serie de activități înainte de conversiune. Ei nu au această cunoștință.
Și apoi expresia cea mai importantă - Evanghelia (în versetul 4) slavei lui Hristos, care este chipul lui
Dumnezeu, iar în versetul 6, cunoștința slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos.
Face sens lucrul acesta?
Avem o singură slavă aici, este slava lui Hristos, iar El e chipul lui Dumnezeu, și este slava lui Dumnezeu,
iar El strălucește pe fața lui Hristos.
Este o singură slavă, slava lui Dumnezeu în Hristos, revelat în evenimentele Evangheliei - care sunt ele?
Moarte și învierea lui Isus Hristos.
Răspunsul meu la întrebarea, „Care este bunul cel mai bun, mai înalt, bunul ultim al Evangheliei care face
ca toate celelalte lucruri să fie bune?” este revelația, pentru ca noi să ne bucurăm de ea, a slavei
lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, sau slava lui Dumnezeu, care strălucește pe fața lui Hristos.
Haideți să trecem prin lista de adevăruri glorioase ale Evangheliei și să arătăm aceasta.
Îndreptățirea prin credință este veste bună pentru că ne împuternicește să stăm în prezența unui Dumnezeu
sfânt fără a fi incinerați, astfel încât să-L putem privi, îmbrățișa și să ne putem bucura de El pe veci.
Iertarea de păcate este veste bună deoarece toate păcatele din mine, aceste lucruri murdare, au fost
anulate astfel încât nu mă îndepărtează de Cel pe care doresc să-L văd, să-L cunosc, să-L iubesc și să
mă bucur de El pe veci.
Înlăturarea mâniei lui Dumnezeu și salvarea de la iad sunt vești bune, pentru că în scăparea mea de la ardere
moștenesc lumina, pe Isus și Tatăl strălucind peste mine cu o slavă atot-satisfăcătoare, pe veci.
Viața veșnică - ce este aceasta? Domnul Isus nu ne-a lăsat niciun dubiu aici - Ioan 17:3 - „și viața veșnică
este aceasta, să Mă cunoască pe Mine și pe Cel ce M-a trimis.”
Aceasta e viața veșnică, a cunoaște. Nu este lungirea orgasmului... s-a trezit cineva... în eternitate,
ci e ceva cu mult, mult mai bun. Și dacă vă imaginați ceva, vă predic în seara aceasta în speranța că
Dumnezeu vă va trezi la plăceri la care nici n-ați visat. Părinți, rezolvați aceasta cu copiii voștri
când ajungeți acasă.
Eliberare de durere - doresc asta - eliberare de boală, de conflict - o, le vreau și eu în rai.
Dar de ce sunt vești bune?
Pentru că atunci nu vor mai fi lucruri care să distragă. E cam greu să te închini când ești în dureri.
Dacă ai multe dureri în trup, e greu să citești Biblia, e greu să te închini.
A fi liberi de durere, de conflict și de lucrurile opresive din această creație, ne va elibera către cea
mai minunată atenție la lucrurile care ne vor satisface sufletele.
Deci voi spune din nou: Bunul cel mai înalt, mai bun, bunul ultim al Evangheliei, care face ca tot restul
Evangheliei să fie bun, este slava lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, sau slava lui Dumnezeu
strălucind pe fața lui Isus Hristos, pe care noi Îl putem vedea prin har și-L putem savura, îmbrățișa
și ne putem bucura de El din ce în ce mai mult, pe veci.
Acesta este primul punct.
Dumnezeu să facă în această dimineață și deseară ca cei ce stau în această sală să vadă lucrul acesta.
Iată cea de-a doua observație: Fiecare dintre noi, fără excepție, am fost cândva orbi față de această slavă,
iar unii încă sunt așa.
Haideți să citim aceasta în versetul 4:
„a căror” - referindu-se la cei ce sunt pe calea pierzării - „minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
veacului acestuia,” - Satana - „ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei” - care este această lumină
a Evangheliei? Este „slava lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Am spus, în mica mea prefață înainte de-a mă ruga, că doresc mult ca Biserica Betleem să aibă o viziune
unită, comună, a ceea ce înseamnă a fi pierdut, și voi defini aceasta.
A fi pierdut înseamnă a fi orb față de slava lui Dumnezeu.
A fi pierdut înseamnă orbire spirituală față de slava lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Este a privi la faptele Evangheliei și a nu vedea nimic frumos, nimic convingător, nimic atrăgător,
nimic care să te cerceteze, ci doar... fie plictiseală, sau nebunie.
Asta e orbire, înseamnă a fi pierdut. E înfricoșător, foarte înfricoșător.
A fi pierdut înseamnă orbire față de lumina spirituală.
Toți știm oameni de felul acesta și-i iubim mult.
S-ar putea ca și tu să fii așa. Sper că ești iubit de cineva. Știu că ești, dacă ai rude sau prieteni creștini.
Cum e să ai pe cineva de genul acesta în viața ta de dragoste?
Te întâlnești cu ei, îți verși inima înaintea lor, le spui despre păcatul lor și păcatul tău, despre Hristos
ca singura Persoană din univers care a făcut ceva ce-ar putea ajuta în privința aceasta.
Hinduismul nu are niciun răspuns la problema păcatului față de un Dumnezeu sfânt, Budismul nu are vreun răspuns
la problema păcatului care ne separă de un Dumnezeu sfânt, Islamul nu are răspuns la problem păcatului
care ne desparte de un Dumnezeu sfânt, secularismul și umanimul nu au răspuns - ele nici nu adresează problema,
care strigă în fiecare suflet omenesc: „sunt vinovat și mi-e frică!”  Aceasta apare doar câteodată,
noaptea târziu. Dacă bei destul alcool, iei destule droguri, sau lucrezi tare la lucru, o vei ține suprimată,
dar evantual va ieși la suprafață și sufletul tău va mărturisi despre adevărul imaginii tale, care ești
făcut după chipul lui Dumnezeu, și va zice, „Am nevoie de un Salvator, sunt vinovat, sunt un păcătos,
L-am ofensat pe Făcătorul meu, nu L-am iubit, nu m-am încrezut în El, n-am umblat cu El, sunt o persoană
egoistă,” și toate aceste religii nu au nimic de oferit.
Mergi la oameni din aceste religii, la oricare, și întreabă-i, „În religia ta, cum pot trece prăpastia
dintre vinovăția mea și perfecțiunea lui Dumnezeu?”
Întreabă-i.
Nu au răspuns.
Numai Unul singur, Hristos, întins pe cruce, purtând păcatul nostru, dându-ne neprihănire.
Și oamenii pe care-i iubim ne ascultă și ne privesc fără să înțeleagă. E înfricoșător.
Vrei să strigi, să sari în sus, să-i iei de guler, să mori. „Voi muri, voi muri! Ce trebuie?”
Ai pe cineva pe care-l iubești și e așa? Te simți atât de fără putere.
Atât de neputincios.
S-ar putea chiar să creadă faptele. „OK, cred faptele.”
Dar și diavolul crede faptele.
A crede faptele nu mântuiește pe nimeni.
Trebuie să vezi ceva strălucind din aceste fapte. „E frumos, e prețios, e infinit de valoros.”
Nu-ți bate joc de astfel de oameni, căci și tu erai la fel.
Plângi, tremură, roagă-te.
Aceasta a fost nr. 2.
1. Bunul cel mai mare, mai înalt, bunul ultim al Evangheliei care le face pe toate celelalte bune este
revelația slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
2. Noi toți am fost sau suntem orbi față de aceasta și nu puteam face nimic în privința aceasta.
3. Dumnezeu singur dă vedere spirituală pentru slava lui Dumnezeu în Hristos.
Versetul 6.
2 Corinteni 4:6 - „Căci Dumnezeu, care a zis” - aceasta se referă la Geneza 1 -
„Căci Dumnezeu care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric," ne-a luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Acesta e modul în care ai fost salvat, creștine.
Am spus, în micul meu preambul înainte de a mă ruga că aș vrea ca Domnul să ne dea, aici la Biserica Betleem,
o înțelegere unificată cu privire la ce înseamnă a fi pierdut - adică orbire față de slava lui Dumnezeu
în Hristos. Aș vrea ca toți împreună să spunem, „Înțeleg durerea și oroarea a ce înseamnă a fi pierdut,
a vorbi cu cineva, a fi unul din cei care privesc la Evanghelie și nu văd nimic frumos, convingător,
nimic pentru care să trăiești sau să mori, nimic satisfăcător. Știu că aceasta înseamnă a fi pierdut
și e înfricoșător.”
Iar acum spun că aș vrea ca toți să avem aceeași viziune cu privire la mântuire, adică soluția și remediul
la această orbire este versetul 6: un Dumnezeu care privește jos cu aceeași putere suverană cu care
a creat lumea aceasta și a făcut să apară lumina din nimic, spunând, „Să fie lumină!”
Și de nicăieri, fără nicio explicație pe care ai putea-o da, Hristos devine interesant, Biblia începi
să vrei s-o citești. De unde vine aceasta?
Începi să citești și lumina, adevărul, frumosul, evenimente extraordinare strălucesc de pe pagină
și nu le mai poți ignora, nu mai e ceva nebunesc, prostesc, plictisitor.
Dacă este atât de... și începe să se simtă că e cel mai important lucru din lume, de unde a venit aceasta?
Nu de la tine.
Haideți să fim uniți în jurul acestei simple declarații care-L glorifică pe Dumnezeu: atunci când cineva
e mântuit, Dumnezeu a strălucit în inima lor ca să le dea lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața
lui Hristos. A venit de la centrul aprins al universului direct în inima ta și dintr-o dată s-a aprins lumina.
Crezi că tu ai făcut lucrul acesta?
Haideți să avem unitate în jurul acestui adevăr glorios care-L glorifică pe Dumnezeu.
Am fost mântuiți prin har suveran, tot la fel cum Universul nu și-a produs propria sa lumină, în ciuda a
tot acestui hocus-pocus de Big Bang, tot la fel cum Universul nu și-a produs din nimic propria lumină,
ci Dumnezeu a rostit-o în existență - „Să fie lumină!” - și a fost lumină.
Acum a făcut-o... Dacă ești creștin, trebuie să-I dai slavă lui Dumnezeu pentru aceasta, să te pui pe
genunchi cu lacrimi în ochi și să spui, „Mâine dimineață aș putea să Te privesc ca neadevărat, nebunesc,
prostesc și o pierdere de vreme, dacă n-ar fi harul Tău care mă păstrează.”
E adevărat.
Crezi că te vei trezi mâine dimineață creștin prin propria ta putere, prin consistența voinței tale minunate?
Nu te baza pe aceasta.
Îți spun eu de ce te vei trezi creștin mâine dimineață: Dumnezeu va ține lumina aprinsă.
Aceasta a fost nr. 3.
Măhrama e ridicată, solzii cad jos de pe ochi.
Ne plac povestiri de felul acesta.
Am primit una pe e-mail după serviciul de Cina Domnului de luna trecută, căci duminica dimineața, stând acolo
(aș vrea să vă fi putut da toate detaliile), era un tânăr pentru care s-au rugat mulți timp de multă vreme
și a fost adus la această biserică multă vreme, iar când Sam a stat aici duminică dimineața și a spus,
„Știi, e posibil să lași brațele jos și să te încrezi în Isus și înainte să ajungă tava la el, s-a aplecat
înspre cel ce o purta și a zis, „Sunt gata,” la care a fost întrebat, „Gata pentru ce?”
A zis, „Sunt gata să cred.”
Și și-au aplecat capetele și a luat parte la prima sa Cină.
Aceasta se întâmplă, și e o adevărată minune.
Haideți să vă spun încă o întâmplare - un e-mail din 5 aprilie, de la un evreu din Olanda.
„Dumnezeu să binecuvânteze pe toți cei ce citesc aceasta. Nu-mi vine să cred că mi-a luat 2 ani întregi
pentru a înțelege ce se spune în predica audio „Educație pentru slăvirea lui Hristos.”
Sunt evreu, dar un evreu creștin de-acum 2 minute. Cred că Isus este Dumnezeu, este Elohim.
(Încerc să imit cât pot de bine tonul vocii lui, dar nu am nicio idee cum sună în acest moment, ci încerc
să mă transpun în pielea lui.)
Cred că Isus este Dumnezeu, este Elohim. Cel ce are pe Fiul, are viața.
Dumnezeu a folosit această predică radio pentru a zdrobi mintea acestui evreu încăpățânat.
Vreau să spun că am avut un pic de probleme cu numele Tatălui fiind pronunțat, căci în cultura evreiască
nu se pronunță numele Tatălui, căci nu știm cum trebuie pronunțat. Ochii mei au mers deschiși... ”
Înțelegeți că aceasta e probabil a 2-a lui limbă.
„Chiar astăzi eram supărat pe Dumnezeu. I-am spus, „De ce mă lași să caut fără a găsi răspuns?”
Ei bine, l-am găsit: Isus este Elohim. Voi răspândi mesajul acesta aici în Europa (eu sunt din Olanda).
Nu-mi vine să cred! Dar cred, de fapt. Isus este Elohim! Slavă lui Isus! Slavă lui Elohim!”
Amin, amin.
Vrem să auzim tot mai multe întâmplări de felul acesta.
Mă rog aproape în fiecare zi și ar trebui să mă rog în fiecare zi: „Doamne, mobilizează-i pe acești 3500
de oameni în așa fel, cu învățătură autentică la lucru, cu rudele lor, ca Domnul să adauge la Biserică
în fiecare zi pe cei ce sunt mântuiți. Nu lunar, ci zilnic.”
Iată nr. 4.
O scurtă recapitulare.
1. Bunul cel mai mare și mai înalt care face ca toate celelalte lucruri să fie bune, e slava lui Dumnezeu
pe fața lui Hristos.
2. A fi pierdut înseamnă a fi orb față de această slavă.
3. Dumnezeu e singurul care poate înlătura orbirea și să dea lumina.
4. Dumnezeu folosește oameni ca mesageri ai Cuvântului pentru a deschide ochii orbilor și a-i elibera
de diavolul.
Acum vă voi invita să treceți la Fapte 26 împreună cu mine.
Faceți lucrul acesta, vă rog, căci aceste 3 pasaje din Scriptură - acesta, 2 Corinteni 4...
Dacă faceți o mică notiță mintală a acestor 3 texte, este o întreagă concepție despre lume și viață în aceste
3 texte și nu ai nevoie să știi cu mult mai mult în afara lor.
Deci vreau să înțelegeți aceste 3 texte cu privire la ceea ce face ca lumea să se învârtă.
Faptele Apostolilor 26, versetul 17.
Suntem în mijlocul întâmplării când Hristos cel înviat îi vorbește lui Pavel pe drumul către Damasc,
spunându-i de ce l-a dat jos de pe măgar și l-a făcut să fie al Lui.
Iată ce spune (Fapte 26:17, începând cu sfârșitul versetului):
„te trimit ca să le deschizi ochii,” - este vorba despre Neamuri -
„să le deschizi ochii” - de exemplu în Bangkok, în Zambia, Nigeria -
„te trimit ca să le deschizi ochii,” - de exemplu familia ta - „să se întoarcă de la întuneric la lumină,
şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea
împreună cu cei sfinţiţi.”
Când am văzut aceasta ca și remediul perfect la 2 Corinteni 4:4 și 6.
Vedeți toate paralelele între 2 Corinteni 4:4 și 6?
Avem întunericul schimbându-se în lumină și robia sub Satana devenind libertate.
Am văzut că aceasta era exact problema în capitolul 4 versetul 4 din 2 Corinteni.
Ei sunt orbi față de lumina Evangheliei slavei lui Hristos pentru că sunt orbiți de puterea lui Satan.
Și iată o observație simplă: doar Dumnezeu poate înlătura întunericul și da lumina, dar n-o face fără
emisari umani, martori, învățători, fără tine.
Deci în momentele tale de cea mai mare neputință - stai acolo, ți-ai împărtășit cea mai bună mărturie,
ai spus câte lucruri ai putut pentru a face ca Isus să arate frumos, iar privirea cu care ești confruntat
e privirea cea mai moartă și dezinteresată pe care ți-o poți imagina, în acel moment de neputință totală,
adu-ți aminte că El ne trimite să deschidem ochii orbilor și să eliberăm oameni de sub puterea lui Satana
la Dumnezeu. Nu spune, „Nu se poate întâmpla, căci doar Dumnezeu o poate face,” ci spune, „Sunt trimis,
sunt trimis și voi avea răbdare. Voi avea răbdare.
Căci Dumnezeu vrea să mă folosească pentru această întoarcere.”
Vă aduceți aminte cum a vorbit apostolul Pavel despre aceasta în 1 Corinteni?
A spus că este ca și semănatul și udatul seminței și mai apoi recoltă.
Vă aduceți aminte cum am vorbit despre semănat, udat și recoltat?
Vă voi citi: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte,
nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească.”
Deci ne simțim neajutorați, nu-i așa?
Pui o sămânță în pământ... Ce pot face?
Ce pot face?
O poți uda, poți fi un Apolo și s-o uzi. Poți să împiedici iepurii să intre în grădină, dar nu poți da viață.
Nu poți da viață.
Asta e o veste bună.
Dacă eu aș crede că, chiar acum în această sală, puterea mea sau orice altceva de la mine ar fi instrumentul
final care să facă să apară viață spirituală în cei necredincioși din această sală, aș dispera sau aș
deveni foarte arogant și manipulativ, pentru a obține ceva decizii.
Dar nu pot face ca aceasta să se întâmple.
Eu seamăn și ud chiar acum și sunt bucuros de locul pe care Dumnezeu mi l-a dat.
Dar Dumnezeu e Dumnezeu.
Aceasta a fost nr. 4. Suntem aproape gata.
Aceasta e ultima.
Iată revizuirea, cea finală, sau poate voi mai face una.
1. Bunul cel mai înalt, mai bun, bunul final al Evangheliei, care face ca să fie Vestea Bună, este slava
lui Dumnezeu pe fața lui Hristos, văzută și savurată în Evanghelie.
2. A fi pierdut înseamnă să nu poți vedea aceasta, a privi la Evanghelie și a fi plictisit.
3. Singur Dumnezeu poate înlătura această orbire - versetul 6 din 2 Corinteni 4.
4. Cu toate acestea, Dumnezeu folosește oameni ca învățători, ceea ce mă conduce acum la ultimul punct
și pentru acesta sper că veți merge cu mine în 2 Timotei.
E un pic mai greu de găsit, dar încercați - căutați mai spre sfârșitul Bibliei, 1 și 2 Timotei, Tit, Filimon,
Evrei... să vă ajute să găsiți locul.
2 Timotei 2:24-26.
Privesc acum la mame și tați, fii și fiice, surori și frați, care doresc mult ca ceea ce spun acum să se
întâmple cu cei pierduți din familia lor.
Privesc acum la voi, acesta e textul pentru voi.
Este atât de important să vă cufundați în acest text - așa trebuie să trăiți cu cel drag sau colegul care
e necredincios. Deci haideți să citim versetele 24,25 și 26 din 2 Timotei 2:
„Şi robul Domnului” - mesagerul; despre aceasta am vorbit -
„Și robul Domnului nu trebuie să se certe;” - câteodată nu se poate evita, dar să nu fii cunoscut ca
și certăreț - „ci să fie blând cu toţi,” - acest lucru e important. Am spus la început că nimeni nu e
mântuit printr-o relație, iar acum voi spune opusul: probabil nimeni nu e mântuit fără una.
E prea de tot, nu-i așa? Ba da - Billy Graham i-a condus pe mulți la mântuire fără ca ei să-l fi cunoscut.
Relațiile sunt importante, vedeți asta din acest verset, uitați despre cum încerc eu s-o spun și priviți aici.
Cu alte cuvinte, blândețea e importantă.
... „nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să înveţe pe toţi,” - de-aici am luat accentul
pe învățătură. Și iată de unde am luat răbdarea: „plin de îngăduinţă răbdătoare,” - câteodată când
mărturisești despre Domnul Isus te alegi cu vânătăi, nu-i așa? Te alegi cu vânătăi - verbal, sau priviri
urâte, sau ochi dați peste cap, sau mai rău. Suferă-le cu răbdare.
Versetul 25 - „să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici,” - trebuie să le spui oamenilor când sunt greșiți,
cu Biblia, dar fă-o cu blândețe - „în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa,” - Uau! S-ar putea să nu le-o
dea, căci nu le e dator cu asta. Toți rebelii merită să piară, toți oamenii care privesc la Evanghelie
și nu văd nimic merită să piară; El nu le datorează pocăința. Dar câteodată, de multe ori, El o dă.
Și ce se întâmplă când El dă pocăința? - „ca să ajungă la cunoştinţa adevărului,” - O, oamenii pot
cunoaște adevărul fără a avea pocăința. Diavolul cunoaște mai mult adevăr despre Dumnezeu decât oricare
din noi, și totuși e pierdut. Deci despre ce fel de adevăr se vorbește aici?
Felul de adevăr pe care-l poți avea doar prin pocăință.
Ce e pocăința? E o schimbare a minții și a inimii, care începe să vadă frumusețe acolo unde odinioară
văzuse numai plictiseală, urâțenie, indiferență.
Ceva s-a întâmplat cu mine, m-am întors de la lucrurile lumii care odinioară mă atrăgeau atât de mult
și dintr-o dată Isus îmi e glorios de atractiv și de frumos.
Și ghici ce? Odată ce aceasta se întâmplă, ajungi să cunoști lucrurile într-un fel în care nu le-ai
cunoscut înainte. Și apoi, v-ați întrebat vreodată cum îl puteți da pe diavol afară din viața cuiva?
Nu iau aceasta ușor - am avut experiențe în ultimele zile și am vorbit cu unii din voi care ați avut
experiențe recente, în care ați simțit că atunci când ați început să vestiți Evanghelia nu v-ați confruntat
doar cu rezistență umană, ci un întuneric a venit peste fața persoanei, se vede o greutate neobișnuită de
opresiune, o închidere, o schimbare în ochi - și știi că nu te confrunți doar cu realitatea naturală acolo.
Ce faci atunci?
Textul acesta spune să-i iubești, să fii răbdător cu ei, să continui să-i înveți.
Nu-i aceasta oare o prescripție minunată pentru cei demonizați?
E foarte încurajator pentru mine.
Nu vreau deloc să minimalizez exorcizările care se întâmplă câteodată, unde e o manifestare neobișnuită
a puterii demonice, când trebuie să-l mustri pe diavol în Numele Domnului Isus, dar aceasta, cred,
versetul 26 (încă nici nu l-am citit), aceasta e eliberarea normală. Haideți să vi-l citesc acum.
2 lucruri precedă aceasta: Dumnezeu lucrând pocăința; cunoștința a început să apară...
... „şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”
Deci iată!
Am spus că voi mai face încă o recapitulare, apoi vom încheia.
1. Bunul cel mai bun în Evanghelie, este slava lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Hristos,
văzută în evenimentele răscumpărării, în Evanghelie - moartea, învierea lui Isus.
2. Fiecare din noi am fost orbi față de aceasta. Toți.
Și dacă în seara aceasta te delectezi în Hristos, al 3-lea lucru ți s-a întâmplat.
3. Dumnezeu a zis, „Să fie lumină!” și a fost lumină.
4. Dumnezeu nu zice, „Să fie lumină!” fără ca adevărul lui Isus să fie vestit prin oameni și cei ce-l
ascultă ajung să vadă slava.
Și voi spune iarăși ceea ce am spus la început. Apropie-te de vecinul tău și învață-l tot mai mult.
Trebuie să-l întrebi, nu-l poți forța. Întrebă-l, „Putem citi Bilia împreună, poate pe o perioadă de
6 săptămâni sau așa ceva, marțea la prânz? Vom citi un capitol din Biblie și dacă ai întrebări voi încerca
să răspund. Nu cred că tu cunoști creștinismul și nu poți să faci o decizie informată, sau măcar să vezi
frumusețea lui până nu... ”
Dacă doar spui, „Voi avea doar o relație,” iar relația aceasta continuă ani de zile, ei tot nu știu
ce te conduce.
Aceasta a fost nr. 4.
Și a 5-a este: învățătura cu blândețe și răbdare, învățătura răbdătoare, s-ar putea să fie folosită
de Dumnezeu pentru a da pocăința, cunoștința spirituală a realității și eliberare de diavol.
Deci creștine, privește la aceasta, îmbrățișează aceasta, învață și pe alții aceasta.
Învață, umple - spune în Fapte, vă aduceți aminte de această expresie? - „au umplut Ierusalimul cu... ”
poate continua cineva? ... „cu învățătura lor.”
Și dacă nu ești credincios încă, fie ca în seara aceasta Domnul să facă acest Cuvânt, acel Cuvânt, să fie
ocazia trezirii tale la a vedea frumusețe în Hristos.
 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 195
Opțiuni