Gloria lui Hristos și unitatea rasială
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Unitate
Resursa adaugata de Mada_O in 07/07/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.” Dacă ai o Biblie şi vrei să vezi de unde îmi vin gândurile, te încurajez să deschizi odată cu mine la Coloseni 1:15-18. Să ne rugăm.

 

Doamne Isuse, vreau să Te măresc acum şi să vedem gloria Ta prin Cuvântul Tău, după Duhul Tău; şi asta este ce Îţi cer, dincolo de aceşti prieteni, şi dă-le urechi să audă, dincolo de mine, şi să-mi dai să vorbesc în puterea Numelui Tău mare, maiestuos. Păzeşte-mă de greşeală, ţine-mă aproape de Cuvântul Tău, să înaintez cu cauza Ta şi să Îţi mărim Fiul acum, Tată. În Numele Lui m-am rugat. Amin!

 

Aşadar, Isus Hristos este chipul Dumnezeului nevăzut – versetul 15 din Coloseni 1. Evrei 1: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui.” „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” – versetul 19. “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinatea Dumnezeirii” – capitolul 2, versetul 9. “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Prin urmare “El este mai înainte de toate lucrurile”. “Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Cu mult înainte ca acest univers să existe... dacă am putea vorbi despre timp, înainte de a exista spaţiu şi timp, Hristos a existat cu Tatăl. Și când acest timp era deplin, El a creat toate lucrurile. Hristos a creat toate lucrurile, versetul 16: „El a fost la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin el și fără el nu s-a făcut nimic.” Totuşi, pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi prin care existăm. “La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” Deci Isus Hristos, Domnul nostru, Salvatorul nostru, Prietenul nostru a creat universul. Te-a creat pe tine şi pe mine. Pe noi şi fiecare lucru ce îl vedem în această lume, în sistemul solar, în această galaxie și în acest univers, niciunul din toate acestea nu au o existență independentă. Noi suntem creaţi. Creaţi de Hristos, ca un olar ce modelează o oală.

Şi nu doar lucrurile pe care le vezi sunt create de Hristos; ci Pavel spune despre El: „Toate lucrurile au fost făcute, vizibile şi invizibile, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri.” Toţi au fost creaţi de Hristos. Acum, aceste domnii şi stăpâniri apar din nou în capitolul 2, versetul 15. Şi ele (domniile) sunt demoni. Sunt dezarmaţi la cruce. Ei n-au fost creaţi în zadar, aceste forţe demonice au fost create de Isus. Atunci El i-a dezarmat la cruce, triumfând asupra lor. În El, ei n-au fost creaţi în zadar. Rebeliunea lor nu a avut ultimul cuvânt. “Toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El.” Demonii au fost creaţi pentru Isus, de Isus. Aceşti conducători şi autorităţi şi-au servit scopul şi îşi vor îndeplini scopul. Aceşti vrăjmaşi arcaţi au fost creaţi pentru Hristos. Căci toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El.

Dar nu este exact cum un olar modelează o oală, deoarece Hristos nu i-a făcut ca pe tine şi pe mine. El îi păstrează în fiinţa. 1:17: „... toate se ţin prin El.” Fiecare moment, fiecare mişcare din existenţa demonilor este controlată de Hristos. Fiecare electron din trupul tău, muşchiul tău, fiecare electron care zboară în jurul nucleului său în Calea Lactee rămâne pe orbita sa, datorită lui Hristos, este ținut împreună de Hristos. Fiecare moleculă, fiecare undă de creier, fiecare bătaie de inimă, fiecare mișcare misterioasă a sufletului tău imaterial, este ţinută în existenţă; milisecundă de milisecundă, de Hristos. “Toate se ţin prin El.” Deci toate lucrurile sunt create de Hristos, sunt ţinute în fiinţă, milisecundă de milisecundă, de Hristos; şi ei sunt creaţi şi controlaţi de Hristos, pentru Hristos.

Ce înseamnă asta? În ce sens a creat Hristos universul pentru Hristos? Ceea ce spune Pavel că a făcut El. În ce sens a făcut asta pentru Hristos? Căci Dumnezeu nu este slujit, Fiul lui Dumnezeu nu este slujit: “Nu este slujit de mâini omeneşti ca şi cum ar avea nevoie de ceva”, căci El Însuşi da oamenilor viaţa şi suflare, şi fiecare lucru. El n-are trebuinţă de Univers. Ei nu au avut nevoie să creeze nimic pentru a putea furniza unele deficiențe ale Lor. Deci ce înseamnă că Hristos a creat toate lucrurile pentru Hristos? Din toată eternitatea, Tatăl şi Fiul în părtăşia Duhului Sfânt au fost infinit binecuvântaţi şi fericiţi. Ei n-au nevoie de noi, pentru a-I face fericiţi şi împliniţi; şi complet pe Dumnezeu. Deci ce înseamnă în versetul 16 că „Hristos a creat totul pentru Hristos”? Cred că răspunsul vine zece versete mai târziu, versetele 26 şi 27, cu aceste cuvinte: “Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veșnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” Aici este interpretarea mea: Hristos a creat totul ca să locuiască în om şi să devină slava lor. Este interpretarea mea a versetelor 26 şi 27.

Acum, notează două cuvinte cheie din versetul 27, acestea clarifică sensul: totul a fost creat pentru Hristos, pentru Hristos. O „bogăţie” a slavei lui Hristos: „nădejdea” slavei lui Hristos.
1. Bogăţia gloriei: obiectivul infinit real, înafara mea, existent fie dacă eu exist sau nu, comoara universului; bogăția gloriei – acolo este El, chiar dacă eu ies din existență, El încă este glorios!
2. Nădejdea slavei: acea dorință cavernoasă a dorului sufletesc din sufletele noastre, găsirea fiecărui tremur al dorinţei create de Hristos, satisfăcută de gloria lui Hristos.

Deci bogăție acolo, speranță în noi, glorie acolo și glorie aici, Hristos acolo și Hristos aici – iată de ce a făcut universul. Hristos a creat toate lucrurile, astfel încât să-Și împărtăşească gloria cu oamenii Lui, Biserica Lui, în aşa fel încât aceasta glorie a Lui să devină cea mai mare comoară a minţilor noastre cunoscătoare şi cea mai mare plăcere a inimilor noastre pline de speranță. Și, pe măsură ce minţile noastre cunoscătoare sunt umplute de bogăţia slavei Sale şi inimile noastre nădăjduitoare sunt umplute de plăcerile gloriei Lui, noi suntem transformaţi (2 Corinteni 3:18). Suntem schimbați de la un grad al gloriei la altul, în imaginea Celui care ne-a creat. De aceea Și-a arătat gloria. De aceea a venit și a devenit nădejdea slavei. Până când această transformare de la un grad de glorie la următorul se va întâmpla, până când Îi vom fi pe plac lui Dumnezeu, noi ca popor, într-o măsură, strălucim cu gloria Lui de dragul lumii. Apoi, în anii ce vor veni „vom străluci ca Soarele în Împărăţia Tatălui nostru”.

Toată această cunoaștere a bogăției gloriei Sale, toată această gustare a plăcerii slavei Lui devine arătatea proiectată de Isus a gloriei Sale, adică devine ceva pentru Hristos. El ne-a acordat (dat şansa) să cunoaștem bogățiile slavei și nădejdea slavei și să gustăm; și să ne bucurăm din plin de plăcerile slavei Sale, pentru ca în această cunoaștere și umplere să poată izbucni o arătare a gloriei. De aceea a făcut universul. “El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru că în toate lucrurile să aibă întâietatea.” De aceea ne-a făcut, de aceea a creat Memphisul, de aceea a făcut universul, ca în fiecare lucru El să aibă întâietatea. Să fie supremul magnific, frumos, glorios, cea mai mare comoară a tuturor. Cu acest scop, El a trebuit să creeze o nouă umanitate, noi oameni. El a trebuit să răscumpere din marea rebeliune, din marea trădare a umanităţii, fiecare om trădător care era fără speranţa că există acest scop pentru omenire.

Prin urmare Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit. Pavel spune (versetul 19): “Toată plinătatea lui Dumnezeu locuia în El.” Versetul 9, capitolul 2: “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” Deoarece nu poți țintui un duh pe cruce, nici măcar un spirit divin. Putem pironi pe cruce doar trupuri şi crucea este singurul loc unde trădarea poate fi plătită, şi unde noua umanitate este răscumpărată. Aşadar, Fiul divin, etern s-a îmbrăcat într-un trup omenesc, astfel încât a putut să îndeplinească condiţia pentru care a creat universul. Pentru El Însuși să fie cunoscută bogăţia slavei şi să fie gustată nădejdea slavei.

Cum faci asta? Prin întrupare? Da, trebuia să fie întruparea. Cum facem asta? Ne parcurgem drumul prin Coloseni, suntem la capitolul 2, versetul 14. Este unul dintre cele mai minunate versete din Biblie. Când vrei să îi explici cuiva ce s-a întâmplat cu păcatul tău, folosește asta. Ce s-a întâmplat cu trădarea ta? Coloseni 2:14: „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.” Deci Dumnezeu a luat istoricul rebeliunii noastre – este un document destul de lung – declaraţia jurată a rebeliunii noastre şi, pe măsură ce o mototolea, a presat-o în mâna lui Isus, a trecut un cui prin ea în mâna Lui și în cruce. Acest registru al datoriei l-a pironit pe cruce. Nu creez imagini cu cuvinte, este în Biblie.

Hristos ne-a luat răzvrătirea şi a pironit-o pe cruce. Ce înseamnă asta? La modul cel mai serios, ce înseamnă asta? Acest registru al datoriilor noastre, declaraţia trădării noastre care ne face total nepotriviți pentru îndeplinirea scopului universului, este ţintuită la cruce. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă că aceste datorii sunt plătite, înseamnă că această pedeapsă capitală pentru trădare este executată, înseamnă că blestemul legii este îndurat, înseamnă că păcatul a fost condamnat în trup, înseamnă că Hristos a fost „lovit de Dumnezeu”. Hristos a fost „lovit de Dumnezeu şi smerit, străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Și asupra lui au fost puse toate fărădelegile noastre și au fost bătute în mâinile Lui, pe cruce. 2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Romani 5:19: „Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.”

Acum, după ce a murit pentru poporul Lui şi după ce a plătit preţul trădării, după ce a înviat din morţi, Hristos strânge un popor dintre oamenii lumii după ce i-a răscumpărat. Unul dintre cele mai minunate versete din Biblie în privinţa ispăşirii şi natura impactului său global este în Apocalipsa 5:9-10: „Căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni dinorice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” Asta este ceea ce El a plătit. Și ceea ce a plătit, este total al Lui! Nimeni nu-I poate lua ceea ce a dobândit. El a răscumpărat un popor din toate popoarele lumii. „Am mulți oameni în acest oraș: mergeți și găsiți-i! Și acum îi adună prin vestirea Evangheliei. Ioan 10:27: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.” Ioan 10:16: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.” Isus este suveran, El Îşi duce lucrarea la îndeplinire, El spune că așa este. Ce autoritate are! „Îmi chem poporul, ei Îmi cunosc vocea, Eu Îi aduc, ei Mă urmează, va fi o turmă, nu te preocupa de asta pentru că se va întâmpla!”

Iar pe măsură ce vin, așa cum vin din fiecare seminţie, de orice limbă, din orice neam, mii, poate, doisprezece mii grupări de oameni, pe măsură ce toți aceștia vin… Ce le spune? Mergem mai departe și ajungem în Coloseni 3:10. Ce le spune lor, nouă? „V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” Înnoit în cunoştinţă. Cunoştinţa a ce? Cunoştinţa bogăţiei gloriei Lui! Ce înnoire s-a format de la un grad al gloriei la următorul pe măsură ce vedem gloria. Ce chip? La ce imagine suntem conformați? La chipul Creatorului nostru, Creatorul nostru dublu – Isus Hristos care a creat totul la început, ne-a făcut în întregime prin naşterea din nou. Deci creați în mod dublu de Isus. Toți cei răscumpărați au dat la o parte firea veche. Aceasta este definiţia de apartenență la cei răscumpărați. Toți cei răscumpărați au eliminat vechea natură, tiparele păcătoase de a simți, a gândi, de a acționa și relaționa – toate erau ca un veșmânt vechi, plin de miros. Au terminat cu ea! Acela nu mai sunt eu, nici tu nu mai eşti. Eşti o persoană nouă şi o făptură nouă care poate îndeplini scopul universului prin mărirea Celui în al cărui Chip ești transformat, prin privirea și prețuirea Lui ca și comoară mai presus de toate lucrurile. Deci noi am terminat cu firea veche pământească, asta nu mai suntem noi. Și noi îmbracam o nouă natură care poartă însemnele Creatorului nostru, Isus Hristos. Aşa ne ştim fiecare dintre noi. Aşa te cunosc. Eu văd semnul că tu ai îmbrăcat o nouă fiinţă, fiind conformat Chipului Celui ce ne-a creat, Isus Hristos. Este un semn mare și glorios al lui Hristos pe veșmântul vostru nou, pe sinele vostru. Fiecare ne cunoaștem în acest fel.

Apoi vine motivul pentru acest caz. Versetul 11 începe cu cuvântul „Aici... ” Și ar trebui să spui: „Unde?” Este chiar acolo, cuvântul este chiar acolo. Aici, unde toți sunt îmbrăcați cu o nouă natură care poartă însemnele Creatorului nostru, Isus Hristos, aici – nu în lume, ci tocmai aici, în biserică, unde toți s-au supus lui Hristos, noua creaţie, aici aceştia care au îmbrăcat pe Hristos, marele însemn, definindu-și sinele, noua persoană: „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” Nu evreu şi grec, acea focalizare veche de mii de ani, unii cu privilegiile legământului, restul – întârziați și necurați, nu aceasta! Nu tăiere împrejur şi netăiere împrejur, ei ce sunt conformați acestei tradiţii a oamenilor privilegiaţi și cei care nu poartă urme ale privilegiilor. Nu barbari, străinii, lipsiți de cultură, nebuni după standardele greceşti şi evreieşti, cu limbi ciudate care sună ca „bar, bar, bar, bar”. De acolo vine cuvântul „barbar”. Limba lor sună ciudat. Nu scit – oamenii îndepărtați la nord de Marea Neagră, „epitetul de nerafinare și sălbăticie” despre care Josephus a scris: „Sciții, care se încântă să ucidă oamenii și sunt puțin mai buni decât fiarele sălbatice.” Sclav și liber – poli opuşi în straturile economice ale societății.

Aici – în această nouă umanitate, în care am fost dezbrăcați de sinele nostru păcătos cu modurile sale vechi, înrădăcinate, urât mirositoare, cu gândirea lui, simțirea și modul lui de a acționa, de a relaționa în toate vechile moduri, am fost dezbrăcați de asta și am fost îmbrăcați cu nou sine, fiind reînnoit după imaginea Creatorului, Isus Hristos, pentru însemnele mari ale lui Hristos pe sinele nostru. „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” Ce înseamnă asta? El este în toţi oamenii Lui și, din interior spre exterior, ne aseamănă cu Chipul Lui. Noul mod de a gândi, de a simţi, de a face şi de a relaţiona. Și pe măsură ce El, din interior, ne conformează cu Sine, El devine totul pentru noi. Ce înţeles reiese din asta? Dacă un evreu sau un grec, sau un barbar, sau un scit, sau un sclav, sau un om liber este adus în Trupul lui Hristos va fi făcut nou, în conformitate cu Hristos. Să slujească tiparul lui Hristos, să slujească supremația lui Hristos. Sau va pleca. Dinamica fărădelegii în toate aceste relații, dinamica relației sclav – om liber, va fi anulată. Hristos este totul – totul se conformează lui Hristos, tiparului Său, proeminenței Sale.

Asta înseamnă că „nici iudeu, nici grec, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod” rămâne neschimbat aici, aici și nimic nu este șters. Îți văd nasul evreiesc. Îți văd fruntea grecească. Îți aud accentul barbar. Îl aud. Îți pot vedea gesturile scitice. Pot să văd gaura din lobul urechii tale. Pot vedea rafinamentul purtării tale. Nu ai încetat din ființă aici. Cu excepția faptului că Îl porți pe Hristos. Orice lucru din voi şi din mine se reînnoiește după Hristos. Strălucirea, ca semn al noii tale umanități, este însemnul lui Hristos pe noul tău sine, pe noua ta persoană. Și tocmai pentru că toți putem vedea în continuare cine suntem, însemnele unificatoare ale lui Hristos strălucesc cu gloria cu care o fac. Dacă trebuie să renunţ la a fi scit pentru a fi salvat, dacă tu trebuie să încetezi să fii un evreu pentru a aparţine lui Hristos, dacă ea ar fi încetat să vorbească limba ei maternă pentru a-și lua locul la masa Regelui, Hristos nu ar fi avut întâietate în glorie. El ar fi parohial. Ar fi o zeitate tribală. El nu este o zeitate tribală! El este Creatorul Universului! Dumnezeul întrupat! Dumnezeul întrupat, Mântuitorul unei noi umanități, răscumpărată din toate popoarele lumii ca în fiecare lucru El să aibă întâietate şi ca în biserică să se ducă la îndeplinire scopul universului.

 Închid cu un îndemn adresat în special celor mai tineri dintre noi. Fiind un tânăr care a crescut în Greenville, Carolina de Sud, între anii 1950 și `60, păcatul meu, trezit și modelat de aerul toxic, segregatorist, rasist pe care l-am respirat, m-a orbit de adevărul și frumusețea unității rasiale și etnice, a armoniei și a dreptății acestui text. Trăiam de parcă Colosieni 3:11 nu era în Biblie. Și Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că l-a făcut pe Martin Luther King principalul instrument uman în renovarea acelei lumi și pentru faptul că, cu același instrument uman, a dat o lovitură de convingere în conștiința mea oarbă. A mea era o orbire omniprezentă și inexcuzabilă. Cincisprezece ani mai devreme, păcatul unui alt tânăr sud-est, ridicat și modelat de aerul toxic, modernist, sceptic pe care îl respira la Seminarul Crozer, a fost orb față de adevărul și frumusețea măreției lui Hristos ca Creator al universului, orb față de gloria harului lui Hristos care a suferit vina noastră, orb față de autoritatea totală a lui Hristos pe care a primit-o de la Tatăl Său când a înviat din morți. Pe când avea 20 și ceva de ani, Martin Luther King s-a abătut de la aceste mari realități biblice şi poţi citi despre asta cu tristeţe în multe din documentele lui din acele zile. Și nu ştiu dacă s-a întors acasă. Mulţi cred că a făcut-o. Pe ecran a fost documentat faptul că se crede că s-a întors acasă până la urmă. Casa este bombardată. S-a sculat la miezul nopții, şi-a pus fața în mâini şi L-a întâlnit pe Domnul într-un mod profund. Sper aşa.

Acesta este îndemnul meu: nu încercați să puneți în echilibru orbirea tânărului Piper și orbirea tânărului King, și să îi cântăriţi, în speranța de a găsi unul mai puțin mortal decât celălalt! Nu vei avea succes. Nu ați venit la această conferință căutând ajutor în alegerea orbirii prin care să muriți. În schimb, uitați-vă la voi înșivă. Păcatul rămas în fiecare credincios te pune pe tine și pe mine într-un pericol constant, susceptibili de a fi orbiți de vechi și de cel nou, de lat și de îngust, de stânga și de dreapta, de progres și de a rămâne pe loc, inovator și tradiționalist, cruciatul și lașul. Aveţi o singură speranță tinerilo! Aveți o singură speranță de a găsi o cale care Îl înalță pe Hristos și face dreptate: o Biblie fără greşeli, iluminată de spirit, în comunitatea plină de culoare a răscumpăraților. Nu încercați să faceți un caz din orbirea față de Coloseni 3:11, să spuneți că este mai mult sau mai puțin mortală decât orbirea față de Coloseni 2:14 sau 1:16. Dubla rădăcină a dumnezeirii eterne a lui Hristos – obiectiv, înafara mea, nu doar o reflectare a propriilor mele aspirații – dubla rădăcină a dumnezeirii lui Hristos și ispășirea de substituție a lui Hristos (Coloseni 1:16,2:14) dă rodul din Coloseni 3:11 – un popor nou, în care nu există evreu sau grec, tăiat împrejur sau netăiat împrejur, scit, barbar, scav, liber. Și tu şti că acestea nu sunt alternative. Rădăcina și fructele nu pot fi niciodată alternative.

Hristos a creat toate lucrurile! El susține toate lucrurile. A cumpărat cu sânge popor multietnic. S-a ridicat din morți în trup și ne face pe toți una (un singur trup). Toate acestea, toate acestea sunt gloria Lui! Nu doar unele dintre ele. Nu 1:16 singur, sau 3:11 singur, sau 2:14 singur! Toate acestea sunt gloria Lui! Deci, tinerilor, ţineţi-vă tare de toată gloria lui Hristos şi Dumnezeu poate face ca noi, cei mai mari, să privim din cer într-o zi și să vedem zile mai bune.

 

Tată, vino! Vino! Şi pe măsură ce încheiem această lucrare, fă ca fiecare mesaj despre care s-a vorbit să dea roade zeci de ani până vine Isus. Nu ne lăsa singuri, o, Doamne, noi avem nevoie de Tine, fiindcă vrem să arătăm gloria Fiului Tău. În Numele Lui ne rugăm!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 538
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni