Suferința, credința și semnul îndrăznelii
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Suferință
Resursa adaugata de Mada_O in 03/07/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

Tată, mă rog pentru studenți în mod deosebit, cât și pentru noi toți, ca să nu ne temem de împotriviri, ca acestea să nu provoace frică în inimile noastre, să nu provoace dezbinare între noi, ci să avem o îndrăzneală care izvorăște din promisiunea: “Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăţia Lui slăvită, în Hristos Isus.” Mă rog ca să nu ne risipim viețile, irosind timpul cu jocuri video sau privind seriale la nesfârșit. Fie ca suflarea de viață pe care ne-ai dat-o să o trăim, să fie trăită cu toată puterea noastră, până Tu vei veni sau până ne vei chema acasă. Mă rog în numele lui Isus. Amin.

 

Filipeni 1: „Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtași aceluiași har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos. Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștinţă și orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi și să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. Vreau să știţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toţi știu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Și cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alţii, din bunăvoinţă. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura. Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. Și sunt încredinţat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea și bucuria credinţei voastre, pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos. Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în același duh și că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să și pătimiţi pentru El și să și duceţi, cum și faceţi, aceeași luptă pe care aţi văzut-o la mine și pe care auziţi că o duc și acum.”

Deci, aceasta este prima parte dintr-o serie de patru mesaje din Filipeni, și eu, Glenn, o să o prezint doar pe aceasta. Așa că voi, cei care lucrați la următoarele trei părți, nu vă panicați, aceasta este a mea, capitolul întâi. Ce aș vrea să fac mai întâi este să vă spun punctul meu principal, singurul meu punct, iar mai apoi să mergem la text și să vedem de unde provine. Iată ideea. Probabil că voi repeta această propoziție de patru sau cinci ori. Dumnezeu dă binevoitor poporului Său suferință și credință, pentru ca ei să se poată bucura proslăvindu-L pe Hristos în fața potrivnicilor, având o credință neînfricată și o dragoste smerită. Dați-mi voie să o mai spun odată. Este o propoziție lungă. Dumnezeu dă binevoitor poporului Său suferință și credință, pentru ca ei să se poată bucura proslăvindu-L pe Hristos în fața potrivnicilor, având o credință neînfricată și o dragoste smerită unul pentru altul. Aceasta este ideea mesajului. Sunt patru motive pentru care am ales să mă concentrez asupra acestei idei.

În primul rând, pentru că este probabil cea mai uimitoare idee în paragraful dintre versetele 27 și 30, asupra căruia ne vom concentra, cel pe care l-am citit mai devreme, versetele 27 la 30. Sper că vă veți deschide Bibliile la acest pasaj, îl vom analiza în detaliu într-o clipă. Deci, primul motiv pentru care m-am concentrat asupra acestei idei, este, așa cum am spus, deoarece în acest paragraf găsim probabil cea mai uimitoare învățătură și cea mai apropiată de ideea principală a întregii cărți.

În al doilea rând, deoarece bucuria în suferință, bucuria în suferință este mai fundamentală pentru proslăvirea lui Hristos în lume, în Noul Testament decât credem noi adesea că este. În mod deosebit aceia dintre noi care trăiesc în vestul prosper.

În al treilea rând, deoarece suferința în biserica globală este mai proeminentă astăzi decât a fost vreodată în istoria lumii, din cauza la social media. De exemplu cei 21 de martiri din Libia, sau cei 147 de studenți uciși săptămâna trecută în Kenya. Acum 100 de ani, nu ai fi auzit niciodată de aceste lucruri deși se întâmplau. Mai proeminentă ca niciodată este suferința poporului lui Dumnezeu.

Și al patrulea motiv pentru acest punct este că, viteza fulgerătoare a decadenței culturale din America înseamnă că cei mai mulți dintre voi veți trăi și Îl veți sluji pe Hristos în prezența unei ostilități crescânde față de credința voastră.

Așadar, acestea sunt cele patru motive pentru care această idee este punctul meu principal. În primul rând, cea mai uimitoare idee din text. În al doilea rând, bucuria în suferință este mai importantă pentru proslăvirea lui Hristos decât ai fi crezut. Suferința este proeminentă în biserica globală, și va fi mai prezentă în viața ta decât a fost în a mea, probabil. Deci permiteți-mi să spun din nou, ideea acestui mesaj este: Dumnezeu, dă binevoitor poporului Său suferință și credință, pentru ca noi să ne putem bucura proslăvindu-L pe Hristos în fața potrivnicilor noștri, având o credință neînfricată și o dragoste smerită.

Pavel scrie din închisoare, și aceasta îl face foarte conștient de locul suferinței și de proslăvirea lui Hristos. Mergi înapoi la versetul 12, poți să simți deja ideea: „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” Suferința lui Pavel lucrează la înaintarea credinței în Evanghelie pentru gloria lui Hristos. Asta spune el. Toata garda imperiala știe că el este în închisoare pentru Isus și oamenii din casa lui Cesar sunt convertiți, știm acest lucru deoarece versetul 22 din capitolul 4 spune: “Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa Cezarului.” Frații temători sunt încurajați, nu-i așa, de detenție, de suferință, sunt încurajați să propovăduiască neînfricați Evanghelia și pentru acest lucru Pavel se bucură. Deci, este în închisoare și în suferință, și această suferință dezlănțuie proslăvirea lui Hristos în casa lui Cezar prin predicarea cu îndrăzneală și Pavel este încântat. Știm acest lucru din versetul 18: “Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.”

Deci, acesta este aproape întregul punct al mesajului, dar nu chiar, este doar contextul. Pentru ca îl poți simți, îl poți simți și îl simți în toată această carte. Îl poți simți în toată Biblia, în mod special în Noul Testament. Dacă ai acest simț pentru suferință și pentru gloria lui Hristos. Așadar, suferința îi conduce pe oameni spre a-L propovădui pe Hristos cu îndrăzneală. Pavel, cel care suferă din pricina asta, este încântat de acest lucru! El spune: „Da! Da! De lucrul acesta mă voi bucura! Pentru acest lucru sunt pe planetă!” Deci, nu suntem surprinși în versetele 19 și 20 când argumentează ceea ce a spus în versetul 18, “și mă voi bucura”, el spune așa “Căci știu că lucrul acesta se va întoarce prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos, spre mântuirea mea” – nu spre eliberarea mea din închisoare, și știm acest lucru pentru că în următorul verset vorbește ca și cum nu ar ieși din închisoare, și mântuirea lui rămâne valabilă indiferent dacă ar fi eliberat sau nu. Și citim în continuare: „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.” De asta sunt sigur, fie că mor sau trăiesc, Hristos va fi proslăvit, pentru că Duhul Sfânt și rugăciunile voastre nu mă vor lăsa să Îl dezonorez pe Hristos prin moartea mea. Pentru asta este atât de încântat, atât de bucuros, sunt sigur! „Da! De lucrul acesta mă voi bucura, pentru că fie că trăiesc fie că mor, o să Îl proslăvesc pe Hristos și nimic nu mă face mai bucuros decât să Îl proslăvesc pe Hristos. Da, mă voi bucura.”

Dar poate că nu va muri, atunci ce? De fapt, este destul de sigur ca nu va muri. El va ieși din închisoare și, în loc să experimenteze bucurie proslăvindu-L pe Hristos prin moartea lui, el va experimenta bucurie ajutându-i pe ei să îl proslăvească pe Hristos prin viața lui. Versetul 25: “Și sunt încredinţat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea și bucuria credinței voastre.” Care este sursa și focusul acestei bucurii din versetul 25? Se numește “bucuria credinței”. Versetul 26 ne dă răspunsul: “pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveți în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.” Deci dacă nu pot să mor și să Îl proslăvesc pe Hristos prin moartea mea, o să trăiesc și o să Îl proslăvesc pe Hristos prin înaintarea credinței voastre, ca voi să aveți în mine o pricină de laudă în Hristos. Deci fie că trăiesc, fie că mor, eu Îl voi proslăvi pe Hristos. Și va fi proslăvit fie prin moartea mea, fie prin credința voastră. Pentru acest lucru sunt pe planetă, pentru acest lucru trăiesc. Așadar, dacă nu va avea bucuria de a-L proslăvi pe Hristos prin moartea lui, va avea bucuria de a-i ajuta pe ei să Îl proslăvească pe Hristos prin viața lui, ceea ce ne aduce la textul nostru.

Deci mesajul este aproape gata, aproape, însă nu chiar de tot. Este o logică în paragraful dintre versetele 27 la 30, pe care trebuie să o vedem și pe care rar o remarcăm. Haideți să vedem. Ne amintim ideea din nou: Dumnezeu, dă  binevoitor poporului său suferință și credință, pentru ca să se poată bucura proslăvindu-L pe Hristos în fața potrivnicilor, având o credință neînfricată și o dragoste smerită. Versetul 27: „Numai purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos.” Acum, aceasta este o capelă și voi sunteți studenți, deci mai devreme sau mai târziu toți veți ști greacă. Deci trebuie să știm din acest motiv, pentru că este un cuvânt în greacă pentru “purtați-vă într-un chip vrednic”. Acesta este un cuvânt în greacă “Politeuma” – aici, politică, stat. Înseamnă să trăiești ca un cetățean, să trăiești ca un cetățean bun. Să îndeplinești, să îți desfășori datoriile de cetățean. Deci, “Purtați-vă într-un chip vrednic” înseamnă trăiește ca un cetățean, îndeplinește-ți datoriile de cetățean. Și întrebarea este, cetățean al orașului Filippi sau al cerului?

Bruce Winter susține ideea de cetățean al orașului Filippi. Fi un cetățean bun în Filippi ca să Îl proslăvești pe Hristos, sau cetățenia despre care vorbește Pavel este în ceruri, nu în Filippi, cetatea romană. Capitolul 3:20 spune: „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” Deci, cred că în primul rând, Pavel se gândea la cetățenia cerească, pentru că el spune asta. El spune, „trăiți ca buni cetățeni ai cerului, numele voastre, a tovarășilor mei de lucru și a lui Clement sunt scrise în cartea vieții”, capitolul 4, versetul 3. Deci trăiți în felul acesta. Totuși, atât de la Pavel cât și de la Isus știm că parte din responsabilitatea noastră ca cetățeni ai cerului este să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Deci, poate cel mai bun mod de a traduce acest lucru ar fi – îndeplinește-ți datoriile civice cerești în structurile civice pământești. Ceva de felul acesta. Arată că loialitatea ta supremă este față de cer, în timp ce îți îndeplinești responsabilitățile civice în America.

Cum faci asta? „Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos.” Purtați-vă într-un chip vrednic, îndeplinește datoriile civice cerești pe pământ într-un mod vrednic de Evanghelia lui Hristos. Deci modul în care faci asta, este mergând vrednic, trăind vrednic, fiind un cetățean vrednic de Evanghelia lui Hristos, ceea ce nu înseamnă a fi vrednic de Hristos, a fi demn de Hristos. Hristos are o valoare infinită, trăiește fiind conștient de asta! Acesta este modul în care te porți într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos. Evanghelia are o valoare infinită, trăiește ca să o arăți! Ești un cetățean al cerului, care este infinit de prețios, trăiește ca să arăți cerul aici! Deci, să te porți într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, înseamnă, să trăiești în așa fel încât să arăți valoarea infinită a Evangheliei. Valoros este să fii vrednic de Evanghelie.

De ce are Evanghelia o valoare infinită? Pentru că este Evanghelia lui Hristos! 2 Corinteni 4:4, este „Evanghelia slavei lui Hristos”. Este vestea, Evanghelia este vestea a ceea ce a făcut Hristos, ca noi să Îl putem avea pe Hristos. Capitolul 3, versetul 7: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.” Este idolatrie să spui că Evanghelia are o valoare infinită pentru orice alt motiv, înafara de acela că prin ea Îl câștigăm pe Hristos. Deci, să îți îndeplinești datoriile civice cerești pe această planetă înseamnă să arăți valoarea infinită a Evangheliei, pentru că prin Evanghelie Îl câștigi pe Hristos, și tot ce faci, la fiecare decizie pe care o iei, te întrebi, Îl proslăvesc pe El pe planetă? Asta înseamnă să fi un cetățean, unul bun, al cerului. Regele nostru nu este Cezar, iar comoara noastră nu este lumea. Trăiește în felul acesta!

Acest lucru schimbă totul. Deci, semnul unui cetățean al cerului este că el trăiește în lume pentru a arăta că Hristos, și nu lumea, este comoara lui supremă, are valoarea supremă, Hristos este regele suprem, nu Cezar, Hristos este comoara supremă, nu lumea. Sau, ca să folosesc cuvintele versetului 20, care se găsesc și în ideea mea principală, un bun cetățean al cerului se bucură să Îl proslăvească pe Hristos, versetele 19 și 20: „Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.” Asta înseamnă să trăiești vrednic de Evanghelia prin care Îl câștigăm pe Hristos.

Devine mai specific în versetul 27. Ce îl face să arate așa, ce îl face să arate așa? Iar răspunsul este –  fiind neînfricați în fața potrivnicilor, și fiind tari în același duh. Și cred că aici este vorba despre Duhul Sfânt, chiar dacă ESV (English Standard Version) nu crede la fel. În același duh, suntem un suflet. Prin duhul sufletele noastre sunt legate, pentru a reveni la asta. Haideți să citim versetele 27 și 28: “Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici.” Fără să vă lăsați înspăimântați de nimic, de nimic, de moarte, rușine, pierderea locului de muncă, nimic. Nu mă poți stăpâni cu teamă. Nu ne temem de nimic în fața potrivnicilor.

Dar acum, frica menționată aici, „fără să vă lăsați înspăimântați de nimic”, înseamnă că potrivnicii erau periculoși, nu-i așa? Nu are sens să vorbești despre frică dacă nu exista o amenințare, sau dacă ceea ce făceau nu provoca teamă. Deci exista o amenințarea unui rău, sau un rău real, nu știu cât de departe s-a mers în Filippi, dar Pavel îndeamnă la îndrăzneală, în fața amenințărilor, a necazului, a durerii, a morții, a oricărui alt lucru. Nu vă lăsați înspăimântați de nimic. Și îi îndeamnă să își unească sufletele în duhul, în lupta de a duce credință oamenilor din Filippi, credința în Evanghelie.

Un cuvânt despre legătura sufletească de aici. Știm din câteva versete mai târziu, capitolul 2, unde vorbește despre acest tip de unitate, este acea unitate produsă de a fi ca Isus, care s-a golit de Sine și a luat un chip de rob. Deci este unitatea de a nu mă socoti mai semnificant decât tine. Este unitatea de a nu mă gândi doar la interesele mele, dar și la interesele tale. Să fii un singur suflet, stând în unitate cu un alt creștin. Nu înseamnă să ai aceleași gusturi, nici măcar să fi de acord în toată doctrina, înseamnă să te uiți la el și să spui: „Aș muri pentru tine, interesele tale sunt interesele mele. O să fiu pentru tine cum a fost Hristos pentru mine când S-a coborât din ceruri.” Acesta este modul în care intrați împreună în fălcile leului care dă târcoale și vrea să vă distrugă credința.

Așadar, este această smerenie magnifică din care izvorăște unitatea și este această îndrăzneală glorioasă. Pavel spune că aceasta este o dovadă clară. Versetul 28, la sfârșit. Aceasta este o dovadă clară, o dragoste izvorâtă din duhul, smerită, iubitoare, interesată de alții, care se sacrifică pe sine, unitatea și îndrăzneala în fața potrivnicilor, sunt o dovadă clară în lume. O pancardă mare tocmai s-a ridicat în Filippi, un semn strălucitor pentru toți potrivnicii sau pentru oricine o privește. Este foarte adevărată, fie ca oamenii o văd sau nu, este adevărată. Sunt milioane de astfel de dovezi în lume astăzi. Ai ochi? Ai ochi să le vezi? Acesta este un alt motiv pentru care social media este în providența lui Dumnezeu, pentru ca să vedem dovezile din jurul nostru. Capitolul 2, versetul 15, “străluciţi ca niște lumini în lume”. Mi-ar plăcea să explic conexiunea dintre cele două texte, cât și capitolul 4, versetul 5, unde spune nu vă îngrijorați de nimic în timp ce lăsați ca blândețea voastră să fie cunoscută de lume. Aceasta este peste tot în Filipeni și în întreg Noul Testament. Dar vom rămâne aici.

2 Tesaloniceni 2:10, ei pier pentru că refuză să iubească adevărul. Există o pierzare. Aceasta este dovada că ce? Este dovada că ce? Este dovada că tu ești salvat și ei nu sunt. Versetul 28: “…lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră.” Dragostea voastră smerită unul pentru celălalt, și îndrăzneala voastră pentru vestirea Evangheliei în fața potrivnicilor este o dovadă clară că sunteți salvați. Și cei care sunt potrivnici celor salvați, sunt pierduți. Ei merg spre pierzare. Sfârșitul lor este pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor, sunt dușmani ai crucii. Știți de unde vorbesc, capitolul 4, sfârșitul capitolului 3. Ei merg spre pierzare și au nevoie de o dovadă care să le spună asta, ei au nevoie de un semn, au nevoie să vadă asta scris pe un semn mare. Tu ești acest semn, ei sunt pierduți. O mireasmă de la moarte spre moarte și de la viață spre viață.

Apoi Pavel spune că această dovadă este de la Dumnezeu: „aceasta de la Dumnezeu, şi aceasta de la Dumnezeu.” Acel semn de la Dumnezeu, această unitate smerită și iubitoare între frați și această îndrăzneală în fața potrivnicilor, Dumnezeu a făcut asta! Dumnezeu a făcut asta! Dumnezeu a ridicat un semn pentru lume în tine. Dumnezeu a ridicat acel semn. Acela este semnul lui Dumnezeu, acea dovadă este de la Dumnezeu. Cum a făcut asta? Cum l-a construit? Versetul 29, acest semn de îndrăzneală și unitate smerită și iubitoare este construit de Dumnezeu deoarece “vi s-a dat harul (de la Dumnezeu, Cel care construiește semnul) ca de dragul lui Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.” De ce este un semn de la Dumnezeu? Pentru că ți-a dat două daruri, suferința și credința.

Acum, din nou o mică incursiune în greacă, cuvântul “dat” nu înseamnă “a-mi da mie”, poți să îmi dai un pumn în nas. Poți da cuiva un pumn în nas, însă nu poți să „kharisma”, cuiva un pumn în nas. Aceasta se referă la dragoste, la har, la bunătate, la ceva nemeritat, la binecuvântare. Dumnezeu, îți dă binevoitor darul prețios al suferinței. Sigur Pavel vrea să simțim tensiunea aici. În îndurarea, în mila și în dragostea Sa ne dă acest dar minunat. Nu doar o credință, accentul cade pe suferință, „Un dar gratuit, iată-l, te iubesc!” “Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” acesta este un dar. Deci, două daruri.

Acum gândiți împreună cu mine, o să gândim împreună aici. Cum au produs aceste două daruri această dovadă a îndrăznelii, în mod deosebit? Ca să poți crea un semn, un semn mare strălucitor, de neconfundat, de necombătut, o dovadă al îndrăznelii, de ce ai nevoie? Ai nevoie de ceva de care să te temi și ai nevoie de credință ca să poți, totuși, să nu te temi de acel lucru. Are sens de altfel? Spui că ai îndrăzneală, dar este ceva de care să îți fie frică? Nu! ? E ridicol să spui așa ceva. Să spun că vreau să ridic un semn al îndrăznelii, asta înseamnă că pun dușmani în fața ta și îți dau credință. Cele două daruri din versetul 29 creează dovada din versetele 27 și 28. Acesta este motivul principal. Dumnezeu vrea asta! Dumnezeu a proiectat America, cu conflictele de astăzi și are mii de motive pentru asta. Și poate că știm acum trei din ele, dar e tot ce trebuie să știi ca să te poți purta într-un chip vrednic de Evanghelie, adică să fii unit în dragoste și plin de îndrăzneală.

Ok, haideți să facem un rezumat, privind de la final spre început. În primul rând, este un Dumnezeu suveran, nu-i așa? Dacă o să ne construim argumentul în felul acesta, fundamentul este că există un Dumnezeu care dăruiește după placul Lui. Da, Dumnezeu este suveran și este binevoitor, pentru că asta înseamnă verbul “kharisma” - “dăruiesc binevoitor”. Deci vedem un har suveran chiar aici în text, care dăruiește credință și suferință. Versetul 29. Această suferință vine sub formă de ostilitate din partea potrivnicilor. Deci Dumnezeu dăruiește asta. Așa face și diavolul, diavolul dă târcoale ca un leu, și încearcă să consume și să înfulece credința ta. Dar el este legat. Tot ce vine de la Satan este îngăduit de Dumnezeu, pentru un motiv și un scop diferit. Care este motivul aici? Motivul aici este pentru a produce un semn, când suferința și credința se ciocnesc. Când firul suferinței se împletește cu darul credinței, se naște îndrăzneala. Un semn este ridicat ca ei să îl poată vedea. Și o dragoste perseverentă și unitate. Puține lucruri pot să sfâșie o biserică, o familie sau o căsnicie așa ca suferința. Din cauza aceasta rata divorțurilor în familiile cu copii cu dizabilități este mai mare, etc, etc. Când viața este grea, unitatea este grea. Dragostea devine mai grea.

Dumnezeu le dă credință, că Dumnezeu se va îngriji de toate trebuinţele lor, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. Deci dragostea smerită și îndrăzneala sunt un semn care este înălțat. Și chiar dacă poate nu este prioritatea lui Pavel, acest semn îl poți vedea și tu. Este destinat potrivnicilor, dar gândește-te la asta, Pavel atrage atenția bisericilor suferinde, asupra faptului că ele au un semn că sunt în siguranță. Ele ridică semnul, văd semnul pentru că ridicând semnul transmit fie o mireasmă spre viață fie una spre moarte pentru cei care văd semnul. Când ele îl văd: „Da! Sunt real!” Este exact modul în care funcționează, la fel și în Romani 5, necazurile lucrează răbdare și răbdarea lucrează nădejde. Și nădejdea aceasta îmi spune, „Wow, sunt real, sunt real! Este un semn că sunt salvat.” Cum știi asta? Nu m-am temut, sau mai bine spus așa, nu am lăsat teama să mă oprească. Am făcut lucrul acela greu, pe care Hristos voia să îl fac ca Evanghelia să fie vestită. Și când am terminat acel lucru, am dormit așa de bine în noaptea aceea, îndoielile mele au dispărut pentru că m-am simțit real. Pentru asta sunt semnele și dovezile sunt pentru aceasta. Potrivnicii le vor vedea, sau nu. Dar tu ar trebui să le vezi. Ar trebui să vezi dragostea care crește în inima ta, fiind gata să te sacrifici pentru un frate sau o soră. Ar trebui să vezi că frica este cucerită de credință, de darul credinței și ar trebui să spui după aceea, „Sunt un creștin, sunt un creștin, ce bine!” Cum poți să nu te bucuri proslăvindu-L pe Hristos? Cum să nu fie „kharisma” verbul potrivit? Adică, dacă este atât de valoros, o să mă ajute să știu, când ridic semnul, când văd semnul, să știu că sunt creștin, sigur că îmi va da darurile suferinței și ale credinței. Dacă acesta este rezultatul, ce dar minunat!

Haideți să privim la punct principal din nou. Dumnezeu vă va da binevoitor suferință și credință ca să vă puteți bucura proslăvindu-L printr-o credință neînfricată și o dragoste smerită. El vă va da. El este minunat. El vă va dezamăgi, El vă va da suferință, în măsuri mari și în măsuri mici. Toți veți suferi, luptând împreună pentru Evanghelie. Acum, poți minimiza suferința prin a nu lupta pentru Evanghelie. Vai de tine, dacă aceasta este alegerea ta. Dar dacă alegi să lupți pentru înaintarea Evangheliei acasă și în jurul lumii, printre popoarele numeroase ale lumii, vei suferi și suferința va crește când lupta va fi mai puternică pentru a răspândi Evanghelia și pentru a semăna credința. Scopul acestui dar dublu pe care El ți-l va da, este smerenia ta, dragostea ta și îndrăzneala ta. Iar scris pe acel semn, ca sufletul tău să vadă și ca potrivnicii tăi să vadă, este că ești salvat și că ei nu pot câștiga. Tu ești salvat și ei nu pot câștiga. Asta este scris pe semnul dragostei și a îndrăznelii tale. De aceea, fiți cetățeni buni ai cerului și bucurați-vă proslăvindu-L pe Hristos ca pe comoara voastră supremă. Amin!

 

Tată, acum la despărțire, mă rog pentru inimi receptive, nu furioase sau înverșunate, sau indignate în orice fel, când ne dai darurile credinței și ale suferinței. Mai degrabă, mă rog ca credința să fie atât de puternică ca atunci când întâlnește suferința să producă o dragoste statornică, o îndrăzneală puternică. Și un semn să fie înălțat în Minneapolis și printre popoarele lumii, că suntem salvați și că potrivnicii noștri nu pot câștiga. Îți cer asta în Numele lui Isus, amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 549
  • Export PDF: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni