Suntem înfiați pentru noi sau pentru Dumnezeu?
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Mântuire
Resursa adaugata de Mada_O in 02/07/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

Tu ne-ai învățat, Tată, că oricine dintre noi are Duhul Sfânt este un copil de Dumnezeu. Oricine este călăuzit de Duhul este un fiu de Dumnezeu pentru că noi nu am primit un duh de robie, ca să mai avem frică, ci am primit un duh de înfiere care ne face să strigăm “Ava”, adică “Tată”. Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim proslăviți împreună cu El. Așadar, mă rog acum ca în această încăpere și peste aceste campusuri, toți acei care sunt copiii Tăi să simtă, într-un mod deosebit și valoros, mărturia Duhului Sfânt prin acest mesaj, că ei sunt copiii lui Dumnezeu. Și cei de afară, care privesc aici să se întrebe “ce este aceasta?” și să fie însuflețiți de Duhului Sfânt și să-i strămuți, prin Hristos, în familia Ta. Îți cer asta în Numele lui Isus. Amin!

 

Există niște asemănări valoroase și puternice între înfierea fiicei mele, Talitha, de acum 23 de ani în urmă și înfierea făcută de Dumnezeu cu mine, acum 66 de ani, foarte valoroasă, foarte puternică. De asemenea, există și niște deosebiri uimitoare. Am de gând să vă vorbesc, în mod special, despre una dintre acestea. Dar permiteți-mi să rezum această serie pe neobișnuitul tată cu paralele. Numărul 1. Ea îmi spune “tati”. Iubesc când îmi spune “tati” chiar dacă are 22 de ani. Și eu Îl numesc pe Dumnezeu “tată” în cele mai dureroase, intime și disperate momente. „Am nevoie de Tine mai mult decât orice altceva. Am nevoie de Tine, Abba!” Numărul 2. Talitha îmi poartă numele: Talitha Ruth Piper. Și eu port Numele lui Hristos. Sunt creștin pentru că Hristos este Dumnezeu. Numărul 3. Eu o disciplinez. Nu am pedepsit-o atât de des ca pe cei 4 fii ai mei, dar am făcut-o și își amintește chiar și azi. Și Dumnezeu m-a pedepsit. De fapt, cred că sub suveranitatea lui Dumnezeu fiecare dificultate, fiecare încercare, fiecare pierdere este o pedeapsă din partea Tatălui meu în viața mea... Fiecare, pentru binele meu veșnic. Numărul 4. M-am îngrijit de ea tot timpul. Ea are nevoie de ajutor, eu voi fi acolo să îngrijesc de ea. Și Dumnezeu S-a îngrijit de mine în fiecare lucru de care am avut nevoie pentru că El a spus: “Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” Filipeni 4:19. Și El niciodată nu a dat greș. Nu ce mi-am dorit, ci ce am avut nevoie. Tot ce am avut nevoie vreodată să fac și încă am nevoie este să-I onorez numele Lui. Și de aceasta vei avea nevoie și tu. Acestea sunt cele 4 asemănări între înfierea fiicei mele și înfierea, făcută de Dumnezeu, mie și ție, dacă ești în Hristos.

Acum, vreau să vorbesc despre una dintre deosebirile dintre aceste înfieri. Despre Tatăl Cel neobișnuit, El fiind așa atât datorită asemănărilor, cât și a deosebirilor. El ne-a înfiat într-un mod diferit față de modul în care înfiem noi copiii noștri. Ai putea spune că aceasta este o diferență uriașă. Așa că, îți voi spune care este, apoi privim în Biblie să vedem dacă este acolo deoarece este ceva care ar trebui să te intereseze. Corect? Sper că acesta este sentimentul pe care îl simți pentru toată lumea care stă aici. Știu, eu am un amvon. Ei niciodată nu au amvoane aici. Ei doar se plimbă. Ție nu ar trebui să îți pese deloc de ceea ce spun ceilalți până nu îți pot arăta în Biblie care este Cuvântul Domnului. Da? Așa că asta să te țină oriunde ești și să mă țină și pe mine. Acum am să vă spun care este deosebirea. Am să caut în Biblie și am să vă arăt, sper, că este acolo și am să încerc să vă lămuresc că asta e bună pentru că sunt atât de mulți creștini care aud care este diferența dintre înfierea Talithei făcută de mine și înfierea făcută de Dumnezeu mie și lor nu le place asta. Ei au vrut să fie mai lumești, mai mult decât firea pământească pe care am îngropat-o. Lor nu le place că principalul meu motiv pentru care am venit aici este să vă lămuresc că ceea ce voi spune este bine. Pentru că eu cred că veți vedea asta în Biblie și câtorva dintre voi nu o să vă placă ceea ce o să vedeți și de aceea am nevoie de ultima parte a mesajului să încerc să vă explic că această diferență este bună.

Bun! Care este diferența dintre înfierea umană și înfierea divină despre care vreau să vorbesc? Este aceasta: eu nu am înfiat-o pe Talitha pe când avea 8 săptămâni pentru a-și petrece restul vieții singură, să nu mai vorbim de restul eternității ei, trăind pentru mine. Dar Dumnezeu ne-a înfiat pe mine și pe tine pentru aceasta: în cele din urmă, Dumnezeu Își formează o familie precisă pentru un scop fundamental. Noi suntem familia care să trăim pentru Tatăl nostru... slăvitul nostru Tată, glorificatul nostru Tată. Sfințiți-L pe Tatăl nostru! Proslăviți-L pe Tatăl nostru! Lăudați-L pe Tatăl nostru! Prețuiți-L pe Tatăl nostru mai presus de orice, chiar mai presus decât însăși viața. Deci aceasta este diferența. Dacă eu am înfiat-o pe Talitha, având așteptarea ca ea să își dedice viața prețuindu-mă mai mult decât orice, slăvindu-mi numele, rugându-se mie și făcând parte din mine, eu m-aș asemăna cu diavolul întrupat pentru că asta este ceea ce el a făcut în pustie cu Isus. Corect? „Aruncă-Te cu fața la pământ și închină-Te mie!” Deci, dacă am înfiat-o și i-am spus: „De asta te-am adoptat așa că aruncă-te cu fața la pământ și închină-te mie”, aș fi demonic și așa ai fi și tu. Dar eu n-am făcut asta. Nu aceasta este ținta mea.

Aici se pune următoarea întrebare: “De ce nu este Dumnezeu demonic?” Vreau să spun că asta sună mai mult ca un egocentrist deraiat care încearcă să găsească copii și să-i adopte pentru a trăi restul vieții lor pentru el. Asta este exact ceea ce El face. Această afirmație este adevărată dacă este în Biblie. Așa că, să privim la câteva texte. Eu vă voi da trei astfel de texte și ne vom opri puțin mai mult asupra lor. În primul este rugăciunea Domnului. Toți o știți și poate v-ați gândit la ea în modul în care eu obișnuiesc să o gândesc. Se găsește în Evanghelia după Matei 6:9-13. Să o citim: “Tatăl nostrum care ești în ceruri!” Observați “Tatăl nostru care ești în ceruri”. Isus ne învață cum să ne rugăm Tatălui nostru. Este minunat! Creatorul universului este Tatăl nostru. “Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.” Așadar, El ne învață cum să ne rugăm Tatălui nostru. Nu lui Dumnezeu în general, ci lui Dumnezeu ca Tatălui nostru.

Eu obișnuiesc să citesc și să mă rog rugăciunea Domnului cu această concepție: primele 3 versete, am simțit că nu exprimă chiar atât de clar pentru mine ovațiile sau rugăciunile... fără cereri. Apoi a fost urmată de 4 cereri. Deci acesta este modul în care eu o gândesc: Mă rog Ție, Tată, ca numele Tău să fie slăvit. Mă rog ca împărăția Ta să vină. Mă rog ca voia Ta să fie făcută pe pământ și am nevoie ca 4 lucruri să facă parte din viața mea de zi cu zi. Eu am nevoie de mâncare în fiecare zi, am nevoie de iertare pentru păcatele mele, am nevoie de protecție pentru ispitele care m-ar putea distruge și am nevoie de izbăvire de cel rău. Deci, rugăciunea ar putea fi despre aceste patru lucruri uimitoare pe care tocmai le-am enumerat. Asta nu este adevărat! Acesta este motivul pentru care eu obișnuiesc să spun asta: Eu niciodată nu am realizat ce spun în aceste 3 versete, adică “Sfințească-se numele Tău! Vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta!” Acestea sunt cereri, acestea sunt rugăminți. De acestea am nevoie și vreau ca Tu să faci asta în mine și prin mine, la fel ca și pe celelalte 4. Când am observant aceste lucruri, s-a produs o schimbare. Tu o poți vedea. Acestea sunt cererile Lor pentru noi. Atunci trebuie să întreb: “Cum pot aceste 7 cereri să se lege unele de celelalte?”

Vreau să văd dacă voi credeți că aceasta este adevărată: “sfințirea” Numelui lui Dumnezeu, mă refer la înțelesul de bază al acestui cuvânt, este prima pentru că este cea mai importantă și toate celelalte se includ acolo. Lăsați-mă să o reformulez în modul în care mă rog acum și să văd dacă sunteți de acord, este modul în care Isus vrea ca noi să gândim atunci când ne rugăm Tatălui. Tată – aceasta este o cerere – fă ca împărăția Ta să vină pentru ca atunci când toată lumea se închină bucurie la tronul Tău, acțiunea centrală a fiecărui suflet în acea împărăție va fi sfințirea Numelui Tău. Tată, supune toată lumea voii Tale, transformând voia fiecărui om de pe pământ în comformitate cu voia Ta. Atunci, ținta fiecărui om va fi sfințirea Numelui Tău. Tată, dă-mi suficientă mâncare! Păzește-mă de bogăție! Dă-mi suficientă mâncare pentru a avea viață ca să-Ți pot sfinți Numele Tău. Tată, iartă-mi păcatele pentru că dacă nu primesc iertare din partea Ta, voi fi aruncat în gheenă pentru tot restul vieții mele, arzând în iad în loc să Te proslăvesc în Cer. Nu, Doamne, Te rog, iartă-mi păcatele mele și fă-mă o persoană iertătoare. Tată, păzește-mă de poftele care ar putea să îmi ruineze viața și îndepărtează fiecare piedică pe care am simțit-o în încercarea de a-Ți sfinți Numele Tău. Tată, păzește-mă de cel rău care vrea mai mult decât orice ca eu să trăiesc pentru numele meu și nu pentru al Tău. Acesta este modul în care eu cred că El dorește să ne rugăm. Eu cred că sfințirea Numelui Lui este prima pentru că este cea mai importantă și este totul, pentru totdeauna. Este menirea fiecărui om. Numele Tău să fie slăvit, întâi aici, apoi acolo și în tot ținutul Anderson, în toată Carolina de Sud, în toată America, în toată lumea, până la venirea lui Isus, în măsura în care o putem face.

Acum se pune întrebarea: “Ce înseamnă sfințirea?” Cuvântul este folosit peste tot în Noul Testament ca “sfânt” sau “neprihănit”. Nu noi Îl facem pe Dumnezeu sfânt. Noi Îl considerăm sfânt. Vedem că este sfânt, simțim că este sfânt, stăm în prezența Lui sfântă. Aceste semnificații stau în spatele cuvântului “a sfinți”. Nu sunt sigur de ce toate traducerile moderne îl păstrează. De fapt, cred că știu. Rugăciunea Domnului se păstrează așa, în engleză, de 500 de ani, așa că nu poți schimba cuvântarea aceasta, toată lumea ar fi confuză. Dar nimeni nu știe ce înseamnă cuvântul „sfințească”. Încerc să găsesc adevăratul sens al cuvântului. „Sfințirea Numelui Tău, pentru ca Numele Tău să fie privit ca sfânt.” Adică fă-mă să Îl văd ca fiind ceva sacru, venerat, stimat, onorat, valoros, drag și prețios. Toate aceste cuvinte descriu sfințirea Numelui Său. Nu este suficient doar să vedem asta. Diavolul vede asta. Amintiți-vă că dracii I-au zis lui Isus: “Te știm cine ești, Sfântul lui Dumnezeu!” Ei Îl priveau ca pe un sfânt. Mare lucru! Foarte mare! E important ca noi să nu-L vedem doar ca pe un sfânt, sacru, venerat, drag, onorat și prețios, ci este mai important să simțim acest lucru. Sfințirea are loc în inimă. Sfințirea are loc întâi în inimă, nu în mâini. Mâinile le putem înălța ca un rod al sfințirii, dar dacă mâinile se înalță fără inimă, Isus are câteva cuvinte neplăcute pentru asta. “Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură.” Așa că dacă ridici mâinile, dar inima ta nu-L sfințește, nu-L slăvește, nu-L stimează, nu-L onorează, nu-L prețuiește mai mult decât orice atunci, aceste mâini ridicate sunt în zadar. Sfințirea Numelui Lui este un proces al inimii, nu doar o analiză cu conștiința, pe care și dracii o fac și nu doar o ridicare a mâinilor pe care fariseii o făceau. Ci o adorare a Numelui Lui mai presus de orice așa cum adevărații creștini o fac.

Deci aceasta este concluzia referitoare la rugăciunea Domnului Isus. Cel mai important scop al lui Dumnezeu ca Tată al nostru, motivul pentru care este dată fiecare binecuvântare în viața ta, este ca noi să-L slăvim, să-L onorăm, să-L lăudăm, să-L glorificăm și să-L prețuim pe El și Numele Lui mai presus decât orice altceva și oricine altcineva. Eu nu am adoptat-o pe Talitha pentru ca ea să îmi slăvească numele, dar Dumnezeu m-a înfiat pe mine pentru a-I slăvi Numele. Aceasta este cea mai importantă diferență.

Am spus că sunt 3 versete. Dacă voi sta mai mult asupra celorlalte 2, voi pierde din vedere cea mai importantă aplicație pentru viețile noastre la sfârșit. Așa că voi fi foarte scurt cu celelalte 2 versete. Primul verset este din Matei capitolul 5 cu versetul 16. Acesta este un verset pe care l-a rostit Isus în cuvântarea de pe munte și spune: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Dumnezeu te-a înfiat pentru a-ți dedica viața în facerea faptelor bune, pentru a-I face cinste lui Dumnezeu. Asta este ceea ce spune acest verset. Tu ai fost adus în familia lui Dumnezeu pentru a lăsa ca lumina ta să lumineze ca oamenii să vadă lepădarea de sine, servind altora cu fapte bune și lăsând să se vadă că aceasta nu este o familie obișnuită. Oamenii care fac asta trăiesc pentru a arăta că se aseamănă cu Tatăl lor. Eu sunt atras să-L măresc pe Tatăl lor deoarece faptele bune sunt atât de vizibile în viețile lor. Matei 5:16 – tu ai un Tată pentru că Tatăl tău intenționează să facă mai mult din faptele tale bune.

Numărul 3 și ultimul text. Să privim în Ioan 4:23 unde Isus vorbește cu femeia samariteancă, poate tu cunoști povestea. El spune: “Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.” Deci, Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Dumnezeu Fiul în lume. Numele Lui este Isus. Și prin moartea Lui despre care noi cântăm și prin revărsarea Duhului Sfânt după moartea și învierea Lui, Dumnezeu Își adună o familie, din toată lumea și o face deoarece El dorește închinători adevărați. Dumnezeu ne spune nouă, oamenilor, să ne asemănăm mai mult cu El, să-I slăvim Numele, să-L glorificăm. Nu știu dacă oricare alt verset ar putea fi mai clar decât acesta. Ținta lui Dumnezeu cu privire la venirea în lume, trimițând Duhul Său să-I proclame Fiul și să întemeieze o familie, este că El dorește închinători adevărați.

Acestea sunt cele 3 versete legate de tema noastră. Dacă, până aici, nu vedeți ceea ce am vrut să transmit, restul predicii mele va fi, probabil, irelevantă pentru voi. Noi suntem înfiați într-un mod foarte diferit de cum am înfiat-o eu pe Talitha. Noi suntem înfiați de un Tată care pretinde ca noi să ne petrecem toate zilele 24/7 într-o continuă asemănare cu El. Este bun acest lucru? Da, este! Aceasta este următoarea mea întrebare pentru că timp de 45 de ani am încercat să spun asta într-o formă sau alta și știu că există mulți creștini cărora nu le place asta. Asta schimbă într-un mod neplăcut faptul că nu toate gravitează în jurul lor. Eu aș vrea să vă provoc să nu vă simțiți incomfortabil în a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc. El a trecut prin fapte mari pentru a-Și forma o familie, pentru a-Și câștiga copii a căror țintă este sfințirea Numelui Său, glorificarea măreției Sale și slujirea neprihănirii Lui. Asta pare să îi facă pe o mulțime de oameni să creadă că El este un egocentrist deraiat, că este demonic. Piper predică un tată demonic. Cine ar vrea să-i spună lui „tati”?

Acum, vreau să vă conving că având un tată ca acesta care te-a înfiat ca prin aceasta El să fie preamărit pentru totdeauna, este cel mai bun lucru care ți s-ar fi putut întâmpla vreodată. Cel mai bun lucru pe care l-ai putea pricepe vreodată că s-a întâmplat cu tine. Mi-ar plăcea să vă pot convinge de asta. Pentru a putea face asta, eu vreau să privim rapid peste o jumătate de verset din Psalmul 5:11 și o să vă spun o mică poveste despre Talitha, iar apoi voi încheia cu asta joi. Mă rog ca versetul și povestea să vă facă să aveți un moment de “am înțeles”, care să ne transforme din egocentriști în cele mai bune persoane din univers. Și această descoperire să fie cea mai mare veste pentru tine. Bun, deci este doar jumătate de verset și dacă am avea timp, am analiza și alte versete ca acesta.

Psalmul 5:11: “Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.” Întrebarea care se pune: Cum se pot lega atât de frumos aceste lucruri, iubirea Numelui și înălțarea Persoanei? Înălțarea, iubirea, preamărirea, prețuirea Numelui și înălțarea Persoanei, înălțarea lui Dumnezeu – cum se leagă acestea? Sugestia mea este că iubirea Numelui Tatălui este exprimată și experimentată în bucuria sfințirii Numelui Lui. Sfințirea este experimentată în găsirea fericirii în Numele lui Dumnezeu mai presus de orice. Admirația pentru Numele Lui, bucuria în El... Admirația este bucuria sfințirii, nu a exaltării. Exaltarea este ceea ce faci atunci când ești încântat, te bucuri de acel lucru. Iar atunci când are loc bucuria în Dumnezeu, are loc și sfințirea Numelui Său. Așa are loc sfințirea Sa în inimile noastre. Bucuria noastră în Tatăl este dată de modul în care noi experimentăm meritul Său, frumusețea Sa, măreția Sa, fiind satisfăcuți în El, mărindu-L pe El, fiind plini de bucurie în El – toate acestea Îl măresc pe El. Numele Lui este sfințit prin copiii Lui când copiii Lui sunt fericiți în El, mai fericiți în El decât când suntem sănătoși, mai fericiți în El decât suntem în căsnicie, mai fericiți în El decât în copii, mai fericiți în El decât în bani, mai fericiți în El decât în succes, mai fericiți în El decât în viața fără El. Oh, cât de bine arată El în viața oamenilor care sunt mai încântați în Dumnezeu decât orice, în special în momentele de pierdere și suferință.

Acum să vă spun povestea. Ceea ce doresc eu să vă fac să realizați, analizând relația dintre a-I sfinți Numele și a ne bucura în El, este cheia care ne ajută să vedem de ce El nu este un egocentrist. O să înțelegeți mai bine dacă vă voi spune întâmplarea aceasta. Talitha face 23 de ani joi. Ea este acasă pentru o perioadă de timp. Să presupunem că merg pe Chicago Avenue de-a lungul Spitalului Abbott și-i cumpăr 23 de trandafiri, ceea ce n-am făcut niciodată. Exact la momentul potrivit, când noi avem cina de aniversare, joi noaptea, merg la dulap acolo unde îi țin ascunși și îi aduc la masă. Îi ofer ei și îi spun fericit: “La mulți ani, Talitha!” Asta este neobișnuit, eu nu fac asta, e scump. Ea ar putea spune: ”De ce ai face asta?” Acum, dacă i-aș răspunde: “Pentru că asta este datoria mea, așa fac tații pentru fiicele lor, lucruri drăguțe, în special pentru cele adoptate. Dacă nu făceam asta, îmi simțeam cugetul vinovat așa că mi-am făcut datoria.” În mod intuitiv, toată lumea știe că acesta nu este un răspuns potrivit. Și voi știți că este un răspuns greșit, dar poate nu știți de ce este așa. Dacă voi ați putea să îmi spuneți de ce acest răspuns este nepotrivit, atunci această predică nu este necesară.

De ce nu este bun răspunsul? Ce este rău în a-ți face bine datoria. Noi preamărim soldați care și-au făcut datoria. Ce este greșit în sacrificiul pe care nu am vrut să îl fac, indiferent că am cheltuit 90$ pentru acești trandafiri, pentru că asta ți se cere să faci pentru a fi un bun tată adoptiv, dacă nu vrei să ai o conștiință vinovată. Făcând sacrificii sau lucrând împotriva voinței tale, ce este greșit cu asta? Datoria lipsită de bucurie nu o onorează! Datoria aceasta nu face din ea cineva important pentru mine. Știți asta! Așadar, care ar trebui să fie schimbarea pentru ca ea să fie încântată? Dar pentru Dumnezeu? Schimbarea trebuie să înceapă de la tine. Trebuie să te schimbi și să încetezi să mai faci lucruri din acea motivație. Tu trebuie să iubești. Care ar fi răspunsul corect la această întrebare: “De ce ai făcut asta, tati?”? Răspunsul corect ar trebui să sune în felul următor: “Pentru că eu chiar mă bucur să petrec timp cu tine și vreau să îți arăt că acest timp este special pentru mine. Fac lucruri care să mă facă fericit, ca tine. Îmi place să fiu cu tine! Mă încântă prezența ta!” Cum s-ar simți ea? Mi-ar zice: “Ești atât de egoist!”? Știți că nu ar crede asta. Ea s-ar simți onorată, ar zice: “Tati mă iubește și mă prețuiește, tati mă consideră importantă. Tati face asta pentru că iubește să stea cu mine.” Aceasta este povestea.

Așa că, în concluzie: găsindu-ne plăcere în altă persoană, va onora pe acea persoană. Simțindu-ne încântați de acea persoană o va glorifica. Bucuria în acea persoană este o formă de stimă pentru ea. Fiind satisfăcut de acea persoană, acesteia îi crește semnificația pentru tine. Așa este și cu Tatăl nostru din ceruri. Aceste texte și exemple sunt doar umbre, doar mici părți din ceea ce Dumnezeu vrea să facem în sfințirea Numelui Lui, desfătându-ne și bucurându-ne în El mai mult decât în orice altceva. Găsirea Lui să fie pentru noi cea mai prețioasă Comoară. Aici este cea mai practică metodă pentru ca sufletul să se desfate în adevăr pe care am descoperit-o. Numele Tatălui nostru este mai sfințit în noi când noi suntem mai fericiți în El. În special când ai cancer, sau îți pierzi soțul/soția, sau când casa ta se dărâmă. Tatăl nostru este mai glorificat în noi când noi suntem mai desfătați în El.

Când Dumnezeu ne-a înfiat în familia Lui și a creat scopul cel mai important, ca El să fie în noi pentru totdeauna, ca frumusețea și meritul Lui să fie glorificate mai presus de toate celelalte lucruri, El nu a fost un egocentrist deraiat. El este un Tată iubitor deoarece El este situat în centrul familiei, Realitatea unică din Univers, ca noi să ne desfătăm sufletele noastre în El pentru totdeauna. El nu ne cheamă doar pentru a vedea adevărata Lui valoare, ci pentru a ne bucura de adevărata Lui valoare pentru totdeauna. Tatăl nostru care este în ceruri caută închinători adevărați pentru că acea închinare are loc când nou suntem fericiți în El. În El. Dacă Îl găsești pe Tatăl tău ceresc plictisitor, testează-te... Dacă este mai real pentru tine fotbalul Clemson sau Vikingii care joacă în această după-amiază, sau poate fi iubitul/iubita, pizza, Diet Coke... Dacă acestea sunt comorile tale, tu nu-i poți sfinți Numele. Poți să spui lucruri, poți să mergi la serviciile creștine, poți face asta, dar nu poți să-I sfințești Numele pentru că inima ta este în alt loc. Unde vă este comoara, acolo vă este și inima. Tatăl nostru caută închinarea noastră pentru că esența închinării este prețuirea. Tatăl nostru caută închinarea noastră pentru că inima închinării este găsirea plăcerii în valoarea Sa supermă. Dacă lucrul acesta lipsește, închinarea este goală.

Cel mai mare scop pentru care Dumnezeu te-a înfiat în familia Lui, prin Hristos, este pentru gloria Lui adusă de bucuria ta în El. O spun din nou pentru că este punctul central al acestui mesaj? scopul pentru care Dumnezeu te-a înfiat în neobișnuita Lui familie este ca tu să aduci glorie Tatălui tău prin a fi bucuros în El, mai mult decât în viața ta sau orice altceva. Orice ar veni. Orice ar veni. Deoarece acea bucurie este singura bucurie din lume care satisface sufletul și este veșnică. Dacă pierzi totul... Dacă ar fi să pierd totul, chiar și această viață, chiar dacă mi-ar ucide trupul, adevărul, valoarea, frumusețea, meritul lui Dumnezeu, acestea toate rămân; Împărăția Sa este pentru totdeauna. Dumnezeu rămâne Dumnezeu, El rămâne Tatăl meu. Nicio pasăre nu cade pe pământ fără voia Tatălui tău. Toate firele tale de păr sunt numărate. Dacă mor, mor. Dacă trăiesc, trăiesc. Dumnezeu nu Își schimbă valoarea, meritul, frumusețea și sfințenia. Deci fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt satisfăcut în El. Asta înseamnă să fii creștin, să-I cinstești Numele mai presus de orice.

Lăsați-mă să închei cu 3 ilustrații sau aplicații. Numărul 1. Există 2 moduri, nu doar unul, prin care Biblia spune să vii în familia lui Dumnezeu. Unul este înfierea cu toate actele semnate de sângele lui Isus. Dumnezeu este Tatăl tău, în mod legal, pentru totdeauna. Garanția: Isus Hristos. Celălalt este nașterea din nou prin ajutorul Duhului Sfânt. Iar motivele pentru ambele moduri sunt importante. Acesta nu este un mesaj despre nașterea din nou, dar implicația se regăsește acolo. Motivul pentru a te naște din nou, la fel ca și cel de a accepta înfierea Tatălui, este că a fi un creștin nu e despre a avea un nou Tată, ci și un nou ADN spiritual. Asta înseamnă că iubești lucrurile diferit, că te bucuri de alte lucruri și anume, de Dumnezeu. Dacă nu Îl iubești pe El mai presus de toate lucrurile, e posibil să nu fi fost născut din nou. Și dacă nu ești născut din nou, putem vorbi până în Ziua Judecății despre adopție și voi să nu fiți în familia Sa. Când ești acolo, ești trecut prin adopție și prin nașterea din nou, primești un statut legal veșnic în relație cu Tatăl, în moștenirea Universului și, de asemenea, ai un nou ADN spiritual, însemnând că inima ta este nouă! Îl iubești pe El, îți găsești plăcerea în El, Îl prețuiești pe El, ești satisfăcut în El mai mult decât de viață.

Numărul 2. Niciodată nu trebuie să mai lupți cu ce am luptat în facultate ca să îți găsești drumul pe care ești acum. Niciodată nu trebuie să te lupți între a trăi cu pasiune pentru gloria lui Dumnezeu sau a trăi pentru bucuria ta. Tu nu doar că nu trebuie să alegi, nu ar trebui nici să îndrăznești să alegi. Are sens ce zic? Dacă te gândești ce să alegi între glorificarea lui Dumnezeu și bucuria ta personală, să știi că ambele vor dispărea pentru totdeauna din viața ta. Să nu îndrăznești să alegi între glorificarea lui Dumnezeu și bucuria ta personală deoarece El este glorificat atunci când tu ești împlinit în El. Miza e mare aici pentru lucruri extrem de importante. Aceasta nu este o predică inteligentă. E o alegere pe viață și pe moarte.

Ultima aplicație. Sper ca acest lucru să vă elibereze. Scopul tău principal în viață ar trebui să fie cultivarea pasiunii pentru satisfacția în Dumnezeu. În fiecare dimineață ținta ta să fie: Tată, prin Isus și jertfa Lui pe cruce, cu ajutorul Duhului Sfânt, conștientizez că trebuie să încep să trăiesc de astăzi și pentru restul zilelor plin de odihnă și satisfacție în tot ceea ce ești pentru mine, în Isus, astfel încât să pot acționa din plinătatea frumuseții, valorii și măreției Tale atotsatisfăcătoare. Nu este egoism să vrei să fii fericit în Dumnezeu. E necesar! Este scopul primordial la vieții tale. Ar trebui să fie! Pentru că Dumnezeu este mai slăvit în tine, când tu ești satisfăcut în El. Nu îți irosi viața! Alege să faci asta!

 

Tată, vino, și cu ajutorul Duhului Sfânt, trezește inimi. Lasă viață nouă în inimi care nu își găsesc desfătarea în tine, nu au nicio bucurie în tine, nicio satisfacere în Tine, inimi petnru care limbajul meu este un limbaj străin. Mă rog ca acest miracol să se întâmple pentru mulți. Iar pentru cei dintre noi care am gustat cum este să ai un Tată ca Tine și ca cea mai de preț Comoară, să ne întărești pentru zilele ce vor veni. În Numele lui Isus m-am rugat. Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 158
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni