Navigând spre națiuni pentru a îndeplini misiunea - Partea 2
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Misiune
Resursa adaugata de Mada_O in 01/06/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

Să continuăm de unde am rămas seara trecută. Ceea ce îmi doresc pentru voi din partea lui Dumnezeu este ca să vă pună barca vieții dumneavoastră pe un curs înspre completarea unei mari misiuni, datoria ce ne-a rămas de a răspândi Evanghelia pe întreg pământul. Fie ca un mesager ce se sacrifică, fie ca un transmițător ce se sacrifică. Și folosesc cuvântul "sacrificiu" pe lângă aceste cuvinte nu doar pentru un oarecare efect, ci datorită afirmației lui Isus: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze." Cred că este în esența unei vieți de creștin ideea de sacrificiu, să spunem "nu" dorințelor noastre nenumărate pentru împlinirea a ceva mai măreț. O viață de sacrificiu nu este o viață a tristeții. Noi îndepărtăm de la noi lucruri care diminuează bucuria pe care o avem în Dumnezeu prin slujirea oamenilor. Și sunt foarte multe lucruri care pot diminua bucuria noastră în Dumnezeu și sunt toate plăcute, așa că noi le îndepărtăm pe acestea pentru a descoperi plăceri mult mai mari.

Așadar, în primul rând, sunt nerăbdător ca Dumnezeu să direcționeze barca vieții dumneavoastră înspre datoria care ne-a rămas de a răspândi Evanghelia în toată lumea fie ca un mesager dispus să se sacrifice, fie ca un transmițător dispus să se sacrifice. Dar nu ca unul care stă pe margine în viața aceasta, nu o persoană neascultătoare și indiferentă care își vede de treabă și căreia nu-i pasă de această datorie de evanghelizare a lumii. Acesta este scopul meu numărul 1. Scopul meu numărul 2 este acela de a vă ajuta - și pe acesta ne vom focaliza în dimineața aceasta - să ridicați o velă sus, pentru că această barcă este una cu vele, nu una cu motor. Tragedia este că oamenii cred că viața de creștin poate fi o barcă cu motor. Nu este așa! Poți crește o biserică punând un "motor" în spatele bărcii tale și făcând-o să meargă, dar nu este ceva supranatural, nu este ceva creștinesc. Este o barcă cu vele, iar catargul este pentru a susține velele care, când sunt coborâte și când Duhul Sfânt suflă peste ele, poți ca prin puterea Lui să treci prin marea vieții, urmărind un scop bun și sfânt. Încerc să vă fac să aveți un plan pe care îl ridicați în viața dumneavoastră, îți deschizi pânzele, prinzi suflul Duhului Sfânt prin credința în Dumnezeu și care să vă miște de-a lungul oceanului vieții spre un scop valoros. Vom reveni asupra acestui lucru.

De asemenea, aș vrea să existe echilibru în viața dumneavoastră. Acesta este numărul 3. Pentru că sunt atât de multe programe în care ridici pânzele sus, muzica e bună, Duhul Sfânt suflă, nu este echilibru în barcă, iar când vine un vânt împotrivitor pânzele tale se prăbușesc în apă. Iar tu ești confuz pentru mult timp poate pentru totdeauna cu privire la acest lucru, creștinismul spune că sunt misiuni greșite și nu mi-aș dori una ca asta. Majoritatea sunteți tineri iar furtunile v-au lovit pe unii dintre voi, pe ceilalți îi va lovi, dar eu îmi doresc ca bărcile voastre să plutească. De aceea subiectul de seara trecută era echilibrul. Acel echilibru era dat de două blocuri de material solid. Dumnezeu este pasionat de gloria Sa printre popoare, Dumnezeu are o infinită atenție asupra glorei Sale, El este în totalitate preocupat de a-Și arăta măreția în lume.

În centrul dintre eternitatea planului lui Dumnezeu de a fi glorificat este crucea, locul unde Dumnezeu a găsit calea de a salva păcătoșii mărindu-Și gloria. Păcătoși care și-au petrecut toată viața ignorând gloria lui Dumnezeu preferând alte lucruri în loc de gloria Sa și care au tratat slava Sa ca ceva lipsit de importanță, iar Dumnezeu a găsit soluția de a nu-i blestema pe astfel de oameni, care merită să fie blestemați, ci de a-i aduce în familia Sa astfel ca ei să laude gloria Domnului, cea pe care altădată o călcau în picioare. El a făcut lucrul acesta punându-L pe Isus în fața noastră ca jertfă pentru a putea fi primiți prin credință. Și aceasta ne demonstrează prin prețul infinit de mare al lui Isus că Dumnezeu urăște atât de mult nepăsarea față de gloria Sa. Iar tu care ți-ai petrecut viața făcând acest lucru: FII SALVAT! Acesta este centrul echilibrului în barca vieții tale, așa că implicația pentru misiune ar fi aceasta: atunci când Îl auzi pe Isus spunând, sau când Dumnezeu spune, în psalmul 96: "Povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!" Și Noul Testament spune: "Duceți mântuirea pană la marginile pământului", acum ști, dacă ai înțeles ceea ce am spus seara trecută, că este aceeași poruncă.

Să ne întoarcem înapoi la catargul bărcii acum. Ceea ce urmăresc în acest mesaj este să fiu folosit de Dumnezeu pentru a vă face să aveți un scop sfânt în viața dumneavoastră. Ceea ce ține echilibrul bărcii este un tip de ambiție. Vreau ca viața mea să fie o parte din pasiunea lui Dumnezeu pentru gloria Sa, deci aș vrea ca eu să am o pasiune pentru gloria Sa. Acesta este marele lucru care ține echilibrul vieții dumneavoastră așa că vreau să vă ajut să-l regăsiți. Unii dintre voi ați venit aici, vă cunoașteți ambițiile divine din viața voastră, ați venit aici pentru a primi puterea necesară de a porni. Alții, vreți să-L glorificați pe Dumnezeu, nu prea știți cum. Iar alții, și sunt atât de mulțumitor că sunteți aici, sunteți purtați de val. Treceți de la un joc la altul, de la un curs la altul,"aș vrea un scop în viața mea, un punct sigur spre care să tind" - nici nu va gândiți la așa ceva. Nu aveți un scop și sper să pot să vă ajut să vă îmbarcați în căutarea unui astfel de scop sfânt. Așa că fie că ești aici sau auzi sau citești asta, fie că vrei un astfel de țel și vrei niște ajutor chiar acum, fie că ești doar purtat de vânt și ai nevoie să fi îmbarcat, sunt aici pentru tine.

Vă invit să deschideți Biblia la Romani 15 pentru că în continuare ne vom opri asupra acestui pasaj minunat, unde apostolul Pavel vorbește despre ambițiile și dorințele sale. Sper ca Dumnezeu să-ți vorbească personal prin acest text. Doamne, fă tu aceasta chiar acum pe măsură ce citesc textul. Deci Romani 15:18-24: "Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur pâsnă la Iliric (asta se găsea cam pe unde este Albania astăzi), am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos. Și am căutat să vestesc (repet: "am căutat să vestesc") Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: "Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște" (în Isaia 52). Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă tină pe aceste meleaguri și fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și să fiu însoțit de voi până acolo (Romani este o epistolă pentru a cere ajutor, într-adevăr este), după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorința de a fi stat la voi."

Să ne întoarcem la versetul 20: "Și am căutat (am dorit) să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit." Pavel era ghidat de o dorință divină."Ghidat", de ce am folosit acest cuvânt? Priviți la versetul 22: "Iată ce m-a împiedicat (această dorință) de multe ori să vin la voi." Priviți la finalul versetului 23,"de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi". Dacă v-ați propus de câțiva ani să faceți ceva și nu ați făcut acel lucru înseamnă că ați fost controlat de altceva. Aveți această dorință: "de câțiva ani îmi doresc să vin la voi" și nu am venit. De ce? Pentru că am avut un țel, iar când am să împlinesc acest țel, legat de misiunea pe care o am în locul unde sunt, voi veți fi următorul meu țel. Aceasă ambiție îl controla pe Pavel, el avea ambiția aceasta de a predica Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, făcea lucrul acesta de la Ierusalim până în Albania și încă nu a terminat, de aceea nu putea pleca. El este controlat de o dorință divină. Când ești controlat de o dorință divină sunt o mie de lucruri pe care nu le poți face, chiar lucruri bune. Viața mea a fost una în care am avut mult de selectat ce să omit, pentru că am ambiții în viața mea și doresc ca lucrurile pe care le spun sa conteze, lucrurile pe care vreau să le fac să ajungă la un rezultat exact, un mesaj care să urmărească un anumit scop, ceea ce înseamnă că sunt o mie de lucruri bune pe care nu le fac. Acesta este modul prin care o ambiție lucrează, o ambiție divină controlează ceea ce faci și ceea ce nu faci.

Deci el este condus de o ambiție divină și vreau să vă spun că este un lucru bun să fii condus de o ambiție divină. Ar trebui să îți dorești una. Ar trebui ca, chiar acum, în timp ce predic, să te rogi: "Doamne, dă-mi și mie una". Să fie clar, eu chiar îmi doresc să trăiesc așa, vreau să am o ambiție divină, nu vreau să fiu un rătăcitor, unul care stă pe margine și care se ridică și face când și când ceva. Vreau să am o țintă, vreau să merg undeva ca Pavel, vreau să fiu folosit; eu am o țintă, sunt ghidat de această țintă, nu fac un anumit lucru pentru că am altul de făcut datorită dorinței și țintei pe care mi-am fixat-o. Este un lucru bun și ar trebui să-ți dorești să ai o astfel de ambiție. Îi spun o ambiție divină, sfântă pentru că are un scop divin: de a predica Evanghelia oamenilor care nu o cunosc, are origini divine, am să vă arăt imediat că vine de la Dumnezeu, dar acum vreau să vă întreb: aveți o ambiție divină? V-ați dori ca Dumnezeu să vă dea una? Vă rog, să nu considerați că vă cer să aveți ambiția divină a lui Pavel! Ambiția divină pe care o avea Pavel era de a predica Evanghelia acolo unde Hristos nu era cunoscut și nu încerc să vă fac pe toți să faceți acest lucru.

Am spus despre mesageri pasionați și gata să se sacrifice sau transmițători ai mesajului pasionați și pregătiți să se sacrifice. Mesagerii sunt cei chemați să predice Evanghelia oamenilor care nici măcar nu știu ce este aceasta. Nu cred că fiecare creștin trebuie să facă asta. Știți de ce? Pentru că atunci când Pavel a scris această scrisoare, el i-a rugat să-l trimită până în Spania, nu să meargă cu el; și aceasta este biserica, nu ar trebui să se simtă vinovați că ei nu merg. Haideți! Mergeți cu mine în rugăciunile voastre, mergeți cu mine în vizitele pe care le faceți, mergeți cu mine în pasiunile voastre, mergeți cu mine prin viața voastră de sacrificiu și ajutați-mă să rămân acolo, implică-mă în locul în care te găsești. Deci când am spus că toți trebuie să aveți o ambiție divină nu mă refeream la cea a lui Pavel, mă refeream la a ta, a TA, o ambiție unică pentru tine, adaptată de Dumnezeul cel viu care te-a chemat în familia Sa, o ambiție divină adaptată pentru tine.

Aici este problema, una dintre ele, generația voastră, mă refer la cei tineri, de 18-20 de ani, generația voastră are un mare obstacol în găsirea unei ambiții divine din cauza faptului că creșteți așa de încet. Au fost scrise cărți despre voi. Christian Smith, un profesor renumit, a scris în șase dintre cărțile sale despre ceea ce... încercați."Tinerii și adolescenții, reprezentând o etapă distinctă în viață, sunt "invențile" secolului XX." Cuvintele "tânăr" și "adolescent" nu existau până acum o sută de ani. Acestea sunt realități de acum. Nimeni nu le-a identificat acum 200 de ani." Jonathan Edwards nici nu ar fi știut despre ce vorbești dacă ziceai: "Majoritatea oamenilor din biserica ta sunt adolescenți." Nu ar fi înțeles ce vrei să spui.

Continuăm: "Ei au fost creați în secolul XX aduși de schimbările educației în masă, legislației muncii pentru copii, urbanizarea, suburbanizarea, consumerismul în masă și media. Similar, o nouă etapă importantă în viață, aflată între tinerețe și maturitate, a apărut în vremea noastră, în deceniul trecut - mă refer la voi - dând un nou înțeles relațiilor egoiste și uzate și datoriilor vieții. De asemenea au apărut o varietate de comportamente și caractere printre tineri, care a apărut din această nouă situație numită des, extinderea adolescenței, tinerețe, maturizare, maturizarea tinerilor, douăzeci și ceva de ani și maturizare urgentă. Putem descrie accest grup prin tendința de amânare a maturizării. Caracteristicile celor între 18-30 de ani sunt: explorarea identității, instabilitate, concentrare asupra propriei persoane, sentimentul de tranziție, un simț al posibilităților, al oportunităților și al speranței. Acestea sunt des însoțite de extaz, confuzie, neliniște, egoism, melodramă, ceartă și dezamăgire." Aceasta reprezintă un obstacol pentru voi. Faceți parte dintr-o comunitate care nu crește nici măcar cât acum 300 de ani. Oamenii se căsătoreau când aveau 16 ani; tu nu ar trebui. Tu nu ești pregătit la 17 ani să te căsătorești. Ei au fost pregătiți pentru că au devenit adulți pe la 12-13 ani. Erau muncitori, era muncă, era antrenament, erau cerințe, totul în acea vreme îi făcea să muncească.

Astăzi nici vorbă de astfel de muncă pentru că toate sunt împotriva ta. Bisericile nu funcționează astfel, ele îți cântă în strună până mergi la facultate. Toate sunt împotriva ta: cultura, mass-media, televizorul, internetul, bisericile. Toate caută să te oprească din a crește. Sunt conștient de lucrul acesta și nu mint, asta e realitatea, aș vrea să nu fie așa, dar așa este. Majoritatea fetițelor s-au jucat cu păpușile când au fost mici, este un lucru bun. Eu am o fată și patru băieți, așa că am învățat câte ceva despre fete în ultimii 17 de ani. Vine ziua, și o știți, când fetița nu se va mai juca cu păpuși. Ea are acum 11 ani și poate îngriji de copii la biserică, poate ține în brațe bebeluși adevărați, iar când are 14 ani își găsește prima ei slujbă de babysitter, totul de una singură, dacă este cineva în casă cu numărul de telefon al mamei, bineînțeles. Ea se simte responsabilă. Acest copil de care ea îngrijește este cu adevărat neajutorat, dacă nu va avea grijă de el...

Apoi vine ziua când a terminat școala și probabil acum ea are o responsabilitate divină - bebeluși cu SIDA sau orfani. Ea s-a maturizat și așteptarea unei Amy Carmichael este în ea. Femeilor, citiți "O șansă de a muri" de Elizabeth Elliot, este vorba despre Amy. Înțelegeți? Este un lucru bun să te joci cu păpușile, dar nu la 20 de ani. Dovada maturității este aceea că joaca este înlocuită cu un simț al responsabilității și al ambiției, în lumea aceasta, pentru copii adevărați sau pentru alte o mie de lucruri. Folosesc păpuși și bebeluși doar ca un exemplu.

Băieții! Să vorbim despre băieți. Sunt unul dintre ei așa că îmi amintesc mai bine. Băieților le plac mingile, camioanele și armele. Pușca mea Lucas Mccain... mai bună decât pistoalele Matt Dillon. Le-am încercat pe amândouă. Am omorât mulți oameni răi când eram mic. Cred că este un lucru bun; nu sunt împotriva omorârii oamenilor răi. Copii care cresc jucându-se drept pistolari sau în armată,"omorându-și" vecinii, totul în numele legii, folosind metoda americană. Dar va veni ziua când nu veți mai face lucrul acesta nici măcar într-un joc video. Asta se va întâmplă pe la 25-28 de ani. Mai degrabă decât să facă o armă adevărată, ei trebuie să caute Duhul Sfânt și să conducă camioane de compasiune în locuri grele, și să facă acte de atletism prin Mumbai sau Mexic. Acum devine o ambiție. Diferența dintre a fi un copil sau un adult este tocmai ambiția ca aranjând toate lucrurile să ajungi la un scop înalt și divin. Vreau să zic că atunci când Pavel spunea că el are o ambiție (sau dorință) divină, spunea un lucru bun și vreau să vă motivez să mergeți înainte și să creșteți. Dă-ți seama că nu trebuie să fii așa. Nu trebuie să aștept până la 35 de ani pentru a-mi găsi o slujbă, nu trebuie să aștept până la 35 de ani să-mi dau seama ce este viața. Pot să o fac acum. Am 19 ani și am să-mi găsesc o ambiție pentru viața mea și, mă va ajuta să fac lucruri, nu să fac nimicuri.

Următoarea mea întrebare este: de unde vine aceasta? Mai clar: de unde o primești? Să citim versetele 20 și 21, fiți atenți la conexiunea dintre versete pe care eu o consider foarte folositoare pentru viața dumneavostră."Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul." Asta este o ambiție. De unde a luat-o? De unde vine?"După cum este scris - citat din Isaia 52:15: "Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște." Aici este minunea. Isus nu i-a expus lui Pavel planurile sale pe drumul Damascului, ci i-a ordonat să le împlinească."Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea impreună cu cei sfințiți" (Fapte 26:17-18). Probabil că nu vei avea o astfel de experiență. Pavel a avut. Isus i-a spus: "ești al Meu, te-am ales înainte să te fi născut, ești apostolul (Meu) neamurilor, trebuie să vorbești oamenilor care nu au auzit de Mine, mergi! Ai primit ambiția, ai primit ordinele."

Iar când el ne spune în versetul 21 de unde îi vine ambiția, el nu se referă la aceasta. De ce? De ce nu spune "Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, pentru că Isus mi-a spus să o fac." În schimb el citează Biblia. Apelează la Biblie pentru a-și justifica misiunea. Eu cred că a făcut-o pentru voi, că să pot predica. Chiar cred. Consider că a făcut-o pentru romani și pentru viitoarele generații."Ah, noi nu o să avem o astfel de experiență ca cea pe drumul Damascului", dar poți citi Isaia. Nu este minunat? Uite cum funcționează, și vorbesc din experiența vieții mele, dacă mă întrebi chiar acum, și ar trebui: este vreo metodă prin care pot să-mi descopăr ambiția divină? Răspunsul meu este: cufundă-te în Biblie, rugându-L pe Dumnezeu pentru a-ți descoperi un verset sau o strategie, sau o traiectorie, sau un adevăr care să te facă așa de pasionat, perseverent, ferm, adânc și neclintit încât să poți spune: "Acesta e pentru mine!"

Eram într-un spital în 1996. Aveam 20 de ani și eram îndrăgostit nebunește de Noel Henry, gândindu-mă că voi deveni un doctor și că trebuie să iau examenul la chimia organică și să mă descurc cu primele mele echipamente medicale. John Harold Ockenga predica la 200 de metrii înspre vest, iar eu îl ascultam la radio pe WITN. În timp ce predica, exact lucrul acesta s-a întâmplat cu mine. Totul s-a schimbat! Nici măcar nu-mi amitesc textul, tot ce îmi amintesc este că totul în mine ardea pentru Biblie. Iar când acea serie de patru zile s-a terminat, i-am spus prietenei mele: "Știu că te îndrăgosteai de un doctor, dar nu am să mai devin un doctor. Am să merg la seminar pentru că tot ce știu este că după ce s-a întâmplat iubesc Biblia. Trebuie să știu Biblia. Asta e tot ce știu. Nu știu detalile, dar știu că trebuie să fiu un om al Bibliei. Am să merg la școală și am să învăț Biblia." Iar ea mi-a spus, așa cum a făcut-o de o sută de ori: "M-am îndrăgostit de tine, nu de chemarea ta." Așa că a mers cu mine și este cu mine de 44 de ani; de fapt 46 dacă numărăm și începutul.

Vreau să aveți o ambiție divină, vreau să căutați să o realizați citind Biblia și să-L rugați pe Dumnezeu să facă ca ceva să ardă în inima voastră. Cred că acesta este modul prin care ea va veni. În timp ce citești Biblia, roagă-te: "Doamne, vorbește-mi! Doamne, vorbește-mi." El a făcut mai multe apeluri și chemări înspre ambiția respectivă în timp ce lunile și anii au trecut. A devenit tot mai clară. Nu am fost pastor până la 34 de ani, asta era 14 ani mai târziu. Hoinăream, în timp ce ambiția mea devenea tot mai clară și mai exactă, iar eu o urmăream. A fost largă - Biblia - și a devenit tot mai clară - Biserica Baptistă Bethlehem. Fiecare ambiție ar trebui să țină cont de un aspect important. Cuvântul (ambiție) pe care îl folosesc este unul periculos pentru că este des asociat cu orgoliu, înfumurare și insist că ea poate fi divină de aceea spun mereu ambiție divină. Orice ambiție divină exprimă dragoste pentru oameni. Care a fost nevoia pe care Pavel încerca să o satisfacă predicând Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese pomenit?

Aici este problema teologică: "Pavel, crezi că oamenii sunt responsabili să creadă într-un Nume pe care nu L-au mai auzit?" Și cred că ar fi răspuns că nu. În ziua judecății, ei nu vor fi condamnați că nu au crezut în Isus dacă nu au auzit de El. Așa este. Deci de ce să le spui, pentru că dacă le spui și resping ceea ce le spui vor merge în iad, iar tu ai spus că nu sunt responsabili să creadă în Isus dacă nu au auzit de El? Și răspunsul ar fi fost - am să vi-l citesc - Romani 1:20: "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbusă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu (deci toți Îl cunosc pe Dumnezeu, nu-L cunosc pe Isus dar Îl cunosc pe Dumnezeu). În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți." Aici am vrut să ajung. Nu vor avea nici o scuză în ziua judecății, toți vor pierii. De ce? Pentru că, în continuare: "[... ] fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor... " Ei au desfintat adevărul, de aceea toți suntem sub nuiaua lui Dumnezeu, pentru că adevărul pe care îl știau l-au desfințat.

Este o cale de salvare. Trebuie să se nască din nou. Cum ne putem naște din nou? Ne naștem din nou prin Cuvântul sfânt și adevărat. Acesta este Evanghelia pe care noi o predicăm. În 1 Petru 1:23-25 spune că credința vine auzind, iar ascultarea vine prin Cuvântul lui Hristos și nimeni nu este salvat fără să cheme Numele Domnului."Cum să cheme pe Cine nu au crezut? Cum să creadă dacă nu au un predicator? Cum să se predice dacă nu s-ar fi spus: Credința vine prin predicare. De aceea mă duc", zicea Pavel. Ideea mea generală este că orice ambiție divină încearcă să satisfcă o nevoie nemăsurată. Sunt multe, nu încerc să fac pe nimeni copia nimănui, sunt multe metode de a satisface nevoi nemăsurate. Pavel o făcea predicând acolo unde nimeni nu a mai predicat.

Dați-mi voie să mai punctez un lucru în text. Versetul 19, partea a doua a versetului: "Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur pană la Iliric (Albania de astăzi), am răspandit cu prisosință Evanghelia lui Hristos... " Ce înseamnă asta? De fapt, el spune în versetul 23: "Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă țină pe aceste meleaguri... " Asta e ciudat, pentru că el i-a spus lui Timotei să propovăduiască Evanghelia, dar unde era Timotei? În Efes. Efes era la mijlocul distanței dintre Iliric și Ierusalim (prin Turcia). Îi spune: "Propovaduiește Evanghelia!" De ce? Doar tu ai spus că Evanghelia a fost vestită de la Ierusalim la Iliric. Și Pavel zice: "Este treaba mea să termin de vestit, nu a ta." Ce a vrut să spună cu asta? Că pastorii și misionarii au aceleași atribuții? Pastorii sunt responsabili să-și mobilizeze biserica să propovăduiască Evanghelia în regiunea și în orașul lor. Misionarii NU. Misionarii formează biserici acolo unde nu există și ridică pastori pentru a-și face treaba lor. Misionarii sunt realitatea adevărată. Nu îmi place când păstorii spun: "Na și misionarii... " Distruge înțelegerea oamenilor asupra lucrului acesta unic. Unii ați venit să auziți ce aveți de făcut. Fii un inițiator, unul care formează biserici, un misionar intercultural pentru oamenii care nu au auzit Cuvântul.

Deci când Pavel spune,"Am predicat Evanghelia de la Ierusalim la Iliric", el a vrut să spună că treaba pe care o are un misionar de făcut aici este terminată. Ce minunat. Zeci de mii de oameni trebuiau să fie transformați în Turcia. Atunci și acum. Iar Pavel a terminat. Unii dintre voi sunteți chemați să faceți asta, nu toți. Este un grup neobișnuit, dar în acest grup care a venit la o conferință despre misiune sunt unii care sunt nedumeriți în inima lor, iar eu încerc să-ți clarific cine ești (unii dintre voi). Ești misionarul de tipul Pavel. Timotei este un alt tip de slujitor. Eu nu sunt un misionar. Am muncit la asta ani buni. De fiecare dată când se apropie vreo conferință despre misiune, ar trebui să fiu în Minneapolis? Sunt 12000 de biserici evanghelice în Minneapolis. Fac parte dintr-una. În Mumbai, Arabia Saudită, Afghanistan, Iran, Iraq, Chad. De ce nu sunt acolo? Acum am 67 de ani, nu mai pot să fiu un pastor, poate ar trebui să fiu acolo. M-am gândit la lucrurile acestea. Ce ar trebui să fac cu următorul capitol din viața mea? Nu am să-l irosesc. Nu am să joc golf în Arizona. Dacă mă prindeți făcând asta, să nu mai citiți vreo carte pe care am să o mai scriu. În acel moment totul este compromis. Dacă John Piper va merge de-acum spre Isus doar din inerție, e o nebunie. Nevoile nemăsurate trebuiesc împlinite, iar strategia este aceea că unii dintre voi ați fost chemați să fiți misionarul de tipul lui Pavel.

În legătură cu asta, să vă citesc un e-mail și am să termin. L-am primit de la cineva care are trei zeci și ceva de ani acum, pentru că l-am primit de mult, din China, din Tibet. L-a trimis acum trei ani și l-a scris pentru că m-a auzit ridicând problema felului în care gândesc tinerii misionari din vest, cum că nu ar fi nevoie de ei într-un loc ca și China, de exemplu, pentru că este greu să ajungi acolo, pentru că sunt 16 milioane de creștini chinezi acolo și, cu siguranță, își pot îndeplini misiunea. Dar priviți răspunsul la acest e-mail și vi-l prezint ca o clarificare a faptului că voi - îmi dau seamă că nu toți dintre voi sunteți americani - dar cei mai mulți sunteți americani albi din vest, dintr-o clasă socială medie, iar acolo este un loc pentru voi și asta vreau să o punctez.

Am să citesc acum, iar după aceea ne vom ruga: "După ce mi-am petrecut primii trei ani ca și creștin în state, implicat în sute de evanghelizări am trăit aproape șapte ani (acum 10) în una dintre cele mai depravate regiuni din lume. Sunt foarte frustrat de "cantitatea" de Evanghelie care se predică în vest comparând-o cu completa ignoranță a Evangheliei care există aici, peste tot pe lângă mine. Lasă-mă să mă exprim mai bine. Cu toate că se pare că lucrătorii sunt puțini, chiar și în America, este imposibil de a fi comparată cunoștința Evangheliei disponibilă pentru un american de rând cu lipsa Evangheliei în alte zone. Eu trăiesc într-un astfel de loc. Pe scurt, la câțiva metri de unde stau acum, sunt milioane de budiști tibetani și musulmani chinezi care locuiesc în zeci de mii de orașe și sate. Majoritatea acestor oameni nu au auzit niciodată nimic adevărat despre creștinism și, cu excepția a câțiva, ei nu au fost niciodată binecuvântați de prezența unui slujitor al Evangheliei. Nevoia de Evanghelie în aceste locuri este foarte mare. Cred cu adevărat că Dumnezeu va chema mai mulți oameni în aceste colțuri îndepărtate ale lumii pentru ca acești oameni să aibă ocazia să audă de această nevoie și să le fie arătat cum pot face ceva în legătură cu aceasta. Vreau să încurajez bisericile vestice să se trezească și să realizeze că sunt încă mii de regiuni care nu au auzit încă de Evanghelie și cele mai multe dintre ele sunt în locuri dificile de lucrat chiar și pentru misionarii din acele regiuni. Așa că este nevoie de oameni ca tine și ca mine să fie trimiși, să meargă, să învețe acele limbi și să împărtășescă Evanghelia cu acești oameni. De exemplu, un mare număr de creștini din China sunt situați în partea de est a țării, iar cultura lor este total diferită față de cea a tibetanilor și a musulmanilor chinezi. De cele mai multe ori, misionarii din vest fac o treabă mult mai bună (câștigând aceste minorități) decât misionarii chinezi. În special cu rasismul care există în China și a războaielor recente pe care minoritățile le-au purtat împotriva conducătorilor chinezi. Sper că m-am exprimat destul de clar. Te rog, fă-mi de cunoscut dacă cineva are nelămuriri, întrebări sau gânduri. Pentru slava lui Dumnezeu, vrem să vedem cât mai mulți lucrători care se ridică pentru a câștiga aceste milioane de oameni prin Evanghelie."

Website-ul său este china. myadventures. org și chiar i-ar plăcea să vă audă. Nu am să-i dau numele. Închei. Rugăciunea mea este ca atunci când am să termin și am să vă las înspre alte seminarii, ca voi să aveți barca voastră, barca vieții voastre, pe un curs înspre implicarea în Evanghelizarea lumii, fie ca un mesager ce se sacrifică, fie ca un transmițător ce se sacrifică. Mă rog să fie ridicat catargul ambiției voastre divine și să vă lăsați pânzele credinței, să prindeți suflul Duhului Sfânt, iar El vă va conduce liber. Fără motor în spate pentru a încerca să faceți să se întâmple ceva când nu se poate întâmpla, ci conduși de Duhul Sfânt. Și mă rog ca adevărul Evangheliei să fie greu în barca voastră ca să țină echilibrul bărcii astfel încât atunci când vânturile împotrivitoare vor veni barca voastră să nu se clatine și să ajungă la destinație. Să ne rugăm!

 

Dumnezeule, te rog, fă miracolul salvării și al curățirii, fă miracolul chemării și al clarificării ambiției divine pentru acești tineri.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 132
  • Gramatical corect
  • Conținut complet
Opțiuni