Avortul și calea îngustă care duce înspre viață
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Avort
Resursa adaugata de Mada_O in 01/06/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

Tată, cerem ca Numele Tău să fie sfințit acum, ca inimile noastre să-L îndrăgească și să-L prețuiască, și pe Tine mai presus de toate lucrurile. Cerem ca Împărăția Ta să vină, în mod special Împărăția Ta  salvatoare, în această încăpere și oriunde se aude vocea mea. Și ca voia Ta să se facă în clinicile de avort, și în spitalele din lume, la fel cum îngerii fac aceasta în Rai. În mod desăvârșit, plin de bucurie și har. Cerem să oferi pâinea cea de toate zilele, de care cei mici din pântece au nevoie pentru a rămâne în viață. Cerem iertarea păcatelor, pentru noi toți. Și mai cerem să fim păziți de Cel Rău, care de-a lungul atâtor milenii n-a încetat să se bucure de jertfirea copilașilor. Așadar, aceasta e rugăciunea noastră, și Te rugăm să vii să o îndeplinești, în Numele lui Isus, amin.

 

Primul lucru pe care trebuie să îl observăm în acest text este că există un adevăr uluitor. Anume că Dumnezeu, Creatorul Universului, Cel care "ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui", Cel care conduce și controlează tot ce se va întâmpla, este Tatăl tuturor acelora ce-L primesc și cred în Isus. Și ca Tată, este mult mai pregătit și mult mai dispus să ne-audă strigătele și să ne ajute, decât cel mai bun tată care a trăit pe Pământ. Acesta e primul lucru pe care trebuie să-l vedem, așa că haideți să îl citim. Versetul 9: "Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult - mai mult - Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" (Matei 7:9-11)

Dumnezeul Atotputernic, Creatorul Cerului și al Pământului este Tatăl tuturor celor ce-L primesc și cred în Isus. Acesta este primul lucru care trebuie văzut. Și motivul pentru care delimitez și zic: "Tuturor celor ce-L primesc și cred în Isus", nu este "Tatăl tuturor". Este pentru că aceasta spune Ioan 1:12, acesta fiind și versetul de memorat al săptămânii: "Și tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui." Înțelegeți?"Și tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui" Lor le-a dat dreptul și puterea de a deveni copiii lui Dumnezeu, și prin urmare El, Tatăl lor. Dumnezeu este Tatăl acelora ce-L primesc și cred în Isus și numai al acelora. Ce privilegiu măreț și ce soi de dragoste este aceasta, ca Dumnezeu să fie Tatăl nostru!

Despărțiți de Isus, medicul ginecolog, mama, copilul, protestatarul, aripa dreaptă, aripa stângă cel "pro-viață", cel "pro-alegere", sunt toți copii ai mâniei. Nu copii ai lui Dumnezeu. Utilizez expresia "copii ai mâniei", pentru că aceasta este folosită în Biblie la Efeseni 2:3: "Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți." Toți sunt copii ai mâniei, nu fii ai lui Dumnezeu, până când prin mărețul, mărețul, mai mult decât mărețul har, Dumnezeu ne atrage la Isus. Dumnezeul sfințeniei grozave și al urgiei este bogat în îndurare. Și-a trimis Fiul să moară, pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viața veșnică, într-o familie în care Dumnezeu ne este Tată."N-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți" (Matei 20:28). A venit ca să-și dea viața pentru oi, a venit să poarte păcatele noastre pe lemn; a venit să ne ofere o neprihănire, pe care n-o putem dobândi prin păzirea legii, ci doar prin credință; a venit să ne împace cu Dumnezeu. Toți copii mâniei pot fi copii ai lui Dumnezeu, dacă vin la Isus. De aceea a murit, a înviat, și domnește în ziua de azi.

Pentru ca medicul ginecolog care locuiește la câteva străzi distanță, îmbătrânind cu peste 3000 de avorturi la activ, să poată deveni un copil al lui Dumnezeu. Ea putea auzi, pe patul de moarte: "Astăzi vei fi cu mine în Rai". Ar putea. Același lucru este valabil pentru mama a cinci copii avortați. Sau pentru iubitul egoist și lipsit de responsabilitate; sau pentru părinții tăinuitori, temători de gura lumii și autoritari. Sau pentru fetița disperată în vârstă de 14 ani. Este peste tot la fel. Scopul primar al venirii lui Isus în lume n-a fost încetarea avortului în era aceasta. El a venit, în primul rând, cu scopul de a muri pentru păcătoșii care au făcut avort: "Nu am venit ca să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." (Marcu 6:12) Există o singură modalitate de a știi că Dumnezeu este Tatăl tău. Și este aceași pentru indivizii de la "Planificare familială", ca și pentru cei de la organizațiile "Pro-viață" și pentru cei de la Biserica Baptistă Bethlehem. Veniți la Isus! Filip, unul din ucenicii lui I-a zis: "Doamne, arată-ne pe Tatăl!" și Isus i-a spus: "De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe?" Asta e grozav!"[... ] Dacă M-ai văzut pe Mine, L-ai văzut pe Tatăl." (Ioan 14:8,9) Oricine vine la Isus, Îl are ca și Tată pe Dumnezeu, în Isus. Acum și pentru totdeauna.

Acesta este primul lucru care trebuie spus în predica aceasta, din acest text. Inima creștinismului nu este ocultură a vieții. Inima creștinismului este Isus Hristos, care moare și învie pentru păcătoșii, ce devin, apoi, o cultură a vieții. Înainte de a putea discuta despre cuvintele dificile care urmează în acest text, este necesar să auzim aceste cuvinte încântătoare. Atotputernicul, preaînțeleptul, atotștiutorul, preasfântul, preadreptul, preabunul, Dumnezeul conducător al tuturor lucrurilor, este Tatăl tuturor celor care vin la Isus și-L primesc, cred în El ca și Salvator Divin, Domn al universului și Tezaur al vieții lor. Și astfel ei au în ceruri un Tată, mai dornic, mai pregătit, mai dispus să asculte strigătele lor de ajutor, decât cel mai bun tată care a trăit pe Pământ. Acesta este primul lucru care trebuie spus în acest mesaj.

Așa că aici aș face o pauză și te-aș întreba: Este El Tatăl tău? Unde ești? Mă uit după tine, cel care ești nevoit să zici: "Nu... " Pentru că eu aș vrea așa de mult ca tu să fii sora mea, fratele meu... Așa ne numim, pentru că avem un Tată. Așadar, chiar acum ai putea să faci asta, de ce nu o faci? Să nu mai aștepți, ci să zici: "Am terminat-o cu fuga! Am terminat-o cu rebeliunea; am terminat-o cu îndoiala. Am nevoie de un Tată în Ceruri. Am păcătuit toată viața mea, am nevoie de iertare; dacă aceasta este calea, am s-o accept." Doamne, deschide-le ochii! Oriunde te-ai afla pe axa păcatului și-amărăciunii: Mama care ți-ai avortat copilul|- probabil ești aici; tatăl care a încurajat - ești probabil aici; doctorul care l-a efectuat poate fi aici. Cunoșteam odată un medic creștin care își justifica toate faptele. Un activist care a încercat să-l oprească (avortul) - poți fi aici. Sper... Politicianul care l-a susținut, sau l-a combătut. Individul pasiv - unde se încadrează probabil sute dintre voi, care nici nu s-au gândit la aceasta. Nu acestea reprezintă problema principală, niciuna dintre ele. Problema principală e dacă ne-am lăsat pe baza îndurării lui Isus; asta-i tot! Lucrurile se vor schimba; dar avem un Tată în Ceruri, prin faptul că ne-am lăsat pe baza îndurării lui Isus?

Restul textului acesta este pentru familie. Dacă nu faci parte din familie, ascultă, te rog! Pentru că te-ar putea atrage în familie, poate lucruri pe care nu le știai despre ea. Toată viața ai privit din afara ei, și poate ascultarea aceastei conversații a familiei, va putea schimba total modul în care o percepi. Așadar, acesta a fost primul punct, din versetele 9 până la 12: "Dumnezeu este Tatăl nostru, dacă Isus este Mântuitorul nostru" Și avem nevoie de un Tată care se îngrijește de noi, pentru că ceea ce urmează este așa de dificil încât nu ai putea-o face niciodată fără El, niciodată. Versetul 12: "Așadar" înseamnă "din acest motiv" Din acest motiv, pentru că aveți un astfel de Tată,"Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și proorocii." (Matei 7:12) Cuvântul acela "așadar" este foarte important. El spune,"așadar".

Din cauza a tot ce am vorbit în ultimele 10-15 minute, din cauza faptului că Dumnezeu e Tatăl tău, iar Isus ți-e Salvator și a inimozității Lui de a-ți împlini orice nevoie, tu dai drumul unei iubiri necondiționate față de semeni. Tot ce ai nevoie este al tău! Ai un astfel de Tată! Nu este altă modalitate de a putea iubi în felul acesta. Oricum ai suci lucrurile, nu va funcționa. Așa că acel "așadar" este foarte, foarte important. Dumnezeu este Tatăl tău, așadar ce vrei să îți facă oamenii ție, fă-le tu lor. Sper că vedeți legătura. Cauți împărăția Lui, totul îți va fi dat pe deasupra."Am să îți dau ceea ce ai nevoie, te voi îndruma, mă voi îngriji de tine. Sunt Tatăl tău! Nu voi permite să ți se întâmple ceva în afara voii Mele. Sunt pe deplin de partea ta, întotdeauna, fără excepții, și sunt Dumnezeu. Dețin totul, conduc totul. Tu ești copilul Meu, nu o să te las de izbeliște. Așa că ieși! Fă fapte ale dragostei ieșite din comun." Vă rog, vă rog, urmăriți ordinea de aici, ordinea de aici. Ca și copii ai mâniei, venim la Isus, și primim iertarea păcatelor, urgia este îndepărtată, suntem adoptați în familia lui Dumnezeu, primim un Duhul Înfierii; iar acum Dumnezeu ca pe niște copii preaiubiți, ca pe lumina ochilor Săi, comoara lui mult prețuită, ne trimite în lume pentru a face lucruri riscante precum a-l trata pe aproapele nostru așa cum am vrea să fim tratați noi. Nu iubim oamenii pentru a fi înfiați. Iubim pentru că suntem înfiați. A înțeles toată lumea lucrul acesta? Nu iubim oamenii, nu ne purtăm frumos, pentru a-l determina pe Dumnezeu să ne placă. Ați înțeles asta? Noi ne riscăm făcând lucruri grele și frumoase, pentru că Dumnezeu s-a dedicat nouă, în Isus Hristos, întorcându-și urgia și iubindu-ne cu o dragoste veșnică, ca și Tată al nostru.

Aceasta e singura modalitate prin care versetul 12 se poate realiza. Acesta este rolul "așadar"-ului. Având așadar o rădăcină cumpărată cu preț de sânge în grija părintească a lui Dumnezeu, întrebarea care se cere pusă este: "Care sunt roadele?" Ce implică Regula de Aur? Acesta este un verset chiar foarte cunoscut. A meditat oare cineva la asta?"Tot ce dorești să îți facă ceilalți ție, fă-le și tu la fel." Înțelegeți asta? Nu numai că nu e ușor, doar că nici nu e așa simplu. Iată ce presupune: două acte înțelepte de imaginație. O acțiune grozavă de renunțare la sine. Și o acțiune minunată de generozitate plină de bucurie. Dacă acestea nu sunt la locul lor, aceasta nu se va întâmpla.

Permiteți-mi să trec prin ele. În primul rând, o acțiune de imaginație, imaginație înțeleaptă. Numărul unu. Să presupunem că există o fată în vârstă de douăzeci de ani, în anul doi la Facultate. Părinții îi plătesc școala, iar ea visează să ajungă la Facultatea de Medicină. Și ea află, dintr-o dată, că este însărcinată și este îngrozită. Părinții ei vor fi mânioși; visul cu Facultatea de Medicină parcă îi alunecă printre degete, și cel mai rău lucru e faptul că nu știe cine este tatăl copilului. Din cauza modului în care ea s-a distrat. Să presupunem acum că tu ești un tip de 30 de ani, căsătorit aici în Biserică, cu un loc de muncă bun, aparent fără nicio nevoie în lumea asta. Iar cineva te întreabă: "Ce ai dori să-ți facă cei din jurul tău?" Tu ai putea râde și spune: "Să-mi dea un Ipad!" "Un voucher-cadou de cumpărături pentru Amazon" "N-am nevoie de nimic, dar dacă tot mă întrebi ce îmi doresc ca alții să-mi ofere... Ipad și un voucher-cadou pentru Amazon." Cum va îndeplini tânărul acesta, Regula de Aur, în relație cu tânăra aceea, dacă drumurile li se intersectează?"Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel." Dă-i un Ipad... Și un voucher de cumpărături!

Acum, dacă el îi dăruiește ei ceea ce el își dorește, el nu se supune acestui text. Nu! Deci, nu e ușor! Aceasta nu e o poruncă ușor de deslușit."Păi, am crezut că mi-ai spus că eu ar trebui să fac altora ce mi-aș dori să îmi facă ei mie. Asta am i-am făcut ei, am terminat! Asta ar trebui să funcționeze. Mi-ai spus să fac asta." Ei bine, Isus se așteaptă ca tu să gândești! Se așteaptă să simți și să pătrunzi în interiorul Său, să nu fii așa de rigid. Ci El vrea să medităm profund asupra ceea ce este aici. Se cer în acest moment două acte de imaginație Unu: trebuie să te imaginezi în situația ei. Trebuie să existe un act imaginativ, înțelept, de empatie. Ce experimentează ea? Ce pune presiune asupra ei? Care sunt opțiunile ei? La ce meditează? Ce simte ea? Și unele dintre răspunsuri se pot afla doar vorbind cu ea. Ceea ce înseamnă că iubirea te atrage întotdeauna în relații. Aceasta e prima acțiune imaginativă, să intri în capul ei, în inima ei, în pielea ei. Să simți o parte din ce simte ea și să privești viața din punctul ei de vedere. Asta nu-i destul.

Dacă te-ai opri aici, fără a doua acțiune imaginativă, nu ai putea iubi-o, încă. Pentru că, dacă doar spui: "Am să fiu "ea"! Am să fiu "ea", am să intru în interiorul ei și am să fiu "ea"." Ei bine, problema este că probabil ea nu știe de ce are nevoie cu adevărat. Poate se află într-o așa agonie, încât nici nu știe ce vrea cu adevărat. Deci, nu poți pur și simplu, să pătrunzi în interiorul ei și să faci ce vrea ea. Trebuie să ajungi în interiorul ei și să rămâi tot tu."Tu"-ul saturat de Scriptură, smerit, modelat de Dumnezeu; printr-un soi de empatie creativă, să ajungi în viața ei, în pielea ei, în sentimentele ei; și să fi "ea" și "tu" în același timp. Astfel să poți discerne care sunt nevoile și ce se vrea, la cel mai profund nivel.

Aceasta necesită în al treilea rând... Am spus că sunt două acțiuni imaginative. Prima era să ajungi în experiența ei, și să fii creativ și empatic. A doua era să rămâi "tu", încercând să îți imaginezi cum "tu" cel modelat de Dumnezeu prin Biblie te potrivești aici... Al treilea lucru este... Aceast lucru este imposibil fără o renunțare la sine uriașă. Pentru că nu asta ai avut plănuit pentru această după-masă. Nu aceasta ai plănuit cu timpul tău; nu e genul de stres prin care vei trece. Nu așa ți-ai închipuit că va arăta semestrul acesta pentru tine. Pentru tine, persoana bună, iubitoare și păsătoare. Nu. Totul se schimbă; ești acum în viața altcuiva, purtând o povară și încercând să o mulezi în jurul tău și pe tine în ea, încercând să deslușești care ar fi aici purtarea plină de iubire. Și asta înseamnă o opreliște clară pentru tine, de la a fi tot ce ai fi vrut tu să fii. Se numește lepădare de sine."[... ] Să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze." (Luca 9:23)

Și, în ultimul rând... Am spus că sunt patru lucruri: Două acțiuni imaginative, un act de renunțare la sine și un act plin de bucurie de dăruire. Pentru că, dacă ne oprim aici, și spunem: "Tot ce avem de făcut pentru a împlini versetul 12, este să ne lepădăm de noi înșine, și să facem altora ce vrem ca ei să ne facă nouă... " Iată motivul pentru care spun că aceasta trebuie să fie urmată de o generozitate plină de entuziasm, orice formă ar lua ea: nimeni nu se simte iubit atunci când este ajutat în silă. Nimeni... Încerci să faci bine cuiva murmurând în continuu."Asta-i greu!" sau "asta nu-i convenabil!" Sau că asta te costă. Nu se vor simți iubiți. Așadar, devine din ce în ce mai imposibil. Versetul acesta devine din ce în ce mai greu de realizat. Decât dacă, nu cumva ai un Tată care spune: "Nu-mi pasă cât timp vei pierde, nu-mi pasă cât vei da, eu voi avea grijă de tine până la capăt! Îți țin spatele, te acopăr. Caută mai întâi împărăția, toate îți vor fi date pe deasupra. Mișcă-te! Eu sunt Taică-tu, voi fi chiar acolo. Cuvintele vor fi acolo, banii vor fi acolo, timpul va fi acolo. Am să rezolv lucrurile la locul de muncă, la biserică. Eu voi fi de partea ta; eu sunt Tatăl tău. Așadar, fă-o!" Acesta este al doilea punct al mesajului. Întâi, în versetele 9-11 avem un Tată prin Isus Hristos și este total de partea noastră. Și în versetul 12, tot ce voim să ne facă nouă oamenii, printr-un act imaginativ, și intrând în pielea lor, fiind noi înșine, să ne lepădăm de sine, ne deschidem cu bucurie pentru a le împlini nevoile. Asta urmărește versetul doisprezece.

Și acum versetele treisprezece și paisprezece, au fost motorul acestui mesaj; trebuie să recunosc. Am scris mesajul acesta de la coadă la cap, și asta voiam să spun, iar celelalte lucruri le-am spus pentru că așa trebuia pentru sfârșitul acesta de săptămână. Și pentru că sunt în text; și este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar versetele 13 și 14 îmi apasă pe inimă acum. Ard în interiorul meu, încă din octombrie, când mă pregăteam pentru mesajul meu la Congresul pentru Evanghelizare Mondială din Lausanne, Africa de Sud. Și ce le-am spus lor, aș vrea să vă vorbesc pe scurt vouă, bisericii mele. Mă gândeam la voi în timp ce îmi pregăteam mesajul. Mă gândeam la noi, împreună. Mă gândeam că asta înseamnă să construiești un popor, în mod real. Vreau să fim un popor anume. Ca și popor aș vrea să clarificăm câteva aspecte. Pentru că atunci când vei scoate bani din buzunar pentru a construi noi clădiri aici, tu chiar să crezi în asta. Dacă nu crezi, noi nu vrem banii tăi! Vreau să vă fac conștienți de o realitate existentă în versetele 13 și 14. Și dacă nu agreați realitatea aceasta, nu ar trebui să dăruiți bani acestei biserici; nici nu are trebui să fiți la biserica aceasta, decât dacă sunteți dispuși să o luați în considerare.

Deci, ceea ce observ eu în versetele 13 și 14 este că Isus conectează Regula de aur de Iad și Rai. Și aș vrea să înțelegem legătura aceasta în mod corespunzator. Nu vreau să o spun într-un mod greșit, să accentuez ceva greșit sau să răstălmăcesc anumite lucruri. Pentru că la mijloc sunt vieți, inimi, sentimente, biserici, modul în care discuți despre Rai, Iad și dragoste. Vreau să înțelegem clar relația dintre aspectele socio-politice, pe deoparte, și Raiul și Iadul, pe cealaltă parte. Mă refer la lucruri precum: avortul, traficul de persoane, criza mondială de SIDA, sistemele de sănătate, homosexualitate, alcoolismul, droguri, șomajul, lipsa de adăposturi, lipsa unui părinte, analfabetismul, crima, rasismul, lipsa accesului la educație, la apă potabilă sau la un mediu sanitar, și lista poate continua. Suferințele acestui veac sunt enorme. Numiți-le cum vreți,"cauze sociale" sau "cauze politice". Aș vrea să știu în ce fel programele noastre de ajutorare și implicare la nivel global, au legătură cu Raiul și cu Iadul, cu moartea lui Isus care scapă oamenii de chinul veșnic. Și vreau ca și Biserică, să fim capabil să spunem câteva lucruri foarte clare, toți zicând: "Da! Da!" În regulă? Este riscant. Aș putea fii foarte reținut, ne-mpărtășindu-mi perspectivele, lăsând loc de discuții. Sau aș putea să încerc să spun lucrurilor pe nume. Ceea ce o să și fac.

Să citim textul, versetul 13: "Intrați pe poarta ce strâmtă." Ce înseamnă asta? Ăsta-i versetul 12, Isus nu a zvârlit versetul 13 aici."Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii... " Tocmai ți-am arătat că aceasta este grea și imposibilă. Este o poartă strâmtă. E o cale grea. E un subiect cu totul nou. Un subiect ce-aduce gloanțe și explozibil cu el."Intrați pe poarta ce strâmtă" - versetul 12 - "Intrati pe poarta ce strâmta" este versetul 12."[... ] Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. (v. 13) Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află." (v. 14) Altfel spus, miza trăirii Regulii de Aur este faptul că vei merge fie în Rai, fie în Iad. Pierzare sau viață. Pavel folosește fraza: "[... ] o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui [... ]" (2 Tes. 1:9) Există o cale îngustă, care duce înspre viață veșnică; și este o cale largă, care duce spre Iad și spre pierzare veșnică. Isus a spus asta, nu eu. Isus a vorbit despre iad, mai mult decât oricine altcineva din Scriptură. Și a folosit cel mai neobișnuit limbaj pentru a-l descrie. L-a numit "întunericul de afară","ccrâșnirea dinților","loc de chinuri","focul care nu se stinge", l-a numit "pedeapsa veșnică". Deci Isus îl percepe ca și etern, conștient și groaznic.

În încheiere, aș vrea să demonstrez că Isus conectează cea mai practică și pământească porunca cu aceasta. Le leagă."Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel" înseamnă, că ne va păsa de orice suferință cu care ne vom întâlni pe Pământ. Nu-i așa? Sper că nimeni nu este contra... Pentru că tu, în momentul în care vezi suferința, știi în adâncul inimii tale că nu îți dorești asta. Așa că, dacă nu dorești să ți se întâmple suferința ție, atunci nu ai cum să i-o dorești oricui altcuiva? E limpede! Versetul 12 ne poruncește să fim sensibil la orice fel de suferință întâlnim. Și nu o sensibilitate de genul: "Îmi pasă, ne vedem mai târziu!" Ci una activă. Așadar vedem în versetul 12, creștini sensibili la orice suferință pe care o întâlnesc. Le pasă, și sunt activi, acționează, riscă, se leapădă de sine, sunt generoși, plini de entuziasm și speranță. Atunci intră în scenă versetele 13 și 14 cu problema Iadului și a Raiului, a vieții și a pierzării. Cu alte cuvinte, este posibilă o suferință mai mare, mult mai mare decât ceea ce vezi pe Pământ. Va veni un chin mult mai groaznic. Suferințele vieții acesteia sunt îngrozitoare, cumplite, te pot face să verși, să urli, să-ți dai cu capul de pereți și să leșini.

Dar ceva de un infinit de ori mai rău urmează, și ține pentru totdeauna. Despre asta vorbește Isus după versetul 12. Așa că închei. Suferința în lumea aceasta este cumplită și limitată, dar suferința în lumea cealaltă este cumplită și fără de sfârșit. Dragostea vede lucrurile în felul acesta. Dragostea vede lucrurile astfel. Dragostea este un impuls realist."Fie ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și în orice pricepere" (Filipeni 1:9), se ruga Pavel. Dragostea înțelege realitatea suferinței de aici, și realitatea mai rea a suferinței de dincolo. Asta face dragostea. Dacă dragostea își vâră capul în nisip cu privire la suferința de aici - nu este dragoste. Dacă dragostea își vâră capul în nisip cu privire la suferința veșnică - nu este dragoste.

Acum, iată povara mea. Văd în jurul nostru - nu vreau să generalizez -, foarte răspândit în Biserică, creștini conduși în mod special fie numai de grija suferinței de aici, sau numai de grija suferinței de mai târziu. Și ne despărțim în aceste două tabere. Eu militez pentru cauza dreptății, a vieții, a integralității, a păcii și a prosperității. Iar eu nu o să fiu distras de aceasta. Eu voi salva oamenii din Iad și restul este irelevant pentru viața mea. Și iată-ne aici... Ajungem astfel la ceea ce îmi doresc, la construirea unui singur popor. Vreau ca toți împreună să spunem: "Noi nu vom face alegerea aceea!" Vom spune aceasta din toată inima: "Ne pasă de toate suferințele de acum, și în mod special de suferințele veșnice, de mai târziu." Asta aș vrea să vă răsune în urechi. Mergeți acasă și puneți-o la încercare; nu trebuie să îmi semnalați nimic acum. Vreau să simțiți posibilitatea îmbrățișării ambelor perspective. Am impresia că în această încăpere sunt oameni foarte împotrivitori față de prima jumătate și alții foarte împotrivitori față de a doua jumătate. Nu vreau să ne regăsim printre creștinii aceia rafinați care nu pot suporta rostirea cuvântului "Iad". Cu atât mai mult "foc" sau "pucioasă", sau "întunericul de afară", sau "scrâșnirea dinților", sau "chin"."O, nu! Suntem prea finuți pentru asta."

Nu aceștia suntem noi și nu-mi pasă câtuși de puțin de finețe! Vreau adevăr! Și, Doamne vreau să știu dacă oamenii aceștia cu care îmi petrec timpul în fiecare zi, sunt pe calea pierzării? Și dacă este așa, știu care e cerința dragostei. Și mai e acea categorie, așa de determinată să păzească adevărul acela, încât se tem groaznic de a lupta cu vreun rău în lumea aceasta. Va arăta ca un act de liberalism... Ei bine, poate s-arate cum o arăta. Este de fapt doar ceea ce ne îndeamnă versetul 12.

Iată, am terminat; voi încerca acum doar să sintetizez totul. Avem un Tată, pentru că am venit la Isus. Și nicicare dintre noi: medicul ginecolog, mama, bebelușul... Niciunul dintre noi nu merită decât urgie, suntem copii ai mâniei. Isus vine în lume, își pune brațele în jurul nostru, ne atrage la El, ne iartă păcatele, ne face neprihăniți, ne adoptă în familia lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune acum: "Te iubesc, ești copilul Meu. Îți voi îndeplini orice nevoie. Voi fi întotdeauna acolo pentru tine. Acum, tu du-te! Și tot ce dorești să îți facă ție oamenii, fă-le și tu la fel! Peste tot pe Pământ, în ce privește orice fel de suferință. Și, în mod special, în ce privește locul teribil unde oamenii ajung dacă nu cred Evanghelia." Ceea ce presupune ca noi să ne mânjim cu nevoile reale și practice pe care le au oamenii. Și în fiecare moment al muncii noastre asidue, când săpăm, bandajăm, îmbrățișăm și ne pasă, ne vom ruga: "O, Dumnezeule fă-mi o cale către inima aceasta. Pentru că tot ce fac nu va însemna nimic, dacă ei pier." Sper că putem fi împreună de acord asupra acestui lucru. În timp ce construim un singur popor, pe unul din drapelurile ce vor sta deasupra lui, va fi scris: "Ne pasă de toată suferința, în mod special de cea veșnică." Să ne rugăm!

 

Îți cer acum, Tată, ca Tu să devii prin Har, prin Hristos, Tatăl tuturor celor ce mă ascultă. Pe urmă, în acea siguranță dulce, minunată, veșnică și de neclintit... În familie, Tu să ne trimiți acolo unde n-am mai fost trimiși; să mergem să facem altora în situația lor, ceea ce ne-am dori să ne facă ei nouă, fiind conștienți de tot adevărul. Și, Doamne, nu ne lasă niciodată să uităm care este miza cea mare. Cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 412
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni