Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Recuperarea feminității biblice
Autor: Paul Washer  |  Album: Diverse  |  Tematica: Familie
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 19/09/2017
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Vom vorbi despre soții și bunici. Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că dacă există două lucruri pe care le-am putea spune despre societatea noastră - și aici cred că Statele Unite și Canada sunt destul de mult familiare - este că suntem o cultură care urăște copiii. Patru mii, în țara mea, sunt avortați zilnic. Au început chiar să se construiască restaurante în care copii nu au acces. Stațiuni, zone rezidențiale în care copii nu au acces, nu se doresc copii în preajma lor. Și suntem de asemenea o societate care urăște femeile. Și o să zici, „Da, șoviniștii urăsc femeile.” Nu, femeile urăsc femeile. Cei care urăsc femeile mai mult decât oricine altcineva de pe planeta asta sunt feminiștii. Ei urăsc femeile; ei doresc ca femeile să fie bărbați. Ei nu vreau ca ele să fie femei. Și orice femeie care declară: „Eu cred că chemarea mea este de a fi în casa mea pentru a crește copii evlavioși, pentru a-l sprijini pe soțul meu în eforturile pe care le face pentru a agonisi pentru familia noastră”, orice femeie care face așa este privită ca un eșec în societatea noastră, este privită de sus. Și știu asta din experiența personală, știu lucrurile pe care soția mea le-a avut de suferit. Lucrurile pe care oamenii le-au zis că... știi cum e vorba: „De ce nu-l ajuți pe soțul tău?” Și ea zice, „Asta fac.” „Nu, de ce nu ai un loc de muncă? Vreau să spun, ca un pastor el nu face atât de mulți bani. Ai putea să faci și tu și alte lucruri. Ai putea...” Ce!?

    Să mergem la capitolul 1 versetul 27. Aici spune: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” Deci, vedem aici că atât bărbatul cât și femeia au fost creați după chipul lui Dumnezeu și ambii au o poziție egali în fața lui Dumnezeu. Rolurile pe care le joacă în căsătorie nu are nimic de-a face cu o lipsă de egalitate. Când ajungem la punctul în care se spune că bărbatul este capul casei sale și că soția trebuie să-i fie supusă, aceasta nu înseamnă că soția este mai prejos decât soțul ei. Nicidecum nu înseamnă asta. Dacă asta credeți, ei bine, aflați ceva! Tocmai ce-ați distrus trinitatea. Pentru că, nu-i așa că Fiul s-a supus Tatălui Său? Și a însemnat cumva asta că Fiul e mai prejos decât Tatăl Său? Dacă spui „da”, atunci ai tocmai ce ai comis o erezie. În cadrul Sfintei Treimi, Fiul s-a supus Tatălui Său și totuși Biblia spune că Fiul și Tatăl sunt una și sunt egali. Deci, soția mea și cu mine, suntem una și suntem egali, noi funcționăm în roluri diferite. În regulă? Astăzi, toată lumea spune: „Nu, trebuie să aveți aceleași roluri, altfel nu sunteți egali.” De aceea există această presiune feministă, și câștigă chiar și azi adepți, chiar și azi, teoria că femeile ar trebui să fie lupta de pe linia frontului. Că femeile ar trebui să facă ceea ce fac bărbații în tot și, dacă refuzi aceasta unei femei, atunci nu le tratezi ca fiind egale. Nu, ceea ce faci este negarea faptului că bărbații și femeile sunt diferite și că au fost făcute diferit de către un Dumnezeu Creator. Suntem diferiți și am fost creați pentru diferite roluri. Dar suntem egali, toți am fost făcuți după chipul lui Dumnezeu.

    Versetul 28, „Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l.” Asta „supune pământul”, a fost dat și femeii. Dar există un rol diferit a supune pământul. Vreau să doar pentru o clipă vreau să vă gândiți - înainte de a ajunge la ideea de o femeie supusă soțului ei - vreau să vă gândiți la ceva. Și aceasta, bărbaților, este și pentru voi. Să spunem că există o femeie care se uita la porunca biblică de a se supune soțului ei. Și apoi se uită la soțul ei. E un tip care lucrează tot timpul. Dar el lucrează tot timpul, nu neapărat pentru a purta de grijă familiei sale. El lucrează tot timpul, apoi este cu prietenii lui, își cumpără tot felul de lucruri pentru hobby-urile sale și are în cap doar ceea ce îi place să facă. Și în a face toate lucrurile pe care le place să facă cu toți prietenii săi, el practic își neglijează soția și copiii. Și o femeie se uită la asta și își spune, „Trebuie să mă supun lui? Unui băiat egoist care trăiește, de fapt, pentru el?” Asta poate amărî, într-adevăr, o femeie. Dar, în cazul în care o femeie se uită și vede un om pe a cărui față este imprimat: „Sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta.” Se uită la el și poate deveni amară și în cazul acesta. De ce? Pentru că el poate spune asta, dar practic zice același lucru ca primul caz. „Am să vă neglijez pe voi pentru că eu mă ocup de Împărăția Cerurilor.” Cât de multe soții de pastori au devenit amărâte deoarece soțul a sacrificat familia de dragul lui Isus? Și asta e uimitor pentru că Romani 12:2 spune că voia lui Dumnezeu este perfectă, ceea ce înseamnă acest lucru: nu trebuie să asculte unele dintre poruncile lui Dumnezeu, pentru a asculta celelalte. Deci, nu trebuie să uite unele lucruri poruncite de Dumnezeu în ceea ce privește soția și copiii dumneavoastră, în scopul de a asculta de El în ceea ce a poruncit să faci în slujire. Dar în cazul în care o femeie se uită și vede un om, „Vie împărăția Ta, facă-se voia, Sfințească-se Numele Tău.” Și el începe să trăiască aceasta în relațiile sale apropiate, se străduiește ca Împărăția să vină în soția sa în plinătatea bucuriei și se străduiește că Împărăția să vină în copiii săi, iar femeia vede că el sacrifică prieteni, hobby-uri, totul de dragul de a binecuvânta familia sa, apoi o femeie se uita la un om de genul asta și zice cu o sclipire în ochi, „Da, da eu pot urma un tip ca el. Unul care renunță la el pentru familia sa. Sigur!” Vedeți, bărbaților, care e responsabilitatea de conducere? Poate spuneți, „Ei bine, vorbim despre noi din nou. Am vrut să strigi la soțiile noastre pentru o vreme.” Dar, din nou, în cazul în care vrei să fie... știți asta. Unii dintre voi, bărbaților sunteți puși peste alți bărbați. Aveți locuri de muncă care vă plasează deasupra altor bărbați. Dacă acei bărbați care sunt sub conducerea voastră o dau în bară, șeful nu merge să vorbească cu ei, nu-i așa? El vorbește cu voi. Oamenii voștri au dat-o în bară. Aceștia sunt sub autoritatea voastră. Înțelegeți? E la fel. Și așa, știți, acest lucru este ceva care este extrem de important.

    Ajungem la versetul 23 din capitolul 2 și El spune, „Și omul a zis, aceasta este os din oasele și carne din carnea mea mele. Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.” Chiar dacă eu cred că există un mod în care cred că putem spune că copiii noștri sunt din carnea noastră. Dacă vrem să fie mai pur în limbajul biblic, trebuie să recunoaștem: bărbat și femeie, soț și soție, sunt un singur trup într-un mod mai profund decât ați putea gândi vreodată despre copii. Eu nu sunt de un singur trup, așa cum se spune aici, cu copiii mei. Eu sunt un singur trup cu soția mea. Cineva se poate gândi că a fost o mamă minunată, chiar dacă a fost un eșec ca și soție, nu e adevărat. Dacă ați fost un eșec ca o soție, ai fost un eșec ca o mamă. Am un prieten din Peru care este foarte îndrăzneț. Despre asta a predicat de ziua mamei. El a zis că a fost îndrăzneț, am zis că a fost nebun. Dar cea mai mare lucru pe care soția mea poate face pentru copiii ei, este de a-și iubi soțul și-l respecte. De ce ar trebui copiii să respecte tatăl lor, când vor vedea că mama nu o face? Așa că suntem un singur trup. Este cea mai mare și cea mai importantă relație. Și eu nu sunt un tată bun, dacă am sar peste mama și mă dedic copiilor, care este foarte ușor de făcut.

    Bărbaților, unul din lucrurile pe care din nou este foarte important. De multe ori, ca bărbați, suntem un pic mai independenți. Și unii dintre noi, foarte independenți. Și gândim, „Mă ocup singur de viața mea spirituală, eu sunt un adult. Soția mea trebuie să se ocupe de viața ei spirituală, de asemenea.” Ei bine, chiar dacă soția ta ar fi foarte evlavioasă, ea nu a fost creată pentru asta. Ea, ca femeie care se pot dezvolta în fața Domnului în viața ei fără noi. Acest lucru este adevărat. Ea a fost făcută, de asemenea, să crească cu noi, sub îndrumarea noastră și exemplul nostru. Și când neglijăm aceasta, neglijăm ceva care este foarte, foarte important. Faptul că bărbații și femeile sunt făcute de Dumnezeu să fie diferiți. De ce ne-a făcut în acest fel? Deoarece căsătoria nu este în cele din urmă cu privire la căsătorie. Căsătoria este în cele din urmă despre noi reprezintând relația dintre Hristos și Biserică. Poate Biserica să crească independent de Hristos? Nu! Femeile au fost create pentru a crește cu soții lor, cu ajutorul de soții lor, sub tutela soților lor. Asta nu înseamnă că el e stăpân peste ea sau el știe mai multe decât ea, dar ea a fost făcut doar pentru acest motiv. O lăsați în pace sau credeți că ea e puternică și poate face asta pe cont propriu - care este de multe ori păcatul meu - și veți distruge tot ceea ce Dumnezeu dorește să facă.

    Mergem mai departe, la Efeseni 5, în versetul 22. Să mergem la versetul 21, „și să se supună unul altuia în frica lui Hristos.” Se spune că credincioșii trebuie să se supună unul altuia în frica lui Hristos. „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului.” O mulțime de oameni se vor uita la acest lucru și vor spune, „O, ceea ce el spune, din cauza versetul 21, este că ar trebui să fie o supunere reciprocă.” Și prin a spune asta se anulează ideea de supunere. Dacă există supunere reciprocă, atunci ce faci atunci când există un dezacord? Și cum poate fi acolo cap și conducere, atunci când există supunere reciprocă? Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că Pavel stabiliește ceva pentru noi, foarte important. În versetul 21 vorbește despre credincioși, că ar trebui să existe un sentiment de supunere reciprocă. De exemplu, dacă eu vin la tine și-ți arăt din Scripturi ceva ce nu e bun în viața ta, trebuie să te supui. Și în cazul în care trei săptămâni mai târziu, vii la mine și-mi arăți că ceva e în neregulă în viața mea, ce ar trebui să fac? Ar trebui să spun, „Ei bine, eu sunt un bătrân și nu trebuie să mă supun ție”? Absolut nu! Poți să-mi arăți din Scriptură că există supunere reciprocă. Înțelegeți asta? Fier ascuțind de fierul, frate ascuțind de fratele, sora pe soră, ceea ce este foarte important. Deci, în biserică, există supunere reciprocă. Apoi se întoarce spre căsătorie și, spune el, „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri.” Apoi s-a întors spre copiii din 6:1 și le spune, „Copii, ascultați de părinții voștri.” Și atunci el merge mai departe și el va vorbi despre sclavi, care în terminologia noastră ar fi: „Angajaților, fiți supuși angajatorilor voștri.” Și astfel, ne spune ceva din modul în care noi ar trebui să funcționăm în societate. Că în trup ar trebui să ne supunem unul altuia. Când mergem la Petru aflăm, de asemenea, că ar trebui să ne supunem bătrânilor noștri, când aceștia sunt conform Scripturii și ne pot arăta Scripturile. Învățăm din Romani 13 că ar trebui să ne supunem guvernului, trebuie să plătim impozite și altele. Ei bine, aici am învățăm că în cadrul familiei, „nevestele să fie supuse bărbaților voștri ca Domnului”. O faci de dragul Domnului. Permiteți-mi să vă arăt un mod practic în care aceasta funcționează. Să spunem că o decizie de mare trebuie să fie luată în familia noastră. Și mă uit la această decizie de mare; Eu nu fac doar această decizie și spun, „Ei bine, eu sunt șeful.” Nu! Ceea ce fac este... Consilierul meu cel mai de încredere în decizii cu privire la familia mea, ar trebui să fie soția mea. Deci, avem de luat această decizie mare. Mă duc și vorbesc cu soția mea. Vreau să aud ce are de zis. Și dacă suntem de acord - bam! În regulă, să luăm decizia. Dacă nu suntem de acord, aceasta nu înseamnă, „Ei bine, soția mea nu e de acord, așa că nu am să iau nicio decizie.” Dar ceea ce înseamnă acest lucru este că în cazul în care ea nu este de acord, asta e un steag roșu adevărat pentru mine. Adică, e consilierul meu cel mai de încredere în familie, așa că dacă nu suntem de acord, un steag roșu merge pentru mine. Am de gând să fac din aceasta o prioritate, astfel încât eu și ea să ne rugăm împreună, să vorbim despre asta mai mult, până vom ajunge la unitate. Și când am ajuns la unitate, voi lua această decizie. Dar acum, în cazul în care decizia trebuie să fie luată și nu mai putem aștepta, în calitate de cap al familiei mele, este de datoria mea să ia această decizie. Și dacă am dreptate și soția mea este greșit, nu mă voi lăuda în fața ei. Și dacă ea are dreptate și eu mă înșel, ea nu se va lăuda în fața mea, doamnelor. Dragi surori, e ceva ce trebuie să recunoașteți. Soțul vostru va fi judecat mai sever decât voi. Când el e greșit, nu ar trebui să vă lăudați înaintea lui. Ar trebui să vă fie frânte inimile. Pentru că el va fi tras la răspundere pentru decizia greșită pe care a luat-o. Trebuie să vă rugați pentru el. Slujba lui este una demnă de frică. Chiar și atunci când el poate nu știe, chiar și atunci când soțul vostru ia decizii cu nonșalanță, pentru că într-adevăr nu a învățat frica de Domnul, trebuie să vă rugați să o facă. Și atunci când el ia o decizie greșită, are nevoie să fii o binecuvântare pentru el. E un lucru greu, e un lucru foarte greu. Este un lucru periculos. „Cui i s-a dat mult, i se cere mult.”

    Vreau să observați ceva aici. Se spune, „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri” și apoi, în cele din urmă, în versetul 33 se spune, „Încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine; și nevasta să se teamă de bărbat.” E interesant aici că nu se spune că femeile ar trebui să-și iubească soții lor. Se spune că ar trebui li se supună și să îi respecte. Și e interesant că aici că nu spune ca soții să se supună soțiilor și să le respecte, ci ei trebuie să-și iubească soțiile lor. Asta nu înseamnă că soții nu trebuie să respecte soțiile lor sau că femeile nu trebuie să-și iubească soții lor. Nu asta înseamnă. Dar ne spune ceva care este foarte interesant. Nu am nevoie ca soția mea să mă sune de trei ori pe zi să-mi spună, „Dragă, eu te iubesc.” Nu am nevoie de ea pentru a-mi trimite flori care spun „Te iubesc.” Vreau să spun... îmi pare rău, dar eu chiar nu am nevoie de asta. Nu am! De ce am nevoie? Am nevoie ca soția mea să mă respecte. Asta e ceea ce am nevoie. Ca bărbat, am fost făcut diferit de o femeie, am nevoie de soția mea să mă respecte. Eu mă pot trezi într-o dimineață - și, uneori, datorită internetului mă simt așa - și fiecare persoană din lume să stea în picioare înafara curții mele cu pancarde pe care scrie „Jos cu Paul! Paul să moară! Paul este un profet fals! Paul e așa și așa!” Adică, primesc lucruri care nici nu vi le puteți imagina. Asta nu prea mă afectează. Ceea ce mă afectează este atunci când soția mea face asta, când mă simt că ea nu mă respectă. Asta mă omoară. Stoarce toată puterea din mine. Vrei ca soțul tău să fie puternic? Respectă-l! Cinstește-l!

    Aici e un lucru interesant. Se spune că soțul trebuie să-și iubească soția. Ce are nevoie de soția? Memento-uri constante ale faptului că ea este iubită. Ea are nevoie de memento-uri constante ale faptului că ea este iubită. Spui, „Ei bine, știi, eu nu sunt genul de om care spune chestia asta.” Știu că nu ești. Pocăiește-te! Dar aici e problema noastră. Aici e problema mea. Vom ajunge să credem că soțiile noastre sunt ca noi. „Ei bine, nu am nevoie de cineva să-mi spună că mă iubește tot timpul. Nu am nevoie de afirmare în acest domeniu.” Și așa noi nu zicem nimic. Nu neapărat pentru că suntem soți groaznici. Vă spun, am fost crescuți într-o cultură în care am fost determinați să credem că suntem la fel, bărbați și femei. Și nu suntem. Noi nu suntem la fel. Soția mea are nevoie de respect, soția ta are nevoie de respect, dar în primul rând ceea ce au nevoie este o afirmare a faptului că sunt iubite. Mai ales în ziua de azi. Adică, o femeie nu e nici măcar demnă de iubire în cultura de astăzi dacă nu e de o anumită înălțime și cântărește șapte kilograme sau așa ceva. Știți ce vreau să spun? Știți asta, nu? Se spune că nici măcar nu e demnă de aceste lucruri. Asta e doar pentru femei foarte speciale. Și asta e un fel de, știți voi... Voi, femeile și soțiile în mod constant vă uitați la femei în reviste care nu sunt chiar reale. Și vă ziceți, „Eu nu te arăt ca aceasta.” Știți de Cindy Crawford, celebrul supermodel, nu? Ea a zis cândva ceva care a fost cu adevărat înțelept și adevărat. Ei au fost intervievat-o și ea a zis, „Ce trebuie să înțelegeți e că Cindy Crawford nu arată ca Cindy Crawford.” Și au zis, „Ce vrei să spui?” Ea a zis, „Chiar credeți că picioarele mele sunt atât de lungi? Știi, ei pot face lucruri mari cu un calculator. Și când stau aplecată cu o minge de plajă în mână, da, am un pic de grăsime aici, dar ei pot modifica asta, ei pot tăia asta.” Și, astfel, ceea ce se întâmplă este faptul că femeile normale sunt comparate, și sunt comparate cu aceste imagini care nu sunt nici măcar reale. Nici măcar supermodelul nu arată ca acele imagini. Și soțiile spun atunci, „Cum să poată soțul meu să mă iubească?” Și apoi, dacă merg în camera de zi și soțul se uită la un show de televiziune în care femeile arată așa, să nu crezi, bărbatule, că nu are un impact negativ asupra soției tale. Asta o face să se gândească din nou, „Chiar sunt iubită?” Deci, avem nevoie de lucruri diferite. Avem nevoie de lucruri diferite.

    Ceea ce este uimitor despre acest pasaj este că într-adevăr spune femeii doar să fie supusă soțului ei și să-l respecte. Și întregul capitol este despre bărbați și modul în care aceștia ar trebui să moară față de ei înșiși și să-și iubească soțiile așa cum Hristos a iubit Biserica. Deci, din nou, cine are cea mai mare responsabilitate? Bărbatul. E pusă pe bărbat. Cum am zis, este atât de plin de adevăr, e de necrezut. Dar noi, pur și simplu, nu avem timp pentru a cuprinde totul. Vreau să mergem pentru o secundă la 1 Timotei, capitolul 2, versetul 9. În versetul 8, Pavel spune, „Vreau, dar, ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli.” Bine, acum observați, bărbații sunt predispuși la mânie, nerăbdare, furie, luptă, tensiune, lucruri de genul acesta. Merge mai departe. Spune el, „Eu nu vreau asta de la voi. Vreau să ridicați mâini curate. Vreau să trăiți o viață de rugăciune. Vreau să fie unitate în rugăciunea voastră.” În versetul 9 spune, „Vreau, dar, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe.” Uau! Ei bine, stai puțin. Și acest lucru este ceva... Am de gând să fie foarte sincer cu voi. Eu și soția mea am fost... Am fost într-adevăr într-o luptă cu acest lucru. Nu că nu vrem să ascultăm, vrem să ne asigurăm că știm ce înseamnă. Vreau să spun, ce înseamnă asta? Pentru că ne-au fost dați niște termeni aici. Știi, ne uităm aici și ne întrebăm de ce Pavel nu ne-a zis mai multe. Adică, să ne dea o regulă, să ne dea ceva care să putem urmări. Dar vreau să ne uităm la unele lucruri. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate/împodobite”. El vrea ca femeile să se împodobească. Da? Deci podoaba nu-i rea. Dar podoaba vom vedea că este în versetul 11: fapte bune, evlavie, un spirit liniștit și supus. Să mergem mai departe. Spune, „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios.” Asta îmi spune mie că există îmbrăcăminte care este improprie pentru o femeie creștină. Sunteți de-acord? Adică, asta are logică. Există haine care sunt improprii pentru o femeie creștină. Spune că hainele trebuie să fie modeste. Modeste, acest lucru este un foarte important, este literalmente îmbrăcăminte adecvată, cu modestie, este modul în care se exprimă în textul original. Deci, cu modestie. Soția mea are un lucru foarte bun pe care-l spune, „Dacă hainele voastre sunt o ramă pentru fața ta, din care slava lui Dumnezeu strălucește, atunci ele sunt adecvate, cazul în care se atrage atenția asupra feței tale… În cazul în care hainele dumneavoastră atrag atenția asupra corpului tău, să-l contureze, pentru a-l face observat, atunci e senzual. E senzual. Ceea ce faci este greșit.”

    Vreau să fac o paranteză doar o secundă. Femeilor, trebuie să înțelegeți ceva. Bărbații nu sunt așa de proști precum credeți. Soția mea și eu avem o prietenă în Illinois și ea este o doamnă foarte, foarte frumoasă. Și dacă ea ar intra pe ușă chiar acum, fiecare bărbat din această cameră, dacă s-a întors și a văzut-o, ar zice, „Ei bine, asta este o doamnă foarte drăguță! Asta este o doamnă foarte elegantă. Asta este o doamnă frumoasă!” Și asta e ceea ce ei ar crede. Dar doamnelor, există femei care nu sunt pe jumătate la fel de atractive ca doamna de care am zis, fie în privința feței sau a corpului, femei care ar putea intra pe acea ușă și fiecare bărbat de aici care s-ar uita într-acolo, dacă ar fi un om evlavios ar trebui să facă așa. Pentru că nu e frumusețe, e senzualitate. Și chiar dacă nu se pot scrie exact normele și să fie pus totul pe hârtie, când îl vezi, îl recunoști. Există o diferență între frumusețe și senzualitate. Și Dumnezeu nu este împotriva frumuseții. El este împotriva senzualității. În Filipeni ni se spune să ne gândim la lucruri care sunt excelente, care sunt nobile, drepte, care sunt potrivite, care sunt adevărate. Modul în care o femeie se îngrijește și modul în care ea se îmbracă, ar trebui să promoveze următoarele tipuri de cuvinte: modestie, discreție, înțelepciune, frumusețe, eleganță, rafinament. Dar nu senzualitate, de lux, extravaganță. Extravaganță, doamnelor, este atunci când soțul vostru vrea să ia cerceii dumneavoastră, astfel încât să îi facă ace pentru a prinde știucă. Doamnelor, știți că am dat soților voștri o grămadă de sarcini. Permiteți-mi să vă dau și vouă una. Căutați să înțelegeți ceea ce înseamnă asta și faceți ceea ce Domnul vă arată. Nu este nimic mai atractiv decât o femeie care are acest aspect de înțelepciune, discreție, noblețe și simplitate. Simplitate! Este doar o frumusețe simplă la ea. Am fost să predau în România, cred că a fost în urmă cu aproximativ doi ani și am fost la o universitate, cred că în Brașov, la Universitatea din Brașov. Cred - sau așa ceva. Europeni, să știi. Un fel de amestec techno-punk european. Toți acești studenți vin acolo și în final avem o cameră plină de ei și o grămadă de fete acolo, în capătul auditoriul, în primul rând. Părul mov, cuie prin nasuri, chestii de genul acesta, știți. M-am uitat la ei și nu m-am supărat, doar că mi-au rupt cu adevărat inima. Te uiți la aceste fetițe și te gândești, „O, Doamne! Unde este tatăl lor? Ce s-a întâmplat?” Și iată ce am făcut, m-am uitat la ei și le-am zis, „Câți dintre voi au văzut filmul Pride and Prejudice - BBC sau cel recent cu Keira Knightley - sau câți dintre voi ați văzut vreodată Sense and Sensibility? Știți cele două filme?” Și cele mai multe dintre ele au zis, „Eu!” Le-am zis, „După ce ați văzut aceste filme, v-ați simțit triste? Sau un fel de?” Și o mulțime dintre ele au zis, „Ei bine, da, acum că mă gândesc la asta. Când am văzut filmele alea m-am simțit tristă. ” Și i-am zis, „Vrei să-ți spun de ce?” Iar ele au zis, „Sigur.” Le-am zis, „Deoarece o mare parte din ceea ce ați văzut în film a fost ucis la voi. A fost ucis. A fost o vreme când oamenii se îmbrăcau de dragul frumuseții. Acum e de dragul de poftei. Obișnuia să fie rafinament, acum e mizerie. ” Și am zis, „Nu este uimitor că, chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat în film, acest lucru a fost unul din lucrurile pe care ți le-a transmis filmul. Faptul că o fată care stătea acolo, să zicem o fată nouăsprezece ani în vârstă, și se întinde după o carte și în momentul în ea face acest lucru, se întâmplă ca un băiat să facă același lucru și mâna lui trece peste mâna ei accidental, ghiciți ce se întâmplă! În momentul în care se întâmplă, ea aproape rămâne fără respirație, se înroșește și părăsește sala. Uite ce v-au făcut vouă! Uitați-vă cum v-au furat! Și cum le-ați permis să vă fure! Tânărul, inima lui începe să bată și nici măcar nu știe ce să facă. Pur și simplu, sare pe o fereastră. Tânăra este toată roșie și ea simte toate aceste emotii, care sunt doar pe cale de a exploda, sensibilitate și nevinovație,toate aceste lucruri care au fost ucise în tine, domnișoară. Au fost ucise; păcatul cauzează moartea tot timpul. Ucide totul. Acesta ucide frumusețea, ucide poezia, ucide rafinamentul. Te-aș provoca să cercetezi Scripturile și aceasta este o sarcină dificilă, pentru că începi să îți pui o întrebare. „Ei bine, ceea ce este masculin? Înseamnă că nu pot purta pantaloni? Înseamnă asta? Sau asta?” Acestea sunt întrebări foarte grele și știți ce? Trebuie să aveți mult har, pentru că atunci când Scripturile nu spun ceva în mod special, ar fi bine să fii atent să nu impui propriile tale reguli oamenilor. Fiți foarte atente aici. Și, după cum știți, soția mea e aici, ea nu se îmbracă precum un puritan sau ceva. Dar, în același timp, pot să spun că ea și eu suntem într-o tranziție. Pentru că sincer, știți, am ajuns la faza în care ne uităm la diferite aspecte ale vieții și unul din lucrurile acestea e cum ar trebui să arate o femeie pentru a fi feminină, frumoasă, discretă și înțeleaptă, nobilă? Și știi, ai putea îmbrăca o femeie într-o fustă care e lungă până la tocuri și încă ar putea fi senzuală și nelegiuită. Adică... Nimic nu va acoperi o inimă rea. Dar cum ar trebui fiicele lui Dumnezeu se îmbrace? Unii oameni au ajuns de cealaltă parte și poartă doar fuste de blugi și teneși albi, părul într-un anumit fel și toată lumea este o mamă care face școlarizare la domiciliu. Nu cred că asta e ceea ce Scripturile intenționează. Dar vă spun aceste lucruri. Adoptă simplitatea, modestia, discreția și pune în ele frumusețe și eleganță. Dă la o parte toată senzualitatea, luxul și extravaganța și încearcă să găsești locul în care Domnul să fii. Și îți spun asta în calitate de bărbat. O femeie despre care majoritatea ar spune că nu e atât de atractivă în ceea ce privește fața sau corpul... Dacă găsiți noblețe, discreție, înțelepciune în ea, în îmbrăcămintea ei, în felul ei de a fi, acest lucru este atrăgător. Este plăcut. Este, este. O femeie nobilă, virtuoasă, care nu e așa doar în interior, ci acestea afectează modul în care ea se îmbracă, modul în care ea se îngrijește. Și tinere care sunteți aici... Băieții nu se joacă cu voi. Nu se luptă cu voi. Ei nu vin să vă ia de gât. Voi nu faceți aceste lucruri. Voi sunteți foarte speciale. Speciale într-un sens bun. Există o demnitate în voi. Nu permiteți lumii să vă spună cum să vă îmbrăcați, pentru că vor doar să vă facă senzuale. Nu lăsa lumea să îți spună cum ar trebui să te trateze băieții. Lăsați-L pe Dumnezeu să o facă. Și să aveți pretenția asta de la ei!

    Taților, mai e ceva aici. Dacă le tratați mamele foarte urât, nu vă așteptați ca fiicele voastre să aleagă altceva când vine vorba despre partenerul lor. Ea trebuie să se uite la tine și apoi uitându-se la acești băieți de douăzeci de ani care au creierul care Dumnezeu i l-a dat unei gâște, ea trebuie să fie capabilă să se uite la ei și să le zică, „Tu faci ce?” Când acel băiat spune, „Te iubesc.” „Ce faci? Mă iubești? Nici măcar nu știi să scrii cuvântul dragoste. Du-te și uită-te la tata! Urmărește-l vreo doi ani. O să-ți arăte el ceea ce e dragostea!” Înțelegeți? Băieți, facem așa un deserviciu fetelor noastre! Cu toții facem asta atunci când le neglijăm mamele și le tratăm cu obișnuință. Nu fi supărat dacă într-o zi vine un tip și îți tratează fiica cu obișnuință.

    Uitați ce se spune aici. „Nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare sau haine costisitoare.” Acest lucru înseamnă, așa cum unii au interpretat, că o femeie nu poate purta părul împletit? Ei bine, dacă te duci în lumea greacă, veți da de o împletitură literalmente înfricoșătoare. Femeia părea Medusa. Nu glumesc. Împletiturile părului lor... Petreceau zile făcând asta. Și împletitura mergea în toate direcțiile, arătânde de parcă ar ieși șerpi din capul ei. Asta e ceea ce Satan va face întotdeauna într-o cultură. Ce vorbește aici nu este că nu se poate purta părul împletit. Este vorba doar de simplitatea acestui lucru, nu extravaganța. Și apoi, există aur și perle sau haine costisitoare. Ce înseamnă asta? Ei bine, eu văd că slujitorii lui Avraam au dat mireasei lui Isaac niște brățări costisitoare, niște inele de nas, știți? Astfel că nu a fost tratat ca un lucru nelegiuit. Cred că se întoarce din nou la extravaganță. Extravaganță. Și articole de îmbrăcăminte costisitoare? Nu! Femeile nu ar trebui să fie preocupate de a cheltui o grămadă de bani pe haine. Dar știți ce? O femeie înțeleaptă, o femeie nobilă poate lua un nimic și să-l facă să arate destul de uimitor. Vă amintiți de femeia din Proverbe 31? Ea nu numai că își îmbrăca a ei casă. Și ea se îmbrăca în purpură. Dar a fost cu cumpătare, cu simplitate. La un moment dat, când Charo și eu eram în luna de miere, am vrut să îi cumpăr ceva de îmbrăcat. Așa că am intrat într-un magazin de haine și era această rochie sau fustă... Nu știu diferența dintre o rochie și o fustă, ce a fost? A fost o fustă sau o rochie? Fustă, bine. Eu doar nu știu, pur și simplu nu îmi pot da seama de asta. Bine, a fost o fustă. Și era într-adevăr destul de drăguță, lungă și am zis să o luăm. Ea s-a uitat la etichetă și a zis, „Optzeci și cinci de dolari? Nu o cumpărăm!” I-am zis, „Bun. N-am știu că astea costă atât de mult.” Dar ghiciți ce? Câteva săptămâni mai târziu, ea a găsit aceeași fusta, diferită la culoare, dar aceeași fustă cu eticheta încă pe ea. Cred că erau ceva vânzări de caritate, era cinci dolari. Și eu eram, „Lăudat fie Domnul! Uite aici, dragă, ia zece dolari! Du-te și nu-i chieltui pe toți într-un loc!” Dar e uimitor ce poate face o femeie înțeleaptă cu aproape nimic. Și este, de asemenea, uimitor ceea ce o femeie fără nicio înțelepciune nu poate face cu totul. Este, pur și simplu, uimitor! Și așa, știți... Când vine vorba, oamenii mă întreabă mereu, „Este păcat pentru femei să poarte machiaj?” Iar eu spun, „Frate, e un păcat dacă unele femei nu poartă machiaj!” Un predicator vechi a zis odată, „Nu rănești pe nimeni dacă dai cu puțină vopsea pe un hambar vechi.” Dar acum, ideea este următoarea. Puteți vedea, atunci când o femeie foloseste machiaj și există discreție. Și puteți vedea o altă femeie care arată de zici că tocmai a pierdut un război de paintball. Și acesta este lucrul la care se rezumă. Și apoi trebuie să existe o multă de grație atunci când faci o alegere. Îmi amintesc de un moment când am predicat în România și Dumnezeu a mișcat lucrurile, a salvat o grămadă de oameni, iar întâlnirile s-au tot extins și apoi în anul următor m-am întors și am luat-o și pe soția mea cu mine. Ea a avut atunci niște cercei mici în urechi și lucruri de genul și o femeie de acolo a venit la noi și mi-a zis, „Frate Paul, predici puterea lui Dumnezeu în viața ta. Cum poți fi căsătorit cu o femeie ca aceasta?” Iar eu am zis... „Mă retrag, aici va fi o luptă.” Dar soția mea a fost foarte înțeleaptă. Și-a luat poziția de headlock și s-a uitat bine la ea. Nu... Glumesc doar. Femeia care a venit la noi avea vreo 25-30 de ani și arăta aproape ca un sălbatic. Vreau să spun că după fața ei îți puteai da seama că a fost o femeie atractivă, dar acum era total neîngrijită. Și pe lângă asta, ursuză. Soția mea zice, „Aveți o poză cu dumneavoastră?” Tânăra răspunde, „Da, dar e dinainte de convertire.” Charo i-a spus, „Pot să o văd?” Domnișoara a spus, „Da.” Charo s-a uitat la poză și a văzut o tânără plină de viață, zâmbind, fericită. S-a uitat bine la ea. I-a dat înapoi poza și i-a spus, „Știi, îmi place mai mult cum arătai când erai pierdută.” Apoi a mers înapoi la ea și i-a spus, „Asta este ceea ce face Isus cu o persoană? Îi omoară bucuria, îi face să devină morocănoși? De-acord, nu ești machiată și nici nu ai cercei, dar arăți...” Nu i-a spus asta, dar știu că se gândea să continue astfel, „ca un zombie din filmul Dawn of the Dead.” Știi, de fapt, femeia aceasta era legată. A hotărât să poarte rochii lungi și cred că aceasta este minunat. Apoi a hotărât că trebuie să aibă multă grijă; este minunat și acest lucru. Dar priviți la ceea ce nu avea. Nu avea faptele bune care le au femeile care pretind că sunt evlavioase. Nu a primit cu drag învățătura, nu era supusă și nu avea un spirit liniștit. Nu avea niciun pic de bucurie! Nicio roadă a Duhului Sfânt. Puteți să vă răscoliți toată garderoba și să hotărâți ce este decent și ce nu, dar dacă în interior inima voastră nu e în regulă, nu vă puteți acoperi păcatul. Nu puteți.

    Vreau să ne uităm în 1 Petru 3:1: „Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor.” Vreau să vă spun ceva ce pe mine mă amuză. Voi credeți că Dumnezeu nu e chiar atotînțelept, așa-i? Uitați ce spune, „Dacă vreunul din ei nu ascultă Cuvântul, soțiilor, ei pot fi câștigați fără cuvinte.” Cum caută femeile să își schimbe soții? Cu limba lor, cu cuvintele lor, nu e așa? Ați văzut vreodată femei să zică, „Bărbate, îți spun, tu vei fi conducătorul acestei case. Acum, ridică-te și condu, iar eu îți voi spune cum.”  Pur și simplu se luptă cu bărbații lor constant. Nu îți vei schimba soțul cu ajutorul limbii tale. Îl vei schimba prin comportamentul tău. Să vă dau un exemplu. Vin de la lucru după o zi rea și mă gândesc la un singur lucru - la mine. În regulă, merit asta. Am suferit toată ziua muncind în misiune, lucrurile au mers rău, a trebuit să mă lupt cu diavolul, iadul și toate celelalte. Și vin acasă unde lucrurile ar trebui să fie în regulă. Dar nu sunt. De obicei casa mea este curată și am pregătit de mâncare pe când mă întorc. Dar în această zi, când mă întorc acasă totul arată de parcă ar fi trecut Godzilla pe acolo. Și întreb, „Dragă, care-i treaba? Eu am luptat toată ziua cu diavolul și se presupune că ar trebui să mă întorc într-o casă ordonată.” Iar ea se întoarce și se uită la mine cu ochii înfocați, ochi care ar face orice bărbat cât de tare să fugă înapoi la mama. Și începe, „Ce vrei să spui prin asta? Nu știi prin ce am trecut! Tu ai fost toată ziua acolo făcând treabă și chiar ai avut parte de prânz! Da, ai făcut asta. Dar eu sunt blocată aici, învăț copiii acasă și, și, și...” În momentul în care ea face asta, lupta a început. Știu că niciunul din voi nu are de-a face cu asta. Dar lupta a început și ghiciți ce? Amândouă părți au dreptate. Amândoi sunt total justificați și niciunul nu este rușinat de acțiunile sale ignorante, prostești și neevlavioase. Dar haideți să încercăm asta din nou. Vin acasă și e din nou vorba despre mine. Regele eu. Vin acasă, totul este un dezastru, nu este de mâncare și Rowan plânge, toate aceste lucruri se întâmplă și spun, „Uite, am fost toată ziua acolo predicând Evanghelia, făcând lucruri. Aș fi putut măcar când vin acasă să am puțină pace.” Toate astea le inventez pe loc, eu niciodată nu fac așa. Soția mea se întoarce și-mi zice, „Paul, îmi pare rău. Niște surori... O soră are... Am fost la telefon aproape toată ziua încercând să îmi dau seama cum să rezolv o problemă a unei surori din biserică și Rowan e bolnavă, a trebuit să las lucrurile așa. Îmi pare rău, dă-mi doar puțin timp să pun lucrurile în ordine.” Când ea face asa, iată ce fac eu, „Um...” Merg afară, intru în atelierul meu, găsesc niște stejar - este lemnul cel mai potrivit, dar hicori este, de asemenea, un lemn bun pentru folosit - îl iau în amândouă mâini astfel și bum, bum, bum. Apoi mă târăsc înapoi în casă și îmi cer iertare. Priviți ce a făcut! Nu m-a putut învinge prin cuvinte, dar m-a învins prin comportament. A încins cărbuni aprinși pe capul meu prin evlavia ei. Vedeți asta? Bărbaților, este la fel pentru noi. O, dacă am putea aduce un frate aici și învățăturile lui despre căsătorie, pe Norm Wakefield. Mă învăța într-o zi și-mi zicea, „Paul, când predic și când Dumnezeu chiar mișcă oameni sau ceva s-a întâmplat, în timp ce conduc spre casă mă pregătesc pentru că știu că atunci când deschid acea ușă, sper că soția mea va realiza că mă întorc dintr-o luptă teribilă de o săptămână și mă va întâmpina în ușă și va fi o binecuvântare. Paul, știu că asta de obicei nu se întâmplă. Știu cu unele lucruri nu vor fi așa. Acum, putem spune că este diavolul. Că diavolul mi-a supărat întreaga casă și că soția mea va deschide ușa și va începe să-mi spună toate problemele. Dar nu e atât diavolul, pe cât e Dumnezeu. Și ceea ce Dumnezeu face este că permite ca diavolul să-mi provoace casa și atunci când soția mea deschide acea ușă și când nu mă întâmpină cu iubire și nu apreciază luptele în care am fost implicat, Dumnezeu îmi acordă în acel moment ocazia să iubesc cum a iubit Isus, să fiu ca Isus.” Vedeți? Merge în amândouă direcții. Lăsați-mă să vă mai dau un exemplu. Dacă mergeți în Europa, unul din lucrurile de care veți da mereu sunt castelele. Vreau să vă spun că sunt incredibile! Dar este ceva neobișnuit la aceste castele. Primul, faptul că ușa principală a castelului este foarte, foarte mare, la primul etaj. Este uriașă! Vreo 25 de oameni mergând în aceeași linie pot trece pe acea ușă. Este o ușă mare! Ceea ce este uimitor, ajungi la al doilea etaj și scara către este cam așa de mare. Și ușa din capăt este așa de înaltă și așa de mare. Știți, parcă ar fi o neglijență arhitecturală. De ce le făceau așa? Ei bine, uitați de ce. Să zicem că e o mulțime de lume în castel și sunt închiși pentru că înafara castelului se află o armată mare, gigantică. Acea armată gigantică spulberă prima ușă și întreaga armată inundă primul etaj. Și să spunem că sunt doar 10 oameni în castel. Dar armata are 300 de oameni care tocmai au luat cu asalt castelul. Toți oamenii din casă, cei 10, fug în sus pe acea scară. Iată ce trebuie să înțelegeți, scara este atât de îngustă încât este suficient un singur om cu o lance să țină piept unei armate de 300, deoarece toți acei 300 de oameni nu pot ajunge sus decât unul câte unul. Tocmai v-am descris căsătoria. Femeilor, soții voștri stau în castel și să zicem că au parte de un timp bun. Stă în scaunul său de leneș, se uită la fotbal sau la un program de vânătoare. Iar ție ți-a ajuns. Treci peste ușa castelului. Și ce face el? Face ceea ce ar trebui să facă fiecare bărbat. Fuge. Fuge direct către acele scări. Îmi place ceea ce a spus un om cândva. Există trei oameni și vorbesc despre faptul că soția lor este supusă. Și al doilea la fel. Al treilea le spune, „Șșșșt, pămpălăilor! Când soția mea vorbește cu mine se pune în mâini și în genunchi.” „Serios?” „Da, se pune în mâini și în genunchi, caută sub pat să vadă unde mă ascund și îmi spune, „Ieși afară și luptă ca un bărbat, ai de gând să stai acolo toată ziua?” Dar care este treaba? Soțiilor, bărbații voștri vă văd. Văd acea sabie cu două tăișuri ieșind din gura voastră și fuge să își ia lancea și așteaptă ca voi să urcați pe scări. Iar voi vă apropiați luptând cu el. Limba voastră se mișcă precum o motocositoare. Și în tot acest timp îi tot arătați îndatoririle lui, spunându-i cum ar trebui să fie. În tot acest timp în care faceți asta, vă și rugați. „Dumnezeule, de ce nu mă ajuți cu acest bărbat? De ce nu mă ajuți cu acest om? Dumnezeule, de ce nu faci ceea ce ar trebui să faci? De ce nu îl schimbi pe acest om? Dumnezeule, nu pot înțelege.” De fiecare dată când spui „Dumnezeule, de ce nu mă ajuți cu acest bărbat?” Dumnezeu spune, „Dă-te din cale!” Și voi, „Poftim? Nu mă mut de aici!” Și continuați să vă luptați. „Dumnezeule, de ce nu vii aici să mă ajuți?” Dumnezeu zice, „E loc doar pentru unul. Dă-te din cale.” Și tu, pur și simplu, nu vrei să te dai din cale pentru că preferi să dai din acea limbă mare și periculoasă. M-am gândit să scriu o carte - încă mă gândesc - pentru soții, despre felul în care trebuie să acționeze în așa fel încât Dumnezeu să îi distrugă pe bărbații lor. Mi-e teamă, însă, că va fi un bestseller. Am avea o grămadă de oameni morți. Dar vă amintiți ce spune Dumnezeu în Romani 12? „Lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu.” Dați-vă din cale. Spune, „Nu vă ocupați voi de dușmanii voștri, nu stingeți focul cu foc. Dacă cineva îți face rău, nu răspunde cu rău. Doar dă-te din cale.” Și ceea ce Dumnezeu îi spune unei femei este aceasta, „Continuă să fii evlavioasă, continuă să fii liniștită. Caută să îl onorezi cât de mulți poți. Și strigă la Mine, iar Eu voi fi ajutorul tău în ziua necazului.” Dumnezeu schimbă oamenii. Și aceasta funcționează la fel și cu soții, cu atât mai mult chiar. Soților, sunteți chemați. Soția nu a fost niciodată chemată să fie un exemplu pentru soțul ei, ci bărbatul este acela chemat să fie un exemplu pentru soția sa. Vrei ca soția ta să fie schimbată? Fii un exemplu! Și, fraților, urăsc să dau învățături despre asta pentru că văd în unele chiar greșelile mele. Dar nu vă spun acestea pentru că eu sunt perfect. Vi le spun pentru că sunt adevărate și eu am nevoie să le aud în fiecare zi. La fel și voi. Și, doamnelor, este la fel pentru voi. Aveți nevoie să auziți asta.

    Spune, „dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor.” Din nou, uitați-vă aici. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor.” Știți că asta vine, de fapt, din Proverbe. O femeie fără discreție, chiar și cea mai frumoasă femeie, fără discreție este ca un inel de aur în râtul unui porc. Băieților, ascultați-mă. Dacă sunteți direcționați spre căsătorie datorită senzualității fetei, veți ajunge să vă urâți chiar și pe voi într-un sfârșit. Vă veți urî. Dar dacă sunteți conduși de virtuțile ei, de inteligența ei, de evlavia ei, veți găsi în ea un partener pe viață. Spune, „ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” Femeilor, am văzut femei acționând ca bătăușii de pe străzi. „Haide, vrei să ne luptăm? Asta e tot ce ai?” Nu! Nu este acesta felul în care ar trebui să fie! Un suflet blând și liniștit este lucrul care-l va dezarma pe soțul tău. Lăsați-mă să spun asta. Vorbesc cu privire la căsătorie în problemele normale. Nu spun că o femeie care are un soț violent și care îi pune viața în pericol trebuie să stea acolo precum un sac de box. Nicidecum! Iar pastorii și bătrânii nu ar trebui să stea acolo și să spună, „Trebuie să te întorci la soțul tău.” Ei trebuie să protejeze acea femeie. Ea este o fiică a lui Dumnezeu. Ei trebuie să o trateze ca pe fiica lor. Și acei pastori trebuie să stea chiar și în mijloc și să ajungă loviți dacă există o soră în biserică care este abuzată de soțul ei. Asta este ceea ce pastorii fac. Asta ar trebui să facă, orișicum. Gândiți-vă doar câți pastori trimit femeile înapoi în acea relație oribilă și abuzivă și le spun să facă voia lui Dumnezeu fără să facă nimic să le protejeze. Isus niciodată nu ne-a chemat la un asemenea fel de absurditate. Ci mă refer la o relație normală, cu problemele noastre normale, știți și voi... ne supărăm din nimic, cum facem majoritatea. Sunt atât de multe de spus aici... Mă doare pentru faptul că acesta este un subiect despre care am putea vorbi 7 zile.

    Să mergem la Cântarea Cântărilor. Vreau să le vorbesc fetelor, dar se aplică tuturor. Bărbaților, v-ar prinde bine să citiți Cântarea Cântărilor, mi-ar prinde bine datorită tuturor acelor lucruri frumoase care sunt spuse aici, lucruri care nouă ne par prostești. Dar asta pentru că noi bărbații am devenit de piatră. Uitați-vă la lucrurile care se spun în Cântarea Cântărilor. Știți, versetul 1 din capitolul 4, „Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești!” Versetul 7, „Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai niciun cusur.” Vreau să spun, toate aceste lucruri se spun! Lucruri care eu nu le-am spus. Pentru că, din nou, eu cred că soția mea este ca mine. Vreau să vă uitați la ceva din Cântarea Cântărilor din nou. Uitați-vă la versetul 9, „Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire”. A fost un timp când acest lucru a fost adevărat. A fost un timp, băieți, când v-ați comportat ca niște păuni țanțoși în preajma ei, pentru ca soția voastră să se uite la voi. Când ați văzut că se uită la voi, aproape ați căzut pe spate. Este precum umblarea cu Domnul, nu? Când L-am întâlnit prima dată pe Domnul și orice ne arăta El din Cuvântul său ne emoționa foarte mult încât nu mai știam ce să facem. Iar acum El ne arată lucruri pe care noi nici măcar nu mai vrem să le auzim. Este ceva teribil să fii într-o relație care devine obișnuință. Un alt lucru din versetul 9, „Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău.” Poate spuneți, „Frate Paul, ce înseamnă asta?” Ei bine, prima dată să ne uităm la el în relația Hristos și cel credinicios. El spune, „Ce frumoasă ești, iubito!” De ce? Pentru că El și-a dat sângele pentru ea și a curățat-o. Observați că nu a murit pentru o mireasă perfectă? A murit pentru una murdară și a făcut-o El perfectă. Soților, e un lucru bun, nu? Este un lucru foarte bun. De asemenea, soților, credeți că soția voastră nu vă iubește așa cum ar trebui? Ghiciți ce! Este vina voastră! Spuneți, „De ce este vina mea?” Ascultați ce spune Biblia, „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” Nu noi L-am iubit, ci El ne-a iubit și pentru că El ne-a iubit, Îl putem iubi noi acum. Aceasta este relația între un bărbat și soția sa, un soț și o mireasă. Biserica Îl iubeste pe Isus pentru că Isus a iubit-o întâi și Biserica a fost câștigată prin această iubire. Nu e uimitor? „Mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău.” Aici e problema. Ea este fiica păstorului. Fiicele de păstori nu au lănțișoare. Deci, priviți ce se întâmplă aici. Isus se uită la Mireasa Sa și zice, „Ești frumoasă. Lănțișorul care îl ai este frumos. Hainele tale sunt frumoase.” Și ghiciți ce! Tot ceea ce ea poartă și ceea ce îmbracă vine de la El. Deci, El i-a dat frumusețea. În același fel, noi dăm frumusețea soțiilor noastre. De aceea vorbește El despre a vă îngriji soțiile în Cuvânt, Efeseni 5. Și despre cum Isus Își spală Mireasa în Cuvânt pentru a o prezenta înaintea Lui fără pată. Dacă un soț nu e mulțumit de soția sa este vina lui, deoarece este slujba lui să o îngrijească prin Cuvânt astfel încât să devină fără pată și mai plăcută lui. Este la fel ca atunci când investești în fiul tău și el nu spune nimic. Aș spune, „Ei bine, la ce te așteptai?” Când investim puțin în soțiile noastre, nu ar trebui să cerem prea multe de la ele. Ați auzit vreodată povestea despre soția de opt vaci? Iubesc această poveste. Era un om în Africa, știți... dacă vrei să îți iei o soție, trebuie să plătești pentru ea și să îi dai tatălui câteva vaci sau câțiva pui sau orice. Ei bine, acest om avea o fată care nu era prea frumoasă. Și zicea, „Nu am să primesc nici măcar un pui pentru această fată. Nu e frumoasă deloc.” Și într-oi zi apare un băiat și zice, „Vreau să mă căsătoresc cu fata dumneavoastră.” Și el face, „Ce?” „Vreau să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.” Tatăl răspunde, „Glumești, nu?” „Nu. Vreau să mă căsătoresc cu fata dumneavoastră.” Se gândește, „Mă întreb, oare cât trebuie să îi platesc acestui băiat încât să o ia pe fata mea?” Și îl întreabă, „Cât de mult dai pentru fata mea?” Cel mai mare preț pe care îl poți oferi sunt opt vaci. Deci, tânărul zice, „Opt vaci.” Tatăl zice, „Poftim? Ai văzut-o pe fiică-mea? Adică... Ce vrei să spui prin opt vaci?” „Nimic, vreau să plătesc opt vaci pentru ea.” Și asta a făcut. Lucrul a ajuns să fie povestea orașului și povestea a ajuns în gura fiecăruia. Vreau să zic, acest lucru este rar auzit. Să găsești o soție care să valoreze opt vaci. Ghiciți ce! A ajuns să fie cunoscută în țară ca soția de opt vaci. Și mai ghiciți ce! A devenit cea mai respectată femeie din toate triburile. Cineva a valorificat-o și ea a trăit la acea valoare.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
Opțiuni