Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Îl vezi pe Dumnezeu la lucru în viața ta?
Autor: Paul Washer  |  Album: Diverse  |  Tematica: Nașterea din nou
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 19/09/2017
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Mă numesc Paul Washer. Slujesc împreună cu HeartCry Missionary Society, prin care îi sprijinim pe misionarii indigeni peste tot în lume: America de Sud, Europa de Est, Africa, Asia, Orientul Mijlociu. Dumnezeu ne-a ajutat cu prisosință să ne desfășurăm lucrarea de a predica Evanghelia în rândul națiunilor. Sunt căsătorit. Soția mea este cetățean spaniol, a locuit mulți ani în America de Sud. Se numește Charo. Am doi băieți. Ian, de 9 ani, și Evan, de 7 ani. Mai am și o fetiță de 3 anișori. E cea mai frumoasa fată din lume. Seamănă leit cu mama ei. Cu riscul de a mă repeta, este o mare onoare pentru mine să mă aflu în mijlocul vostru pentru a vă predica Evanghelia lui Isus Hristos.

    Înainte de a începe, vreau să vă spun câteva lucruri. Aceste lucruri sunt foarte importante. În momentul de față există personae care, dacă ar muri, ar ajunge direct în Cer și ar fi înveșmântate cu o slavă de nedescris. Dar există persoane care dacă ar muri ar fi trimise de judecata lui Dumnezeu direct în iad atunci când harul lui Dumnezeu se va retrage în totalitate, iar ei se vor prezenta ca niște monștri ce sunt. Vă rog să înțelegeți că noi, pastorii care vă predicăm Evanghelia nu suntem aici pentru a vă binedispune. Nu suntem aici pentru a vă vorbi despre lucruri trecătoare, despre metode de a obține ce este mai bun din această viață pământească. Ei bine, nu... Nu mă interesează stima pe care o aveți pentru persoana proprie. Nu mă interesează dacă facturile v-au depășit bugetul, sau daca v-a ieșit bilanțul contabil. Nu mă interesează decât un singur lucru: într-o bună zi fiecare dintre noi ne vom prezenta goi în fața sfântului nostru Dumnezeu și vom fi judecați. Acesta este lucrul care mă preocupă cel mai tare. Nu e o joacă. Nu e un concept cultural, fie el apusean sau răsăritean, ci are de-a face cu Cuvântul Dumnezeului celui Viu, Evanghelia lui Isus Hristos, viața și moartea, Cerul și iadul. Pentru un predicator este o povară uriașă să stea în fața unui grup de oameni știind că unii dintre cei care mă ascultați veți merge în Cer când veți muri, pe când alții dintre cei prezenți aici, cu toate că ați fost avertizați de nenumărate ori nu vreți să ascultați, veți muri sub mânia lui Dumnezeu și vă veți petrece veșnicia în iad. Iată de ce este atât de greu să predic Evanghelia lui Isus Hristos.

    Înainte să încep predica propriu-zisă vreau să vă spun încă ceva. Sunt deosebit de îngrijorat pentru tineri. Mulți dintre cei mai în vârstă știți ce înseamnă să-L urmezi pe Hristos. Știți ce înseamnă să plătiți scump pentru credința voastră. Știți ce înseamnă suferința. Ați prefera mai curând să muriți decât să vă lepădați de Isus Hristos. Trăim într-o lume care contrazice Cuvântul Lui. Dar, tinerilor, ascultați-mă! Mulți dintre voi ați fost crescuți aici. Mulți dintre voi v-ați născut în Vest și trebuie să fiți deosebit de atenți. Creștinismul nu este un concept cultural. Creștinismul nu e o chestiune care să ocupe un loc lipsit de importanță în viața voastră... Nu e un obicei de duminică. Creștinismul nu înseamnă că trăiți în lume șase zile pe săptămână după care veniți la biserică. Creștinismul nu înseamnă că trăți mereu precum lumea iar duminica veniți la biserică. Dacă acesta este creștinismul vostru, atunci acela nu este creștinism autentic, nu sunteți creștini adevărați. Este periculos să creșteți într-o familie creștină. Este periculos să creșteți într-o comunitate creștină pentru că veți ajunge să considerați că dacă părinții voștri sunt creștini și voi sunteți creștini. Sau că dacă proveniți dintr-un grup care a suferit și voi veți fi părtași la acea slavă. Nu este adevărat.

    Tinerilor, dați-mi voie să vă întreb: cum știți că sunteti creștini? Cum știți că ați ajuns să Îl cunoașteți cu adevărat pe Hristos? Sunteți siguri că dacă ați muri acum ați merge direct în Cer și ați fi acceptați înaintea tronului Dumnezeului Atotputernic? Cum știți cu siguranță aceste lucruri? Veți spune: "Păi...suntem mântuiți prin har!" Așa este, nu suntem mântuiți prin fapte, ci suntem mântuiți prin har. Suntem mântuiți crezând în promisiunile Evangheliei. Este foarte adevărat. Însă ceea ce trebuie să înțelegeți este faptul că harul e un dar plin de putere, iar Cel care v-a dat harul de a vă pocăi și a crede vă dă harul de a continua să vă pocăiți și a continua să credeți. Cel care vă dă har pentru a ajunge neprihăniți vă dă și harul de a ajunge sfinți, pentru a crește în sfințenie. Ascultați-mă! Una din cele mai credibile dovezi că ați început să credeți în Hristos spre mântuirea voastră este faptul că Dumnezeu a început o lucrare de sfințenie în voi. El este permanent la lucru pentru a vă face sfinți. Dați-mi voie să vă întreb: este un adevăr acest lucru în viața voastră? Dragi tineri din cor, vreau să vă întreb ceva... Cântați foarte frumos, dar oare cea mai mare dorință a voastră este să fiți sfinți? Puteți să afirmați cu sinceritate că cea mai mare dorință a voastră este să nu fiți precum lumea, să nu fiți ca ceea ce vedeți aici în Vest și în foarte multe locuri dar să fiți asemenea lui Isus Hristos? Puteți să-mi spuneți acest lucru? Pentru că dacă răspunsul e ‑nu, ar trebui să vă temeți. Ar trebui să vi se facă de-a dreptul frică. Cei ce iubesc lumea nu au dragostea Tatălui.

    Astâzi vom analiza un pasaj din Vechiul Testament. Este vorba de promisiunea unui nou Legământ. O găsim în cartea lui Ezechiel, capitolul 36. Haideți să dăm citire pasajului. Ezechiel, capitolul 36, versetul 22, "De aceea, spune casei lui Israel: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt pe care l-ati pângărit printre neamurile la care ați mers. De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ati pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățați; vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; Voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziți, și să împliniți legile Mele." Vom analiza acest text. Cum spuneam este vorba de promisiunea unui nou Legământ. Ce vrea să însemne acest lucru? În Vechiul Testament, dar mai ales în cărțile profeților putem întrevedea frânturi din viitor în care Dumnezeu promite că, prin venirea lui Mesia, va împlini o lucrare măreață și va crea un popor nou. Acest popor nou va fi diferit de națiunea lui Israel pentru că Legea lui Dumnezeu nu va fi scrisă pe table, în exterior, ci va fi scrisă în inimile lor, că nu vor fi o națiune care va avea același sânge cu cel al lui Avraam ci aveau sa fie o națiune care va avea aceeași credință cu cea a lui Avraam. Ei vor crede cu adevărat în Dumnezeu. Ei vor fi transformați cu adevărat de puterea Sa, prin lucrarea Duhului.

    Acum să analizăm acest pasaj pentru a vedea mai multe caracteristici ce definesc ce înseamnă cu adevărat un creștin care crede în Isus Hristos. Vă rog să vă uitați la cele scrise și să vă puneți o întrebare: se regăsesc aceste lucruri și în viața mea? În acest pasaj Dumnezeu vrea să ne spună ce intenționează să facă în viața fiecărui credincios adevărat. Trebuie să vă întrebați: aceste lucruri sunt realități în inima mea sau sunt un credincios fals? Pot spune cu sinceritate că îl văd pe Dumnezeu lucrând astfel în viața mea? În versetele 22 și 23 citim un lucru foarte important. Dumnezeu îi spune lui Israel, "Israele, intenționez să te salvez dar partea interesantă abia acum urmează. El spune: nu vreau să fac acest lucru de dragul tău." E o chestiune foarte importantă. Motivația lui Dumnezeu de a-i mântui pe oameni nu se găsește în acel popor. Biblia afirmă că noi toți am păcătuit și am fost lipsiți de slava lui Dumnezeu. Când Dumnezeul cel sfânt îi privește pe oamenii păcătoși păcatul lor îl determină pe Dumnezeu să îi judece, să-i condamne. Dacă Dumnezeu intenționează să-i mântuiască pe oameni nu este din cauza oamenilor, ci în ciuda a ceea ce fac oamenii. Dumnezeu nu ne mântuiește pentru că merităm să fim mântuiți. Dumnezeu ne mântuiește pentru că El este Mântuitorul. Dumnezeu nu ne iubește pentru că merităm să fim iubiți. Nu merităm iubirea lui Dumnezeu, ci mânia Sa. Dumnezeu ne mântuiește pentru că El Însuși este Iubire.

    Un alt lucru pe care îl observăm în versetele 22 și 23 este că Dumnezeu spune două lucruri: "te voi mântui de dragul Numelui Meu, Te voi mântui de dragul slavei Mele." De ce a făcut Dumnezeu această măreață lucrare de mântuire? Oare pentru că omul a meritat-o? Nu! Atunci de ce a făcut-o? În primul rând, Dumnezeu îi mântuiește pe oameni pentru a primi slava din acea lucrare. El spune, "Mă voi coborî și-i voi mântui pe oameni și nu numai că-i voi face neprihăniti, dar îi voi schimba, îi voi transforma și-mi voi arăta puterea în ei în așa măsură încât lumea îi va privi și Îmi va da lauda pentru puterea pe care am demonstrat-o în poporul Meu." Și continuă, afirmând în versetul 23, "Intenționez să fac acest lucru, să-Mi arăt puterea astfel încât neamurile să știe că Eu sunt Domnul." Ceea ce urmează este extrem de important. În America, în cadrul evanghelizării tipic americane contemporane cu ce situație ne confruntăm? Vă răspund eu la întrebare. Marea majoritate a americanilor pretind că sunt creștini dar se comportă ca diavolii. Însă pentru că pretind că sunt creștini și se identifică cu Hristos si totuși trăiesc ca diavolii, Numele lui Dumnezeu nu este lăudat datorită lor. Dimpotrivă, Numele lui Dumnezeu este înjurat din cauza lor. Întrebarea se pune: oare toți creștinii din America care pretind că sunt creștini chiar sunt? Categoric nu. Isus a spus, "Îi veți cunoaște după roadele lor." Exact aici e problema. Când o biserică coboară standardele Evangheliei pentru a permite mai multor oameni să intre ca membri, acea biserică nu predică despre sfințenie și ce înseamnă să fii cu adevărat pocăit. Creștinismul din biserică se umple de oameni fără frică de Dumnezeu iar din cauza faptelor lor cei necredincioși din lume înjură Numele lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că oamenii care pretind că îl cunosc pe Hristos și care au un comportament ce contrazice Cuvântul lui Hristos și caracterul lui Hristos aceia nu sunt creștini. Suntem mântuiți doar prin credință. Nu suntem mântuiți prin fapte. Însă trebuie să înțelegeți că o persoană ce a fost cu adevărat mântuită, a fost născută din nou, a devenit o ființă nouă, Dumnezeu a făcut o lucrare imensă în ei pentru a-și arăta puterea i-a transformat în ființe noi, înzestrate cu noi sentimente și dorințe acelea de a-l sluji pe Hristos și a fi sfinți. A făcut acest lucru în viața ta? Haideți să vă pun o întrebare: priviți lumea și doriți să fiți ca ea, să vă comportați ca ea, să vorbiți ca ea, să vă îmbrăcați ca ea? Să câștigați respectul și stima lumii? Dacă acesta este cazul vostru ar trebui să vă îngroziți. Pentru că acest lucru ar putea fi dovada că Dumnezeu nu și-a făcut lucrarea în voi. Dacă puterea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în viața voastră conducându-vă la o sfințenie tot mai mare, atunci poate că în viața voastră nici nu există puterea lui Dumnezeu și nu v-a regenerat inima, nu sunteti născuți din nou nu sunteți creștini autentici. Pentru că El spune: Eu intenționez să-i mântuiesc pe oameni. De ce? Pentru a le demonstra celor din lume cât sunt de puternic nu doar mântuindu-le sufletele, dar și transformându-le viața. Analizează-te: Dumnezeu îți transformă viața? Creștinii nu sunt fără de păcat, creștinii nu sunt perfecți, creștinii se vor lupta cu păcatul, ba chiar pot cădea. Însă tocmai în acea slăbiciune va fi clar că Dumnezeu lucrează, că Dumnezeu învață și disciplinează și că îi duce pe culmi din ce în ce mai înalte ale maturității creștine și ale sfințeniei Este cazul vostru? De când v-ați declarat credința în Hristos, a început să crească în voi dorința după El? Creșteți în dorința după sfințenie? Deveniți din ce în ce mai puțin asemănători lumii și din ce în ce mai mult asemenea lui Hristos? Sau poate că deveniți tot mai asemănători cu lumea?

    În versetul 24 se afirmă ceva foarte important: "Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră." Când Dumnezeu mântuiește un popor, afirmă că îi va scoate din acea țară, dintre neamuri și îi duce într-o țară pe care a pregătit-o pentru ei. Este o exemplificare minunată a sfințeniei autentice. Ce face Dumnezeu când mântuiește cu adevărat o persoană? Începe să lucreze în ea, dar în ce scop? Pentru a o scoate din lume. Pentru a o smulge din duhul lumii, pentru a o scoate din păcat și a o aduce la sine. Iar acum vine întrebarea: se evidențiază acest lucru în viața voastră? Îl vedeți pe Dumnezeu la lucru în viața voastră curățându-vă tot mai mult duhul lumii? Vă atrage Dumnezeu tot mai mult spre Sine transformându-vă după chipul și asemănarea Sa?

    Haideți să discutăm putin despre sfințenie, fiindcă e foarte important subiectul. Biblia afirmă în Evrei că fără sfințenie nimeni nu îl va vedea pe Dumnezeu. Interpretarea este următoarea: dacă ați crezut cu adevărat în Hristos că vă poate da mântuirea atunci Dumnezeu va trece la lucru în voi pentru a vă face sfinți. Dacă nu sunt semne că Dumnezeu lucrează în voi pentru a vă sfinți sunt mari șanse să nu vă fi pocăit cu adevărat. Ce este sfințenia? Cuvântul își are originea în limba ebraică, ce are ca prim sens "a tăia" A tăia. Soției mele îi place să gătească. Are o masă imensă în bucătărie, unde pune țelina, morcovii și alte legume, ia un cutit ascuțit și începe să taie foarte repede. Pe măsură ce taie morcovii și țelina, iar grămada de bucățele de telină și morcovi crește într-o parte. Cu cuțitul nu doar taie țelina, dar îndepărtează legumele tăiate și le separă de restul. Taie și separă, taie și separă... La asta se referă Dumnezeu când vorbește despre sfințenie. Când Dumnezeu mântuiește o persoană o retează. Din ce? Din lume. Ce este lumea? Tot ce este pe planeta asta: orice idee, gând, faptă care vine în contradicție cu voia și natura lui Dumnezeu. Orice pe lumea asta care i se opune lui Dumnezeu, El retează din acest bloc și începe să îi separe treptat schimbându-le viața, îndepărtând duhul lumii din ei și atrăgându-i spre Sine. Există două aspecte ale sfințeniei care sunt extrem de importante. În primul rând, sfințenia înseamnă a fi separat de lume. Creștinilor! Unul dintre scopurile Scripturii este să ne învețe ce urăște Dumnezeu astfel încât să fugim de acele lucruri. Să nu faceți greșeli. Nu puteți împăca și pe Dumnezeu și lumea. Nu poate fi prietenie între credincios și lume. Dacă Dumnezeu lucrează cu adevărat în inima voastră își va folosi Cuvântul și puterea Duhului Său pentru a vă revela ce este greșit în lume și a vă îndepărta de ea. Însă sfințenia nu constă în a înceta să facem ceea ce este rău. Sfințenia constă în primul rând în a fugi la Dumnezeu. În a fi dedicați lui Dumnezeu. În a crește de la zi la zi, de la an la an tot mai mult în devotamentul nostru față de Dumnezeu. Nu le puteți avea pe amândouă. Când i-am învățat pe fiecare dintre copiii mei cum să meargă atunci când erau mici, mi-i amintesc pe fiecare în parte, se ridicau pe piciorușe și se țineau de un scaun. După care se întindeau să-l apuce pe tata. Iar când se întindeau după mine făceam un pas înapoi. Voiau să mă apuce, nedând drumul la scaun, dar nu-i lăsam să facă asta. Doream să-i fac să înțeleagă că dacă voiau să se prindă de mine, trebuiau să dea drumul la scaun. E o bună exemplificare a sfințeniei. Dacă vreți să-l aveți pe Dumnezeu va trebui să dați drumul lumii. Iar dacă nu vreți să dati drumul lumii, fiindcă vă e dragă, atunci iubirea Tatălui nu este în voi. Dragi tineri, știu foarte bine cât de letală poate fi cultura din care provin. Știu ce face aceasta propriului meu popor. Am văzut cum Apusul invadează Europa de Est și distruge bisericile. Vă aflați într-un loc unde miroase a moarte. Trăiți într-o țară înconjurati de tot felul de lucruri care strălucesc. Dar nu sunt din aur. Locuiți într-o țară plină de tot felul de promisiuni mincinoase. Trăiți într-o țară care va face tot ceea ce-i stă în putință pentru a vă îndepărta de Hristos. Dar, în același timp, trăiți într-o țară în care puteți să îi aveți și pe Dumnezeu și lumea, unde puteți să iubiți și lumea și pe Hristos. Vreau să vă spun că aceasta este o minciună gogonată. Să nu credeți (încerc să mă înfurii), să nu cumva să credeți (chiar mă fac rău) că vă spun aceste lucruri pentru a vă salva de monstrul care a ucis mai multă omenire decât orice dictator politic pe care l-a avut vreodată această țară sau de pe fața pământului. Dacă iubiți lumea, fie-vă teamă! Pentru că poate fi dovada că Dumnezeu nu a lucrat niciodată în voi, nu ați crezut niciodată pentru a putea fi mântuiți. Nu v-ați pocăit, de fapt, în mod autentic. Pentru că dacă vă mântuiește cu adevărat, "Cel care începe o lucrare în voi o va și duce la bun sfârșit." Cum de știm acest lucru? E un adevăr foarte important. Pentru că e în joc reputația Lui. Nu uitați: Dumnezeu îi mântuiește pe oameni pentru a demonstra cât este de puternic. Iar dacă a început o lucrare în voi o va și duce la bun sfârșit pentru a-Și arăta puterea. Haideți să vă dau un exemplu. În timp ce Israel ieșea din Egipt, poporul a comis multe păcate împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a încercat pe Moise. I-a spus, "Moise, dă-te la o parte. Voi nimici acest popor și voi ridica un popor din tine. Iată cum mijlocește Moise, "Nu, Doamne! Dacă tu nimicești acest popor dușmanii tăi vor spune că în ciuda faptului că ai fost suficient de puternic pentru a-i scoate din țara Egiptului nu ai fost atât de puternic încât să-i aduci în țara pe care le-ai promis-o." Vedeți cum gândește Moise? Este preocupat de reputația lui Dumnezeu. Și eu, în această seară, sunt preocupat de reputația lui Dumnezeu. Vreau să știți că dacă Dumnezeu v-a scos de sub pedeapsa păcatului și dacă v-a mântuit cu adevărat, dacă v-a făcut cu adevărat neprihăniți, dovada acestor lucruri constă în faptul că va continua să lucreze în voi și va continua să vă transforme, pentru că fiecare creștin este o demonstratie a puterii lui Dumnezeu. El va termina lucrarea pe care a început-o deoarece în joc este onoarea Lui. Din această cauză Pavel avertiza în Romani. El spune că Numele Domnului a fost făcut de râs printre neamuri din cauza evreilor care s-au identificat cu Dumnezeu și totuși nu au trăit după poruncile Domnului. În mod similar, multe națiuni ale pământului iau în râs această națiune în care trăim în acest moment, Statele Unite ale Americii. Unul dintre motivele pentru care o iau în derâdere este pentru că spun, "America se pretinde a fi o națiune creștină și totuși aproape orice abominație care contaminează lumea își are originile în Statele Unite." Aproape toată mizeria morală își are începuturile de aici. Întelegeți? Numele Domnului este luat în râs printre neamuri pentru că atât de mulți americani se cred creștini și de fapt trăiesc precum diavolii. Însă prin ea însăși aceasta este o dovadă că nu au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu. Vă rog să nu întelegeți că aș vorbi despre alții. Vorbesc despre voi. Poți să spui, aducând dovezi palpabile, că din momentul când te-ai pocăit Dumnezeu lucrează în viața ta pentru a te sfinți? Puteți demonstra acest lucru? Puteți să-mi spuneti că sunteți cu adevărat creștini pentru că atunci când vă uitați la lume, care poate că vă seduce și vă atrage spre ea că Dumnezeu intră în acțiune și vă disciplinează? Că atunci când participați la păcat îl urâți din suflet pentru că vă simțiți condamnați de Duhul Sfânt? Sau poate că vă numiți pur și simplu creștini, dar arătați ca cei din lume, faceți faptele lumii, vorbiți precum cei din lume vă îmbrăcați precum cei din lume și faceți toate lucrurile pe care le fac cei din lume?

    Vreau să înțelegeți ceva care este foarte important pentru mântuirea voastră: Mântuirea noastră este lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că în ecuație intră factorul uman și un mare mister cu privire la voința omului și voința lui Dumnezeu știm cu certitudine un lucru: mântuirea este în primul rând o lucrare a lui Dumnezeu iar Cel care începe lucrarea cea bună o va și duce la bun sfârșit. Citiți textul versetului 24. Vreau să accentuez și sa scot în evidență pronumele personal "eu"care se referă la Dumnezeu. Ascultați ce spune: "Căci Eu (vorbește Dumnezeu) vă voi scoate dintre neamuri, Eu vă voi strânge din toate țările, Eu vă voi aduce iarăși în țara voastră, Eu vă voi stropi cu apă curată, și veti fi curățați, Eu vă voi curățăta de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri, Eu vă voi da o inima nouă și voi pune în voi un duh nou; Eu voi scoate din trupul vostru inima de piatră, Eu vă voi da o inimă de carne, Eu voi pune Duhul Meu în voi și Eu vă voi face să urmați poruncile Mele." Întelegeți ce vrea să spună Dumnezeu? Eu intenționez să fac o lucrare de mântuire. Eu voi crea un popor nou, și anume Biserica. Eu voi face acest lucru, iar aceasta va avea succes. Iar prin reușita sa va demonstra națiunilor cât sunt de puternic. Așadar, dacă Dumnezeu mântuiește o persoană va face aceste lucruri în viața acelei persoane. Face aceste lucruri în viața voastră? Care sunt acestea? În primul rând începe să lucreze pentru a vă face sfinți. Începe, treptat, să îndepărteze de la voi dorința și părtășia cu lumea. Și o va înlocui cu dorința după Hristos și părtășia cu Hristos. Face acest lucru? De la așa zisa voastră pocăință, creșteți în devoțiunea față de Dumnezeu și în iubirea față de Hristos? Creșteți în sfințenie? Sau ați rămas aceeași persoană de la început? Tot mai iubiți lumea? Tot mai vreți să fiți ca cei din lume?

    Haideți să trecem la versetul 25, "Vă voi stropi cu apa curată, și veți fi curățați; vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri." Unul dintre lucrurile pe care le va face Domnul atunci când a mântuit cu adevărat pe cineva, repet, este faptul că a început o lucrare de curățare a persoanei. În momentul în care credem în Isus Hristos suntem declarați neprihăniți și suntem împăcați cu Dumnezeu prin credință. Însă dacă am început să credem că Dumnezeu a început o lucrare de sfințire a noastră care va dura întreaga viață că a început să ne schimbe și să ne curețe de toată mizeria noastră și de toți idolii noștri. Vreau să vă spun că El poate să facă acest lucru. Este capabil să o facă. El domnește peste credincios și poate să lucreze în viața credinciosului pentru a-l face curat. Să-l determine pe acel creștin să crească în sfințenie. Haideți să vă dau un exemplu. În copilărie am crescut la o fermă. Nu știu dacă vreunul dintre voi, cei din California, ați văzut vreo fermă. Dar un lucru poate fi afirmat cu certitudine despre băieții de la fermă: sunt mereu murdari. Întotdeauna. Iar eu eram cel mai murdar dintre toți. Eram murdar prin orice încrețitură, pliu sau orificiu. Eram mereu pe câmp, ori la joacă, ori la muncă împreună cu tatăl meu. Eram mereu murdar, ca orice băiat de țăran. Odată, pe când aveam vreo nouă sau zece ani, am intrat în casă seara târziu după ce fusesem pe câmp toată ziua. Eram epuizat. Iar mama mi-a spus, "Paul, trebuie să faci baie!" Și bineînțeles, eu, care aveam vreo nouă sau zece ani, bărbat în devenire i-am replicat mamei, "Știi, mamă, nu cred că am să mă spăl în seara asta." Brusc, mama mea s-a schimbat la față. După care m-a privit, iar eu nu am să uit vreodată expresia chipului ei, care încă mă îngrozește, s-a uitat la mine și mi-a zis, "Ba o să faci baie!" Am răspuns, "Bine, mă duc să mă spăl..." Am intrat în baie, am dat drumul să curgă câteva picături de apă la robinet pentru că băieților care trăiesc la fermă le place să se bălăcească prin râuri și alte feluri de apă, dar le este frică de apa dintr-o cadă. Nu știu să explic de ce... Așadar, am dat drumul la câteva picături de apă și m-am spălat ca pisica, după care am înșfăcat prosopul alb al mamei, m-am șters... Prosopul se înnegrise. Și totul decurgea minunat. Până ce a intrat mama în baie. M-a privit, a dat drumul la apă, m-a luat de ceafă... La vremea respectivă părinților le era permis să facă așa ceva. M-a prins de ceafă și m-a cufundat în apă. Am crezut că o să mă înec. Mama mea era o femeie care lucra mare parte din timp la fermă. Mâinile îi erau aspre precum pilele din metal. După ce m-a apucat și a început să mă frece, când am ieșit din cadă străluceam precum slava lui Dumnezeu. Pierdusem cel puțin trei straturi de piele... Dar eram curat. Aș vrea să vă gândiți un pic: Oare mama mea e mai puternică decât Dumnezeu? Cred că unii predicatori ar răspunde afirmativ, dar Biblia susține că nu. Dumnezeu spune, "Vă voi stropi cu apă proaspătă și veți deveni cu adevărat curați." Veți fi străluci de curățenie. Una dintre problemele celor din Apus este că nu mai avem noțiunea autorității tatălui. Văd cum tații își implora copiii. Nu mai avem idee ce înseamnă autoritatea părintească, iar din această cauză nu mai putem înțelege lucrarea lui Dumnezeu în inima omului. Dumnezeu își privește copiii și le spune, "Tu vei fi curat!". Ba mai mult decât atât, spune, "Putem s-o luăm pe calea cea ușoara sau pe calea cea grea, pentru că pentru Mine ambele căi sunt ușoare." Dumnezeu vrea să-și curețe poporul, iar una dintre cele mai convingătoare dovezi că ați devenit membru al poporului Său este faptul că nu puteți să-I scăpați din mâini! El își va împlini lucrarea în voi, aceea de a va curăța. Afirmă, "Vă voi curăța de toată mizeria voastră și de toți idolii voștri." Dacă ar fi să descriu viața mea creștină ar trebuie să dau mărturie că este unul din cele mai potrivite versete pentru a-mi descrie viața. Am început să umblu cu Domnul de aproximativ 28 de ani, iar în acești 28 de ani am experimentat mâna iubitoare a lui Dumnezeu care disciplinează învațându-mă, punându-mă la încercare, pedepsindu-mă atunci când am luat-o pe căi greșite. Aproape din momentul convertirii am văzut că intrasem într-o relație cu Dumnezeu de unde nu puteam scăpa. El îmi devenise Tată. E un Tată foarte atent, are grijă ca copiii Lui să nu o ia razna. Haideti să vă dau un exemplu... Să presupunem că aș fi păstorul vostru. Și să presupunem că m-aș întoarce acasă cu soția pe la vreo 12 noaptea pentru că am predicat undeva până târziu.  În timp ce conduc mașina spre casă o văd pe fiica dvs. de 14 ani stând la colț în compania unor tineri rău famați. În calitate de pastor, întrucât și soția mea este prezentă, aș trage pe dreapta și aș chema fata să urce în mașină să o duc acasă. Însă vreau să fim bine înțeleși, nu aș fi supărat pe fetiță în calitate de pastor, dar m-aș supăra foc pe tatăl ei dacă ar fi membru al bisericii. M-aș duce la el și l-aș întreba, "Ce fel de tată neglijent ești? Cum poti să-ți neglijezi în așa măsură copiii încât aceștia să plece pe străzi, făcându-și de cap fără ca ție să-ți pese și să-i disciplinezi?" Chiar credeți că Dumnezeu este un Tată neglijent? Credeți că Dumnezeu le permite copiilor Săi din America să cadă în erezie, să urmeze orice minciună aud, le permite să trăiască în păcat și în orice formă de viață care contrazice natura Sa? Credeți că Dumnezeu își neglijează în așa măsură copiii? Categoric nu. Dragi tineri, una dintre dovezile că îi apartineți cu adevărat lui Dumnezeu, că vă este cu adevărat Tată, este faptul că se implică în viata voastră pentru a vă curăța. Voi folosi o altă exemplificare din copilăria mea. Era prima zi de școală, iar mama mi-a zis că îmi cumpărase haine noi pe care să le port la școală. M-a rugat ca după ore să nu mă bat cu ceilalți ca să nu-mi rup hainele și să nu mă duc la râu, unde obișnuiam să mă joc, ca să nu mă murdăresc cu noroi. Numai că astea erau cele două distracții preferate la școală. Am sfârșit prin a face exact ce mă rugase să nu fac și știam că am dat de probleme. Dintotdeauna am gândit ca un avocat, așa că mi-am rugat cei doi prieteni să mă însoțească acasă. Au acceptat pentru că erau la fel de murdari și aveau hainele la fel de rupte ca și mine. Ne apropiam de casă, unde mama privea pe fereastră cu ochii ca para focului. Eram perfect conștient că viața mea era terminată. Rapid i-am zis mamei, "Știi, mamă, înainte să te înfurii, lasă-mă să-ți spun un lucru: și Rance și John au hainele murdare și rupte." Ea mi-a spus ceva care mi-a dat o lecție fundamentală de teologie. Iată ce a spus, "Rance și John nu sunt copiii mei, însă tu ești copilul meu. Eu nu am nicio legătură cu ei, însă tu ești sânge din sângele meu. Du-te sus, spune-ți rugăciunea și pregătește-te să mori." Întelegeți ce se întâmpla de fapt? Mama și tatăl meu își revendicau autoritatea asupra mea. Le aparțineam, eram copilul lor. În mod asemănător, dacă v-ați pocăit cu adevărat, Dumnezeu își revendică autoritatea asupra voastră. Îi aparțineți. Vă va schimba de dragul slavei Sale și din cauză că vă iubește. Nu o să vă lase să rămâneți la fel cum erați. Iar El are puterea de a vă schimba. Este un Tată autoritar.

    Puneți semn la Ezechiel și hai să mergem la Evrei, capitolul 12. Citiți versetul 5, capitolul 12 din Scrisoarea către Evrei: "Și ați uitat sfatul pe care vi-l dau ca unor fii: "Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." După care adaugă: "Suferiți pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?" Acum ascultați versetul 8, care conține un avertisment: "Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care au toți parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii." Dacă puteți trăi în păcat, să trăiți în lume, cu prietenii voștri din lume, făcând tot soiul de lucruri lumești și scăpați fără să simțiți mustrarea Duhului, fără să fiți pedepsiți de Dumnezeu este o dovadă că sunteți fii nelegitimi, că nu sunteți cu adevărat un fiu al lui Dumnezeu. Dacă iubiți senzualitatea lumii, dacă-i iubiți lăudăroșenia, mândria ochilor, lăudăroșenia cărnii și tot ceea ce strălucește în lume și puteți participa la acestea fără a avea parte de disciplinarea Tatălui, este pentru că Tatăl nu este tatăl vostru.

    Ne întoarcem la Ezechiel. Vă rog să vă gândiți la acest lucru. În Scripturi există un pasaj care afirmă următorul lucru: "L-am iubit pe Iacov și l-am urât pe Esau." Haideți să ne punem întrebarea: cum și-a manifestat Dumnezeu iubirea față de Iacov și cum și-a manifestat ura sau mânia față de Esau? Ceea ce urmează să vă spun ne va ajuta foarte mult. Pentru a înțelege conceptul va trebui să întelegeți ceva despre paternitatea lui Dumnezeu. Dacă analizați viața lui Esau, Dumnezeu a împlinit fiecare promisiune pe care i-o făcuse. L-a binecuvântat pe Esau cu bogăție, putere. A devenit un mare conducător, o mare națiune... Dumnezeu l-a binecuvântat pe Esau. Cum s-a manifestat ura lui Dumnezeu față de Esau? Dumnezeu nu l-a disciplinat niciodată pe Esau, l-a lăsat pe Esau să rămână Esau. Nu a intervenit niciodată în viața lui Esau. Nu a lucrat vreodată pentru a-l sfinți pe Esau. A tăiat, pur și simplu, funia și l-a lăsat pe Esau să zburde și să trăiască așa cum a vrut el. Cum și-a manifestat Dumnezeu iubirea față de Iacov? I-a tras o mamă de bătaie lui Iacov în fiecare zi a vieții lui. Dacă analizați viața lui Iacov, lui nu i s-a permis să-și continue existența de Iacov. Iacov era înșelătorul, dar când a devenit fiu, Domnul a zis, "Iacove, o să dureze nițel, dar te voi schimba din înșelător în prinț." Iar dacă analizați viața lui Iacov, veți vedea prin câte încercări a trecut, astfel încât atunci când a intrat în Țara Promisă a făcut-o șchiopătând. Șchiopătând. De ce? Pentru că iată ce va trebui să întelegeți, mai ales americanii, scopul lui Dumnezeu în viața voastră nu este să vă dea prosperitate. Nici sănătate, nici bogăție, nici cea mai bună viață de care ați putea avea parte în prezent. Scopul lui Dumnezeu, dacă ești copilul Său este să te facă sfânt, să te facă să semeni cu Hristos. Te va curăța de murdăria ta. Te va curăța de idolii tăi și o va face cu mult entuziasm. Va face absolut orice este necesar pentru a vă face asemănători cu Fiul Său. Face acest lucru în viața voastră? Da sau nu?

    Haideți să trecem mai departe. Cum ne va schimba Dumnezeu? Nu doar printr-o disciplinare care se vede din exterior. Cum ne mai schimbă? Haideți să căutăm în versetul 26. Este una dintre cele mai ilustrative exemplificări, dacă nu cea mai mare, a ceea ce înseamnă să fii născut din nou. Este o exemplificare senzațională. Înainte să intrăm în asta, haideți să discutăm încă ceva. În America, a fi născut din nou, sau doctrina regenerării a fost pierdută în totalitate. Regenerarea este lucrarea suprafirească a lui Dumnezeu, în care, prin Duhul lui Dumnezeu, recreează omul. Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, înțelegeți? Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumea ex-nihilo, din nimic. Eu cred că în pocăința unui om Dumnezeu manifestă mai multă putere decât în crearea întregului univers. Pentru că, după cum spuneam, a creat universul ex nihilo, din nimic, dar când îl recreează pe om și-l face creștin ia o masă de materie putredă până în măduva osului și o transformă într-o făptură nouă care Îl va iubi. Atât de mulți oameni în ziua de azi spun că s-au născut din nou. Dacă-i întrebi ce vor să spună cu acel lucru îți răspund, "Păi... m-am hotărât, m-am rugat acea rugăciune și l-am rugat pe Isus să vină în inima mea." Bine, dar s-a schimbat inima ta? S-a schimbat viața ta? Sau e în curs de schimbare? Ești o făptură nouă sau ești doar cineva care a repetat un crez și a trecut printr-un ritual? Dovada că te-ai pocăit cu adevărat nu este că te-ai rugat o dată acea rugăciune și l-ai invitat pe Isus să intre. Dovada că te-ai pocăit este că te-ai căit o dată de păcate și continui să te căiești și în ziua de azi. Dovada ca ești mântuit este faptul că ai crezut o dată spre mântuirea ta și continui să mai crezi și în ziua de azi. Dovada că ești pocăit este faptul că o dată Dumnezeu a început o lucrare bună în tine și continuă să lucreze până în ziua de azi, schimbându-ți viața și transformându-te prin puterea sa. Hai să vedem ce spune: "Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, vă voi da o inimă de carne." Să presupunem că aș lua cel mai corpolent bărbat din sală, l-aș aduce în față și aș face o statuie de piatra din el. O statuie de piatră. Pot să-i dau pumni, să-l ciupesc, să-l lovesc, să-l insult. Pot să-i fac tot felul de lucruri și el ce va face? Absolut nimic. Pentru că e de piatră. E mort. Nu are suflet. Nu are capacitatea de a răspunde la stimuli. Ce s-ar întâmpla, însă, dacă mi-aș pocni degetele și aș transforma statuia din nou în om? Dacă l-aș ciupi probabil că ar reacționa și m-ar pocni. Dacă l-aș lovi, probabil că mi-ar trage și el una. Întelegeți? Nu contează cât de mari și de puternici sunteți cei veniți aici în seara asta. Dacă vin prin spate și vă ciupesc cu toată forța vă spun eu că o să reacționați. Veți răspunde la stimuli. Exact asta spune și Dumnezeu. În cadrul lucrării suprafirești de mântuire, acest lucru îl face Dumnezeu cu omul care s-a născut din nou. Îi ia inima de piatră, moartă, o inimă ce nu-L poate auzi și nici răspunde lui Dumnezeu, iar ceea ce știe despre Dumnezeu urăște. Și prin puterea Duhului Sfânt ce plutește peste acel om exact ca în ziua creației Dumnezeu schimbă acea inimă de piatră, ce este moartă și nu poate răspunde într-o inimă de carne care este vie, pulsează și reactionează la stimulii divini. Haideți să vă întreb: așa a făcut Dumnezeu cu inima voastră? Asta a făcut Dumnezeu în sufletul vostru? Vă amintiți o perioadă a vieții voatre când erați morți pentru Dumnezeu? Nu vă păsa de El, nu vă interesa Cuvântul Său, păcatul vă lăsa rece. Nu vă păsa de vocea Lui, să-l auziti, să-l ascultați, absolut nimic. Însă, într-o bună zi, totul s-a schimbat. Dumnezeu a luat acea inimă de piatră și a pus în locul ei o inimă care să-i răspundă. Dragul meu prieten, când apostolul Pavel spune că oricine este în Hristos e o făptură nouă, nu recită doar niște frumoase versuri lirice, ci ne învață ceva care este adevărat. Ați devenit făpturi noi? Acum răspundeți la vocea lui Dumnezeu? Tinere, poate că acum stai liniștit pe scaun, vrăjit de duhul lumii, arătând ca cei din lume, iubind lumea și comportându-te ca cei din lume și îți dai seama că habar n-ai despre ce vorbesc. Atunci ar trebui să ți se facă teamă și să-L cauți pe Dumnezeu și să strigi către El, "Doamne, cercetează-mi inima și dacă nu Te cunosc, dacă ceea ce am este doar religie și nu mântuire, Doamne, strig către Tine, mântuiește-mă, schimbă-mi inima! Dă-mi harul Tău, ajută-mă, Doamne!" Frații mei dragi, haideți să tragem învățăminte de la țările balcanice. Nu va dura decât o singură generație pentru a pierde totul. Atât este de greu, de lumesc locul unde trăiți. Rugați-vă! Rugați-vă pentru copiii voștri. Copii! Să nu dați crezare minciunilor, sunt letale. Dacă sunteți mântuiți vă spune, "Eu vă voi scoate inima de piatră și voi pune în locul ei o inima de carne." Ba mai mult decât atât, uitați-vă la versetul 27, "Voi pune Duhul Meu în voi." Prieten drag, ia gândește-te. Pocăința nu este doar o hotărâre omenească. Ce se întâmplă când te pocăiești? Nu doar că Dumnezeu îți transformă inima dar vine să locuiască în tine, își pune Duhul în inima ta... Uitati ce spune, "Voi pune Duhul Meu în voi, vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziti și să împliniți legile Mele." Cu alte cuvinte, "Când îți schimb inima și pun Duhul Meu în tine cu adevărat vei trăi altfel. Se va întâmpla cu siguranță. Precis." După care adaugă, (versetul 28) "Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri, voi veți fi poporul Meu și Ei voi fi Dumnezeul vostru." Dragi tineri, adolescenți, studenți, chiar și voi, cei mai înaintați în vârstă... Puteți să afirmați cu sinceritate: "El este Dumnezeul meu"? "E Dumnezeul meu! Tânjesc să-I cunosc voința, să-I pun în practică poruncile. Vreau din inimă să Îl urmez și să fiu cine vrea El ca eu să fiu. Eu învăț, iar El îmi predă; pentru a iubi ce iubește și să urăsc ce urăște." Poate cineva să îți privească viața, nu acum, când ești la biserică, nici vorbă, ci când ești pe stradă și nu te vede nimeni. Să fii observat de ceilalți care să spună: "Omul acela Îi apartine lui Dumnezeu." Acea persoană este diferită, nu e ca restul lumii, acea persoană se schimbă. Tinere, îți dorești să te întâlnești cu Dumnezeu dimineața? Dorești să te întâlnești cu El seara? Îți e dor de Cuvântul Lui? Vrei să fii schimbat de acesta? Tinere, atunci când cazi în păcat simți că ți se frânge inima și ești copleșit de tristețe sau îți place, îl savurezi?

    Haideți să vă împărtășesc următoarele lucruri în încheiere. Este o exemplificare din Charles Spurgeon. E foarte impresionantă. Vreau să vă imaginați că aici am cea mai delicioasă mâncare ce poate fi pregătită. Un platou frumos ce conține cele mai savuroase feluri de mâncare de sub soare. Iar dincoace am o găleată cu gunoi, lături... Știu că mulți dintre voi, cei din California, nu au văzut o fermă. Dar să presupunem că în spatele bisericii ar fi un purcel. Și aș ruga pe cineva să dea drumul purcelului, unde credeți că se va îndrepta purcelul? Oare la acel platou cu feluri de mâncare delicioase? Nici vorbă. Ci se va îndrepta spre gunoi. Și de ce va trage la gunoi? Pentru că așa sunt porcii. Porcilor le plac tare mult lăturile. Acolo e ținta lui. Își va băga capul cu totul în lături, cu nerușinare, și va devora pe nerăsuflate și va fi foarte încântat de ceea ce mănâncă. Haideți să presupunem că aș avea puterea, cu un pocnet de degete să transform într-o clipită acel purcel în om. Ce credeți că se va întâmpla? Își va trage capul din găleată, va vomita lăturile pe care le mâncase. De ce? Pentru că omul nu poate mânca ceea ce mănâncă porcul. Se va dezgusta de el însuși, se va răsuci pe călcâie, vă vede pe voi și se rușinează. Să nu vă supărați, dar dacă sunteți creștin, tocmai am descris pocăința voastră. Toate convertirile noastre. Încă de când ne-am născut am fost păcătoși de la natură. Nu am dorit hrana bună a lui Dumnezeu. Am preferat păcatul, rușinea și mizeria lumii acesteia. Am fugit spre ea, ne-am hrănit din ea, ne-a plăcut la nebunie, am dorit-o. Însă atunci când se convertește o persoană, ce face Dumnezeu? Schimbă acea persoană într-o făptură nouă. O inima nouă, recreeată după chipul lui Dumnezeu, în adevărata neprihănire și în sfințenie autentică. Cu acea inimă nouă vor avea dorințe noi, și nu vor mai putea înghiți păcatul lumii acesteia. Omul se rușinează că a luat parte la așa ceva și încetează să mai facă păcatul și începe să își dorească să umble în sfințenie. Poate creștinul să fie sedus să-și bage capul la loc în găleată? Cum să nu? Dar în momentul în care ia o gură de mâncare știe că este greșit. Se dezgustă de la prima înghițitură și nu va dura multă vreme până ce se va căi de nebunia sa și să se rușineze că s-a întors la ceea ce lăsase în urmă. Tu ești acesta? Ți-a schimbat Dumnezeu inima? Este în plin proces de transformare a inimii tale? Tânjești să fii eliberat de murdăria acestei lumi? Tânjești să fii precum Hristos? Dacă spui da, atunci aceasta este dovada că ai fost născut din nou.

    În încheiere, tinere, ascultă-mă! Lucrurile pe care vi le prezintă această cultură sunt mai letale decât veninul. Senzualitatea, lipsa de discreție, lipsa de decență, răzvrătirea, iubirea de bani, viciul, sexul și toate lucrurile pe care această cultură le aruncă spre tine. Te va ucide. Felul în care vorbesc și se comportă cei din această cultură. Modul de a se îmbrăca al celor din această cultură Totul este greșit cu privire la acest fel de a fi. Nu mai faceți acest lucru. Dar mai vreau să întelegeți că dacă recunoașteți că aceasta cultură este greșită și că doar prin faptul că-i întoarceti spatele credeți că veți fi mântuiți să știți că vă înșelați amarnic. Nu vă va mântui faptul ca refuzați valorile acestei culturi, ci întoarcerea spre Hristos. Întoarceți-vă la Hristos! Cum cunoașteți că v-ați întors la Hristos? Pentru că El vă va schimba inima. El vă va schimba inima. Să presupunem că aș fi noul pastor, proaspăt venit în oraș și că mi-ați spune că undeva este un om care nu a mai venit la biserică de cinci ani. Mi-ați spune că locuiește în cartierul meu, iar eu trebuie să-l vizitez pentru că e membru al bisericii și e plin de păcate. Merg acasă la el și bat la ușă, iar el mă invită în casă. Și-l abordez, "Frate, domnule, nu ați mai călcat pe la biserică de cinci ani..." Iar el răspunde, "Aveți dreptate, domnule pastor. Tare mult mi-a plăcut să joc fotbal, socker ți dreptate, trebuie să mă întorc la biserică." După care îi spun, "Am auzit că v-ați și îmbătat și că obișnuiți să frecventați crâșmele." El răspunde, "Aveți dreptate, îmi place să mă îmbăt, îmi place anturajul din baruri, dar aveți dreptate, trebuie să încetez cu practicile acestea și să revin la biserică." După care îi spun, "Am înțeles că nu i-ați fost fidel soției." La care el începe sa se justifice, "Știți, domnule pastor, nu mă pot abține, îmi plac alte femei... Dar aveți dreptate, trebuie să încetez cu păcatul, să fac ceea ce trebuie și să încep să vin la biserică." Iar duminică vine la biserică. Iar voi exclamați care mai de care: "Slava lui Dumnezeu! S-a întors oaia acasă!" Nu este adevărat. În clădire tocmai a intrat o capră. Pentru că de fapt vrea să spună și vă rog să mă ascultați. Tinerilor, acesta poate fi unul fiecare dintre voi... Ceea ce spune cu adevărat este următorul lucru: trebuie să încetez să mai fac toate lucrurile păcătoase pe care le iubesc din toată inima și trebuie să încep să fac toate chestiile astea care au de-a face cu neprihănirea și evlavia care mă plictisesc de moarte pentru a-mi mântui sufletul. Acesta nu este creștinism. Nu este o făptură nouă. Nu a făcut altceva decât să închidă un lup în cușcă, ca să nu mai acționeze ca un lup, dar tot lup a rămas. Tinere, vreau să te întreb și te rog să fii sincer. Iubești această lume mai mult decât pe Hristos? "Păi, nu mă judeca, pentru că nu știi ce în inima mea..." Dar nici nu trebuie să știu ce în inima ta, eu văd ce e în viața ta... Viața ta este dăruită lucrurilor din această lume, așa zisei sale frumuseți, senzualitate și divertisment, etc. Iar Scripturile nu înseamnă nimic pentru tine? Părtășia cu Hristos în rugăciune nu înseamnă nimic pentru tine? A-i căuta pe frații din comunitate pentru a crește împreună în evlavie nu înseamnă nimic pentru tine? Tu doar vii la biserică duminica... Dacă acesta ești tu, teme-te, pocăiește-te de păcatele tale. Întoarce-te la Hristos, cere-i ajutorul, până ce vei cunoaște că te-a mântuit și te-a schimbat. Și încă continuă să te schimbe. Știu că am spus tare multe chestii deranjante și că am fost nițel cam dur. Însă cunosc cultura din care provin și știu cât rău poate face. Mai cunosc și natura umană. Știu ce învață Biblia cu privire la mântuire și tot ce am spus este pentru că vă iubesc. Mai tineți minte cum am început această predică? Există oameni care vor fi sfinți plini de slavă în Cer. Și există persoane care vor fi monștri în iad. Voi ce vreți să faceți? Vreți să vă pocăiți? Vreți să credeți în Hristos? Haideți să ne rugăm.



Paul Washer, unul dintre cei mai buni vestitori ai evangheliei din zilele noastre. Un adevărat exemplu. Nu cunosc viata lui personală, dar cea din Câmpul Evangheliei spune multe despre el.
Adăugat în 26/01/2018 de Cosmin.Frisan
Statistici
Opțiuni