Cum să cunoaștem voia lui Dumnezeu
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de Mada_O in 11/07/2017
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

    Tată Ceresc, Îl privim pe Dumnezeul nostru, sus, pe tron înălţat. Îl privim pe Împăratul nostru şi recunoaştem că nu are seamăn, nimic nu se compară cu Tine. Vino! Și unul din lucrurile pe care mă rog să le faci în acest timp, când Îţi arăţi slava prin lucrările Tale şi prin Duhul Tău, este ca oamnenii să primească călăuzire pentru vieţile lor. Sunt aici persoane care trebuie să ia nişte decizii foarte importante, care nu au ştiut că vor primi aici îndrumare, dar eu mă rog să o primească. Mă rog că Tu să Te revelezi prin cuvântul Tău în aşa fel încât, atunci când pleacă să aibă lumină pe cărarea pe care trebuie să o aleagă. O lumină strălucitoare, atrăgătoare, frumoasă din Hristos pe care să o cunoască. Mă mai rog şi pentru noi ceilalţi, care avem de luat decizii, milioanele de decizii pe care trebuie să le luăm în această viaţă la care nici măcar nu ne mai gândim, ci le luăm aşa… Mă rog să fie curate, sfinţite şi să-L slăvească pe Isus. Te rog să vii şi să faci lucruri care sunt cu mult mai presus de ce ţi-am cerut eu. M-am rugat în Numele Domnului Isus. Amin.

 

    Dacă aveţi Bibliile şi dacă doriţi să urmăriţi împreună cu mine, voi citi din Romani 12, două versete, primele două. Vom discuta despre voia lui Dumnezeu, ce înseamnă, cum să o găsim, ce înseamnă să ne înnoim mintea. Vreau să zăbovim asupra acelui pasaj bine cunoscut. Aşadar, Romani 12, versetele 1 şi 2. După cum ştiţi capitolul 12 vine după alte 11 capitole, nu trebuie să fim genii ca să ne dăm seama de asta. Și începe cu gloriosul cuvânt „dar”, „vă îndemn, dar”. Un dar” pentru toate minunile la care ne cheamă în umblarea noastră cu Hristos, într-un mod nou, care este clădit pe o teologie masivă în capitolele anterioare. Nu este nimic mai mare decât Romani 1-11 şi nici mai adânc. Şi pentru acest pasaj s-a clădit totul. O gândire nouă, să discernem voia lui Dumnezeu, vieţi de închinare. Aşa că, să citim, versetele 1 şi 2: „Vă îndemn, dar – pe baza primelor 11 capitole din Romani, a binecuvântărilor şi a stâlpilor care au o fundaţie fără sfârşit, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu – pe care v-am rezentat-o în primele 11 capitole –, să aduceţi trupurile voastre – adică toată viaţă voastră pământească, trupurile voastre reprezintă ceea ce sunteţi în lume; oriunde mergeţi sunteţi în trupul vostru; aşa că oriunde vă duceţi, şi tot ceea ce faceţi, această existenţă în trup, prezentată ca o jertfă vie”, care nu moare, care este pusă pe altar dar nu moare, pentru ca să trăiască, moare ca să trăiască într-un alt sens – ca o jertfă vie, sfânta, plăcută lui Dumnezeu.”

    Se poate, creştinule iertat, să trăieşti o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Nu exageraţi doctrina justificării celui păcătos. Este o doctrină minunată, dar nu o lăsaţi să anuleze alte texte din Scriptură. Oamenii fac asta în ziua de azi. Iau doctrina justificării păcătosului, o doctrină minunată prezentată în Romani, şi trag concluzia că nu poţi să-l mulţumeşti pe Dumnezeu, nu poţi să-I fii plăcut lui Dumnezeu în fiecare zi. Tot ce poţi să faci este să recunoşti că eşti păcătos şi să te încrezi în Isus. Nu este adevărat. Eşti chemat, bazat doar pe justificarea prin credinţă şi acceptat doar datorită neprihănirii lui Isus, să aduci jertfe în trupul tău care Îi plac lui Dumnezeu, peste care zâmbeşte. În această după-amiază puteţi să faceţi ceva care-I este plăcut lui Dumnezeu. Puteţi să daţi un telefon care să-I placă lui Dumnezeu, puteţi să-I spuneţi un cuvânt bun soţiei voastre care să-I placă lui Dumnezeu. „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; această va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Această va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

    Aşadar, scopul acestor două versete este că tot ce are viaţă să fie închinat. Aşa-i? Aduceţi trupurile voastre, existenţa voastră, ca o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu, care este slujba voastră duhovnicească. Cu alte cuvinte, scopul vieţii umane este ca Dumnezeu, în Hristos, să fie prezentat ca Cel de o valoare infinită. Aşa-i? Viaţa este pentru a fii trăită în aşa fel încât ceea ce spui, gândeşti şi simţi, ce faci cu braţele, buzele, ochii, picioarele şi mâinile, să arate că El este mai valoros decât orice. Asta înseamnă închinarea. Arată valoarea lui Dumnezeu, o valoare supremă între toate celelalte lucruri. Dacă ai o slujbă, fă-ţi treaba în aşa fel încât să arăţi că Hristos este cel mai valoros. Şi dacă nu poţi să faci asta la locul de muncă, fie îl schimbi sau împlineşte mai cu credincioşie versetul 2. Să ne uităm la versetul 2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre – până când se întâmplă ceva diferit la locul de muncă – ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Dumnezeu începe să fie valaros în viaţa ta în ochii celor din jur. Este valoros, Dumnezeu este valoros pentru tine când mă uit la tine. Dumnezeu pare infinit de vrednic când mă uit la tine. Când mă uit la tine, se pare că tu Îl preţuieşti mai mult pe Dumnezeu decât banii, puterea sau sexul. Care-i treaba cu tine? Vreau să ştiu motivul pentru speranţa care este în tine. Probabil că nu trebuie să-ţi schimbi slujba, asta ar fi o greşeală şi nu ar rezolva problema. Dar versetul 2 o poate rezolva şi de asta ne vom preocupa.

    Versetul 2 reprezintă răspunsul lui Pavel la întrebarea: Cum poate o viaţă să fie închinată Domnului? Întrebare care se regăseşte în versetul 1. Deci nu-ţi schimba doar înfăţişarea exterioară, ci înnoieşte-ţi mintea. Versetul 2, la mijloc: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre. Să ne oprim puţin şi să luăm doctrinele lui Pavel pentru ca „înnoirea” să fie înţeleasă în contextul a ceea ce vi se întâmplă cu adevărat, creştinilor. 2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.” Asta este o declaraţie solidă cu privire la voi. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.” Acum, ceea ce este nou este înnoit? Adică, versetul 2 din Romani spune: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre. Eşti deja nou, trebuie doar să te înnoieşti. Asta este viaţă creştinului, aşa-i? Cei dintre voi care cunoaşteţi felul lui Pavel de-a vorbi ştiţi că aşa este el. De exemplu, 1 Corinteni 5:7: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat.” Ce mod paradoxal de-a vorbi, corect? Sunteţi o plămădeală nouă, acum scoateţi aluatul. Dacă sunt o plămădeală nouă, nu am aluat pe care să-l scot. Ba da, ai. Eşti o plămădeală nouă, aşa că scoate aluatul. Aceasta este geniul şi misterul din spatele vieţii creştine, aşa funcţionează justificarea şi sfinţirea, nu-i aşa? Pentru că sunt îndreptăţit şi văzut că o plămădeală nouă în Hristos, trebuie să scot aluatul. Dacă nu renunţi la aluat, cel al păcatului din viaţă ta, probabil că mărturiseşti că nu eşti îndreptăţit prin credinţă. Eşti foarte mulţumit cu păcatul tău.

    Aşa că, atunci când vorbeşte despre înnoire, nu vrea să spună să începi să faci ceva bun în viaţă ta. În viaţă ta s-a întâmplat un miracol, eşti nou, o făptură nouă în Hristos. Şi pe baza acestei încrederi de nestrămutat care-şi are rădăcinile în Hristos şi în lucrarea Sa salvatoare, acum avem nişte treabă de făcut. Şi o facem cu bucurie şi încredere pentru că suntem copiii lui Dumnezeu. Nu încercăm să fim, să-i câştigăm favoarea lui Dumnezeu. Avem parte de favoarea Lui, fără nicio discuţie, prin credinţă în Isus Hristos şi trebuie să ne înnoim, să ne înnoim. Această minte învechită a lui Jonh Piper, de 69 de ani, trebuie să fie înnoită. Nu-i aşa că este groaznic? Este groaznic. Dar este adevărul. Coloseni 3:10: „Și v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” V-aţi îmbrăcat deja cu omul cel nou, sunteţi un om nou. Acum, trebuie să vă înnoiţi. Vedem asta în versetul 2 în contextul identităţii voastre în Hristos, pe baza celorlalte lucruri spuse de Pavel.

    Să ne întoarcem la versetul 2 pentru că trebuie să zăbovim puţin. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi...” Să puteţi dovedi sau aproba. Este un cuvânt minunat în greacă, dakimozo, care înseamnă nu doar să ştii ce este ceva, dar să şi aprobi. Are ambele înţelesuri. „Aceasta este voia lui Dumnezeu şi îmi place.” Ambele lucruri se petrec aici. Ca să dovedesc care este voia lui Dumnezeu înseamnă că am detectat-o, am găsit-o, asta este calea pe care trebuie să merg şi o urmez pentru că îmi place. Pavel nu spune: „Vreau să cunoaşteţi care este voia lui Dumnezeu şi să strâmbaţi din nas.” Aşadar, nu înseamnă doar să ştii care este voia lui Dumnezeu, dar s-o şi aprobi. Să ne întoarcem la versetul 2. Prima întrebare pe care o pun este: La ce se referă voia lui Dumnezeu? Aceasta este o recapitulare şi o detaliere a subiectului din week-end. Pentru cei care nu aţi fost, nu este nicio problemă. Sigur o să prindeţi din urmă.

    Ce înseamnă „voia lui Dumnezeu”? Pentru că asta este tema din versetul 2, „ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu”. Ce înseamnă asta? Ce este voia lui Dumnezeu? În Biblie găsim două mari înţelesuri pentru voia lui Dumnezeu, dar nu ştim la care din aceste înţelesuri se referă „voia lui Dumnezeu” din aceste versete din Romani. Trebuie să ştim dacă voia lui Dumnezeu se referă la suveranitatea Lui care se înfăptuieşte mereu fără nicio problemă. Sau dacă se referă la voia lui Dumnezeu care este porunca de a face ce este bine şi care, de cele mai multe ori, este încălcată. Nu se face mereu. Biblia foloseşte frază voia lui Dumnezeu” cu ambele sensuri. Una dintre cele mai mari probleme pe care le crează această distincţie este că s-ar părea că Dumnezeu ordonă să se întâmple lucruri cu care nu este de acord. Sau, cu alte cuvinte, El îţi interzice să faci anumite lucruri care El este pe cale să le înfăptuiască. Sau că porunceşte unele piedici. Sau, ca să folosim un paradox, El îngăduie anumite lucruri care nu sunt după voia Lui. Şi asta pentru că există două înţelesuri pentru voia Lui. Acum, vreau să vă arăt asta în Biblie, ca să ne decidem care este sensul pentru versetul 2, şi să înţelegem cum să ne înnoim mintea. Aşadar, câteva texte care ne arată ce înseamnă voia suverană a lui Dumnezeu, cea care se întâmplă orice ar fi.

    · Să citim din Matei 26:39, în grădina Ghetimani, unde Isus strigă către Tatăl Său: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Ce înseamnă asta? Cum voieşti Tu, facă-se voia Ta. Se referă la planul lui Dumnezeu suveran, care va avea loc. Isus va muri. Iar El, în natură lui umană spune: „În natura Mea umană, nu Mă încântă cuiele care-Mi vor străpunge mâinile mâine. Aşa că, dacă planul ar putea fi modificat, asta Mi-ar mulţumii trupul. Pentru că sunt un om normal şi nu vreau să am cuie în mâini.” Să vorbeşti aşa nu este un păcat. Dar apoi spune: „Facă-se voia Ta”, însemnând „Tu ai un plan, du-l la îndeplinire”. Deci, voia lui Dumnezeu se referă la planul Lui suveran care se întâmplă mereu.
    · Textul pe care l-am urmărit, textul pe care ne-am concentrat în week-end, a fost Fapte 4:27-28. Ar trebui să-l aveţi subliniat în Biblie pentru că acest text oferă mai multă lumină în întunericul problemelor teologice decât oricare alt text. În Fapte 4:27-28, biserica se roagă, minunându-se de suveranitatea lui Dumnezeu care a predestinat moartea Fiului Său. Uitaţi cum se roagă: În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea această Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.” Aşadar, Irod a făcut ce a predestinat Dumnezeu, Pilat la fel, mulţimile care strigau, „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”, au făcut ce hotărâse Dumnezeu. La fel şi soldaţii care l-au pironit, toţi au făcut voia lui Dumnezeu. Voia suverară a lui Dumnezeu s-a împlinit la ora 9, vineri dimineaţă. Şi totul a fost un păcat. Aşa-i? Oportunismul lui Pilat, bătaia de joc a lui Irod, soldaţii care au tras la sorţi pentru hainele Lui, spunând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Ura mulţimii instigate de farisei care strigă: Răstigneşte-l!” Toate acestea sunt păcate, dar au fost în planul lui Dumnezeu. Din cauza asta am spus că acest text, versetele 27 şi 28, sunt că o lumină asupra problemelor teologice. Dar, stai aşa, vrei să spui că planul lui Dumnezeu, voia lui suverană care se întâmplă orice ar fi, include păcatul? Da. Dacă Dumnezeu nu predestina uciderea Fiului Său, noi nu am fi putut fii salvaţi. Nu e ca şi cum Isus s-a suit pe cruce, a murit şi Dumnezeu a spus: „Nu mă aşteptăm să se întâmple asta! Dar am să mă folosesc de ea ca să salvez omenirea.” Asta este o erezie. Dumnezeu a planificat asta pentru tine. Şi nu se putea înfăptui fără păcat. Nu Îl omori pe Fiul lui Dumnezeu fără să păcătuieşti. Deci, atunci când vorbesc despre unul din înţelesurile voii lui Dumnezeu, ca fiind tot ceea ce se întâmplă pentru că Dumnezeu a planificat aşa, vreau să spun că include totul.
    · Alte exemplu, 1 Petru 3:17 spune aşa: „Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!” Gândiţi-vă la asta, la 1 Petru 3:17. „Este mai bine […] să suferiţi pentru că faceţi binele.” Eşti la locul de muncă şi se discută despre o politică despre care tu ştii că este rea, păcătoasă, care te va face pe tine şi pe ceilalţi angajaţi să păcătuiţi. Ştii că dacă spui ceva vei avea mari probleme, îţi vei pierde slujba. Îl vei expune pe acest manager care este un tip rău şi care face o alegere greşită. Dacă spui ceva şi îl expui, într-un fel sau altul îţi va veni de hac. Tu alegi să faci binele, vei spune adevărul şi vei fii concediat. Acum, aplicaţi acest text. „Este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele.” Ce Înseamnă asta? Înseamnă că atunci când ai vorbit, managerul care are probleme pentru că tu l-ai expus pe el şi răul pe care vrea să-l facă, ar putea fi împiedicat de Dumnezeu din a te concedia sau ar putea să-I permită să facă asta. Şi el te concediază. Dumnezeu ar putea să-l împiedice şi să nu-ţi pierzi slujba. Şi textul spune că este bine să suferiţi dacă asta este voia lui Dumnezeu. Acum, dacă managerul te-a concediat, a făcut un lucru bun? Nu, a păcătuit. A fost voia lui Dumnezeu că el a păcătuit. Acum, fiecare trebuie să aibă o categorie, altfel o să spuneţi că sunt eretic care spune că Dumnezeu este un păcătos. Trebuie să ai o categorie de versete din Biblie care spune că Dumnezeu poate planifica păcatul să aibă loc, fără ca El să păcătuiască. Dumnezeu nu este păcătos sau rău, El este sfânt, drept, adevărat şi bun. Cu privire la modul în care conduce El lumea, acest text spune: „Dacă este voia lui Dumnezeu ca voi să suferiţi”, ceea ce presupune întotdeauna că cineva păcătuieşte împotriva ta. Asta spune 1 Petru 3:17.
    · Efeseni 1:11, este cea mai grăitoare declaraţie în ce priveşte voia suverană a lui Dumnezeu. „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale.” Deci, voia lui Dumnezeu se referă la tot ceea ce face Dumnezeu, toate lucrurile, „care face toate după sfatul voii Sale”. Şi voi vă cunoaşteţi Biblia, cunoaşteţi texte de genul ăsta.
    · Voia Lui cuprinde detaliile existenţei, Matei 10:29: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.”
    · Proverbe 16:33: „Se aruncă sorţul în poală hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Reno, Las Vegas, Atlantic City, fiecare zar aruncat, Dumnezeu decide pe ce parte cade. Cred asta din toată inima. Asta nu constituie o problemă pentru Dumnezeu. Joc Scrabble cu soţia mea. Nu pariem. Dar băgăm mâinile în pungă ca să extragem litere. Acum, oare te rogi în acel moment? Am nevoie de un z, ea e cu mult înaintea mea. Cred din toată inima că Dumnezeu decide ce litere o să am în mână. Să ştiţi că mă rog şi m-am gândit la cum ar trebui s-o fac. Este o chestiune de căsnicie. Nu mă rog: „Lasă-mă să câştig!” Nu, nu, Dumnezeu ştie cine trebuie să câştige. Eu şi soţia mea jucăm Scrabble de 46 de ani şi dacă am contabiliza rezultatele, probabil că am fi la egalitate. Este nemaipomenit. Aşa că mă rog: Pentru Împărăţie şi pentru familie! Cine trebuie să câştige pentru smerenie sau pentru încurajare – să câştige. Tu ştii. Eu nu vreau să trişez. În niciun caz. Te rog, Doamne. Asta este voia suverană a lui Dumnezeu, de la cele mai prosteşti... Nicio vrabie nu cade, nicio literă din pungă nu iese fără voia lui Dumnezeu.

    Aşadar, răspunsul meu la întrebarea: Ce înseamnă voia lui Dumnezeu? Este că acum ştiu o posibilitate. Nu ştiu înţelesul versetului 2, dar ştiu că voia lui Dumnezeu în întreagă Biblia face de cele mai multe ori referire la ceea ce planifică Dumnezeu şi se întâmplă mereu. Dumnezeu este suveran, El decide ce se întâmplă.

    Acum, mai există un înţeles pentru fraza „voia lui Dumnezeu”, pe care este posibil să-l folosim mult mai des. Pe prima am numit-o voia decretării, este ceea ce Dumnezeu decretează, se întâmplă, inclusiv toate lucrurile rele din lume pe care Dumnezeu le întoarce spre bine. Celălalt înţeles este voia poruncii”. De exemplu, ceea ce spune Isus în Matei 7:21: „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” Ce înseamnă asta? Doar cei care fac voia Tatălui Meu intră în prezenţa Mea, ceea ce înseamnă că unii intră şi alţii nu. Înseamnă că voia lui Dumnezeu este făcută de unii şi de alţii nu, rezultând că voia lui Dumnezeu nu are acelaşi sens ca celălalt pentru că voia lui Dumnezeu suverană se întâmplă orice ar fi. Dar aceasta poate fi călcată şi ignorată. În mod clar, voia lui Dumnezeu nu are acelaşi sens.

    Alt exemplu, 1 Tesaloniceni 4:3: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie.” Faceţi asta? Nu. Unii dintre voi nu aţi făcut asta, ceea ce înseamnă că aţi încălcat voia lui Dumnezeu, nu aţi ascultat, aţi contrazis-o, nu aţi împlinit voia lui Dumnezeu pentru viaţă voastră. Voia lui Dumnezeu pentru viaţă voastră este sfinţirea voastră, să vă feriţi de curvie. A nu te uita la pornografie, asta este voia lui Dumnezeu. Săptămâna trecută, mulţi dintre voi probabil că aţi încălcat această voie, aţi contrazis-o, aţi anulat-o şi voia lui Dumnezeu nu a fost împlinită în vieţile voastre, pentru că v-aţi uitat la pornografie.

    1 Ioan 2:17: „Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” Unii fac voia Lui, alţii nu. Prin urmare, avem în Biblie două înţelesuri pentru voia lui Dumnezeu. Primul înţeles se referă la voia lui suverană, celălalt la voia lui morală, porunca Lui. Voia decretării se împlineşte mereu, este suverană. Cealaltă este adesea încălcată şi contrazisă.

    Acum, care este sensul pentru versetul 2 din Romani 12? Înainte să vă dau răspunsul pe cred eu că-l are, lăsaţi-mă să vă arăt cât de nepreţuite sunt aceste două înţelesuri. Poate o să vă gândiţi că este interesant sau nu, dar este cu siguranţă mai mult de atât. Este nepreţuit. Lăsaţi-mă să încerc să vă explic de ce. Aceste două realităţi din Biblie, Dumnezeu are voia decretării şi porunceşte, să nu ucizi”. Și voia Lui suverană, „Rânduiesc că Fiul Meu să fie ucis. Rânduiesc ceea ce am interzis.” Aceste două lucruri din Biblie corespund unor profunde năzuinţe şi nevoi pe care le aveţi în momente de criză şi pierdere. Poate că nu v-aţi gândit adânc la asta, dar cu siguranţă aţi experimentat-o. Să presupunem că atunci când erai copil ai fost abuzat şi te-a afectat mulţi ani. Vreun unchi te-a abuzat sexual, poate chiar tatăl. Și cineva încearcă să te ajute, să te consilieze să treci peste traumele prin care ai trecut. Şi vine cineva şi te întreabă: Crezi că asta a fost voia lui Dumnezeu? Până în acest moment nu ştiu ce răspuns aţi fi dat la această întrebare. Dar, în aceste 15-20 de minute am încercat să vă dau o structură a gândirii biblice, ca să ştiţi cum să răspundeţi la această întrebare. Într-un mod care nu doar că corespunde cu realitatea adevărurilor biblice, dar şi cu nevoile adânci ale sufletului nostru.  

    Prima nevoie pe care o aveţi – şi nu ştiu sigur care este pentru voi pe primul loc – s-ar putea să difere, dar sunt două nevoi fundamentale. Prima nevoie este că eu trebuie să cred că Dumnezeu urăşte ce se întâmplă acolo. Şi când se uită la abuzator, spune: „Nu face asta! Ce faci tu este contrar voii Mele. Îţi poruncesc să nu faci asta!” Şi Dumnezeu urăşte ceea ce vede şi va fi de acord cu judecata. Trebuie să credeţi că Dumnezeu este acolo şi condamnă fapta. În al doilea rând, trebuie să credeţi că Dumnezeu este suveran. Atât de suveran în acel moment încât poate să întoarcă totul pentru slava şi pentru binele tău veşnic. Şi dacă încerci să rezolvi problema suveranităţii lui Dumnezeu în acel moment de criză şi să-L împingi atât de departe de momentul acela de cauzalitate, atât de departe, până la margine, ştii ce o să se întâmple? Vei rămâne fără un Dumnezeu care te poate ajută să treci prin probleme şi să întoarcă totul spre binele tău. Nu-ţi va fii de folos. Tocmai l-ai îndepărtat, spunându-i: „Nu poţi să ai niciun amestec, voia Ta nu nimic de-a face cu asta, stăpânirea Ta asupra Universului n-a putut să controleze asta. Nu pot nicidecum să am un Dumnezeu care a rânduit să se întâmple asta!” Şi Îl împingi atât de departe, până la marginile Universului, că acum, în durerea ta, pentru tot restul vieţii tale, vei strigă la un Dumnezeu al minunilor, pe care L-ai respins. Dacă Dumnezeu nu poate controla acel moment, nu poate conduce viaţa ta şi nu poate face minunile pe care tu ai nevoie că El să le facă. Aşadar, ai nevoie de două lucruri, ai nevoie de un Dumnezeu care nu este de acord cu răul şi de un Dumnezeu care rânduieşte toate lucrurile care au să se întâmple, care este suveran, şi care poate rezolva totul, inclusiv problema ta şi o să lucreze spre binele tău. Deci, dacă credeţi că nu are sens că voia lui Dumnezeu nu îngăduie asta, Îl veţi pierde pe Dumnezeu pentru tot restul vieţii voastre.

    Cred că aceste două adevăruri corespund unor nevoi profunde pe care le avem cu toţii. Fiecare poate să aleagă, poate că nu e vorba despre un abuz, poate e vorba de pierderea unei persoane iubite, poate o boală care te macină, un conflict relaţional dureros prin care treci acum în căsnicie, cu copiii sau cu prietenii. Toţi treceţi prin aşa ceva şi aveţi nevoie de două lucruri. Un Dumnezeu care poate empatiza cu voi ca Mare Preot care urăşte păcatul. Definiţia păcatului este ceea ce urăşte Dumnezeu când spune: „Nu face asta. Îţi interzic!” Şi mai ai nevoie de un Dumnezeu care este Suveran absolut, care stăpâneşte peste toate lucrurile în aşa fel încât chiar şi păcatul care este făcut împotriva ta, să se plieze pentru planurile pe care le are pentru tine. Pentru ca într-o bună zi să străluceşti ca soarele în ciuda acelei pierderi sau dureri. Ambele sunt nevoi pe care cred că Dumnezeu le satisface fiind aşa cum este.

    Acum, să ne întoarcem la versetul 2 şi să întrebăm care este sensul. Să-l citim din nou: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu.” Pavel vrea să cunoaşteţi care este voia lui Dumnezeu. Care este sensul? Eu cred că este vorba despre voia decretării şi nu cea suverană. El nu spune: „Înnoiţi-vă mintea ca să deosebiţi ce se va întâmpla mâine.” Spune, mai degrabă: „Înnoiţi-vă mintea ca să deosebiţi ce trebuie să se întâmple mâine în vieţile voastre.” Observaţi vreo diferenţa? Pavel ne spune să căutăm voia poruncii Sale. Am câteva motive pentru care spun asta. În Biblie, Dumnezeu nu caută să te conştientizeze din ce în ce mai mult în legătură cu voia Lui ascunsă pentru ziua de mâine. El nu vrea ca tu să ştii ce-o să se întâmple mâine. Ceea ce ai tu nevoie ca să fii în stare să discerni voia Lui pentru ziua de mâine, nu este o minte înnoită, ci un glob fermecat. Nu este nicio virtute în a vedea evenimentele de mâine într-un glob fermecat. Vrăjitoarele fac asta, la fel şi Satan. El nu este nerăbdător să devii un Satan mai eficient care poate prezice viitorul. Nu ăsta este înţelesul versetului 2, aşa-i? Vreau să ştiu dacă suntem pe aceeaşi lungime de undă. Scopul versetului 2 nu este ca să căutăm să căpătăm darul previziunii sau pentru a obţine un dar cu adevărat eficient de ghicire, astfel încât să puteţi prezice că mâine va fi un accident de maşină, sau că mâine îţi vei pierde locul de muncă. Lui nu-i pasă de asta. Asta nu are nimic de-a face cu cât eşti tu de bun, de frumos, sau cât de înnoită ţi-e mintea. Tot ce îţi trebuie este un glob de cristal şi nişte legături cu diavolul pentru a cunoaşte viitorul. Dumnezeu vrea să-ţi înnoieşti mintea nu ca să cunoşti voia lui suverană pentru mâine, ci ca să cunoşti voia lui morală. Ce vrea Dumnezeu să fac, ce îmi porunceşte? Asta urmăreşte El.

    Există trei etape pentru desfăşurarea voii morale sau poruncitoare a lui Dumnezeu. Voia morală pe care, dacă o discerni se desfăşoară în trei etape. Lăsaţi-mă să vi le prezint foarte rapid, ca să vedeţi cum ar arăta supunere voastră faţă de versetul 2.
    · Prima etapă: voia poruncitoare este prezentată în Biblie într-un mod decisiv, autoritar, într-un mod infailibil. Dacă vreţi să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, începeţi de aici. Este o carte foarte groasă. Această versiune are 1100 de pagini. Şi pagină după pagină, după pagină ne ajută să deosebim care este voia morală a lui Dumnezeu. Cu ce este El de acord? În ce găseşte plăcere? Ce este bine, acceptabil şi perfect din punctul Lui de vedere, să facem în această după-amiază? Aşa că începeţi de aici. De fapt, 2 Timotei 3:16-17, spune aşa: „Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Orice lucrare? Da, orice lucrare. Cu alte cuvinte, nu există vreo lucrare bună pentru care trebuie să ai o altă carte pe lângă Biblie care să te înveţe. Biblia este suficientă ca să te ajute să discerni orice lucrare bună. Din cauza asta am spus că asta este locul potrivit. Nu ştiu ce-i asta. Cade zăpadă din Biblia mea. Aşadar, începeţi de aici şi rugaţi-L pe Dumnezeu să vă înnoiască mintea, adică, o minte care atunci când citeşte Biblia, înţelege. Acesta este primul pas.
    · Pasul doi. Trebuie să faceţi multe alegeri despre care Biblia nu vă spune ce să faceţi. Lăsaţi-mă să explic. Trebuie să faceţi multe alegeri despre care Biblia nu vă dă instrucţiuni clare. Biblia nu vă va spune cu cine să vă căsătoriţi, nu vă spune ce maşină să conduceţi, nu vă spune dacă să cumpăraţi o casă sau să închiriaţi. Nu vă spune unde să vă petreceţi vacanţă, nici ce reţea telefonică să alegeţi. Nu vă spune ce marcă de suc de portocale să beţi. Şi alte sute de alegeri pe care trebuie să le faceţi şi despre care Biblia nu vrobeşte clar. A doua etapă a cunoaşterii voii poruncitoare, morale a lui Dumnezeu, este să luaţi Biblia şi să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă înnoiască mintea ca să ştie cum să discearnă tot ceea ce este prezentat aici, care atunci când este aplicată alegerii mărcii de suc, să ştiţi ce să alegeţi. Deţinerea unei case sau a unei maşini, persoana cu care trebuie să te căsătoreşti, slujba pe care să o ai, şcoala la care să dai, activităţi din timpul liber pe care trebuie să le eviţi sau la care să mergi. Multe din aceste decizii nu sunt scrise aici. Tocmai din cauza asta, Romani 12:2 spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia – în ceea ce priveşte deciziile pe care le ia ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre – prin acest Cuvânt – ca să puteţi deosebi care dintre acele decizii vor fi în conformitate cu ce este scris aici. Câtă nevoie avem de o minte înnoită, nu-i aşa? Pentru că nu este simplu, ca de genul: „Uite un verset care spune: alege Ford, Ford, nu Chevrolet.” Nu se va întâmpla. Sau, o maşină electrică. Unii dintre voi poate că vor găsi asta, uite aici un versete despre maşină electrică. Aşadar, al doilea pas în pătrunderea voii poruncitoare a lui Dumnezeu, care se aplică lucrurilor care nu au fost menţionate clar, este o minte înnoită, modelată de Scriptură. Şi asta ca atunci când trebuie să faci acele alegeri, să poţi să discerni ce trebuie să faci.
    · Uitaţi şi a treia etapă la care nu ne gândim prea mult, cu toate că, aş spune eu, 95 la sută din comportamentul vostru se regăseşte aici. În primul rând, voi nu premeditaţi şi nu gândiţi 95 la sută din acţiunile pe care le întreprindeţi. Le faceţi, pur şi simplu. Majoritatea gândurilor voastre sunt acolo. Majoritatea sentimentelor voastre sunt acolo. La fel şi în cazul acţiunilor voastre. Şi vă gândiţi foarte puţin înainte să le faceţi. Altfel aţi înnebunii. Nu-i aşa? În fiecare moment să vă gândiţi: Să deschid uşa? Cu mâna dreaptă sau cu mâna stânga? Să mă rog pentru asta, să văd care este voia lui Dumnezeu, ceva despre stânga sau dreapta. E păcat să aleg dreapta. Probabil că e cea mai bună decizie. Ai înnebuni. Nu ai putea să trăieşti aşa. Din cauza asta am argumentat, bănuiesc că reprezintă 95 la sută. În această după-amiază veţi lua decizii despre, probabil, o grămadă de lucruri pe care le veţi face? Să mă uit la un meci, să trag un pui de somn. Şi vă gândiţi la asta, argument pro şi contra, şi le faceţi. Restul vieţii voaste, şi e vorba despre sute şi sute de acţiuni pe care le veţi face azi până când vă culcaţi. Le veţi face, pur şi simplu, aşa cum a spus Isus: „Căci din prisosul inimii vorbeşte gură şi veţi da socoteală de orice cuvânt nefolositor.” (Matei 12:34-36). Şi voi nici măcar nu aţi plănuit 95 la sută dintre ele.

    Acum, care este aplictia? Majoritatea gesturilor mele, expresiilor facilale, atitudinilor faţă de o altă persoană, majoritatea cuvintelor care îmi ies din gură, lucrurile pe care le fac, nu sunt gândite, ci le fac, pur şi simplu. Care este implicaţia pentru a demonstra care este voia lui Dumnezeu în acele decizii? Şi dacă vă gândiţi că Dumnezeu nu are o voie pentru lucrurile pe care le faceţi în mod spontan, ci doar pentru cele decisive, este ridicol. Dumnezeu spune să nu fii mândru, sau mânios, sau spune să te bucuri. Scuzaţi-mă. Bucurați-vă. Nici una din ele... Nu fii îngrijorat. Păi dacă mergi în după-amiaza asta şi spui: Uite o ocazie în care pot să fiu îngrijorat. Uite câteva motive pentru care ar trebuie să fiu aşa, şi câteva pentru care nu ar trebui. Cred că n-am să fiu îngrijorat. Ba cred că am să fiu îngrijorat.” Eşti, pur şi simplu, îngrijorat şi nu ar trebui să fii aşa. Vedeţi care este implicaţia? Ni se spune în toată Biblia să facem lucruri pe care le facem într-un mod spontan sau nu. Deci, care este implicaţia? Este versetul 2. Nu vă potriviţi chipului veacului, ci înnoiţi-vă mintea. Trebuie să fii un om nou altfel nu poţi să iei decizii noi. Şi asta pentru că 95 la sută din lucrurile pe care le faci, le faci spontan, iar dacă nu eşti o făptură nouă, din prisosul inimii, inima ta va vorbi ce nu trebuie.Şi veţi fii întristaţi. Trebuie să fim schimbaţi.

    Haideţi să încheiem punând această întrebare având aceste trei etape, Biblia, aplicarea Bibliei într-un mod conştient şi o minte înnoită care face 95 la sută din alegerile din viaţă în mod inconştient, adică spontan: Cum devii o făptură nouă? Asta este pentru restul vieţii voastre. Vă dau câteva indicii şi apoi terminăm.
    1. Efeseni 4:23 spune: „Și să vă înnoiţi în duhul minţii voastre.” Nu doar mintea, ci duhul minţii voastre. Această este lucrarea Duhului Sfânt, El acţionează asupra noastră. Este verbul la pasiv, nu? „Să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”, mintea nu are doar gânduri, mai există şi un duh al minţii. Un duh care iubeşte sau urăşte ceea ce pare a fii voia lui Dumnezeu în cunoaşterea minţii. Aşadar, trebuie să ne înnoim nu doar ca să avem gânduri noi, dar să şi simţim diferit în legătură cu gândurile noastre.
    2. În Tit 3:5 este scris:El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Al doilea lucru care trebuie menţionat este că nu avem nevoie doar de o reînnoire a duhului minţii, ci și că Duhul Sfânt este Cel care o face.
    3. De aceea, numărul trei, ar trebui să strigăm la Dumnezeu pentru Duhul Sfânt. David a făcut asta, în Psalmul 51:10 spune: Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Dumnezeule, vino, Tu, trebuie să fiu o făptură nouă, fă-mă nou.Aşadar, rugăciunea este o activitate normală a vieţii de creştin.Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul sau pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Aşa stă scris în Evanghelia după Luca 11:11-13. Duhul Sfânt va fi dat celor ce-l cer. Şi nu se referă doar la o singură dată, ci din nou şi din nou. Toţi avem nevoie de Duhul Sfânt. John Piper are nevoie de Duhul Sfânt, pentru ce? Pentru dragoste, bucurie, pace, bunătatea. Gândiţi-vă la cele 9 roade ale Duhului Sfânt. Toate aceste roade sunt genul de lucruri care mă fac să acţionez spontan într-un mod mai bun. Nu-i aşa? Răbdarea. Dacă sunt o persoană îndelung răbdătoare pentru că Duhul Sfânt lucrează în mine şi tu îmi spui ceva care mă supără, în mod spontan, îţi voi răspunde mai frumos decât dacă sunt o persoană nerăbdătoare. Aşadar, pentru ce să te rogi? Pentru înnoire. Am nevoie de Duhul Sfânt. Am nevoie să fiu mai iubitor, mai bucuros, mai răbdător, mai blând, mai bun, să pot să mă înfrânez. Lucrează în mine Duhule Sfânt, preia Tu controlul şi fă-mă nou, că nu doar să gândesc bine despre voia lui Dumnezeu, ci să iubesc voia Lui atât de mult încât în mod spontan să răspund oamenilor într-un mod bun, fără măcar să mă mai gândesc. Atât de adânc trebuie să fim înnoiţi
    4. Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun în încheiere este cum face Duhul Sfânt asta. Nu este vorba de magie. 2 Corinteni 3:18: Noi toţi privim cu faţa descoperită, că într-o oglindă, slavă Domnului şi suntem schimbaţi.” Am putea traduce sau parafrază aşa: „Să fim înnoiţi.” Haideţi să facem aşa: „Noi toţi privim cu faţă descoperită, că într-o oglindă, slavă Domnului – asta se întâmplă aici, în Scriptură – şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă.” Aşa procedează Duhul Sfânt. El a fost trimis în lume ca să-l slăvească pe Isus din paginile acestei Cărţi, în aşa fel încât, uitându-ne la Hristos, la slava şi la frumuseţea Sa, să fim schimbaţi asemenea Lui. Pentru ca, în această după-amiază când îmi trăiesc viaţa, să aleg în mod natural şi spontan să fac voia lui Dumnezeu.

 

Tată ceresc, cât de mult îmi doresc în căsnicia mea, rolul meu de tată şi bunic, relaţiile mele cu oamenii pe care-I întâlnesc, îmi doresc aşa de mult nu doar să ştiu texte din Scriptură ca să le aplic. Dar, înainte să gândesc, vreau să vorbesc ca Hristos, să simt ca El. Mă rog asta nu doar pentru mine, ci şi pentru aceşti prieteni. Sunt sigur că simt acelaşi lucru. Ar dori că reacţiile lor de bază, înainte de orice premeditare, să fie sfinte. Vrem să fim schimbaţi în profunzime, şi-Ți cerem să-Ţi torni Duhul Sfânt peste noi.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1510
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni