Fiul omului trebuie să pătimească mult
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Moartea Domnului Isus
Resursa adaugata de Mada_O in 26/07/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

    Acesta este o predică neobişnuită pentru că are două părţi care nu par a avea legătură una cu cealaltă la prima vedere. În prima parte, vreau să deschidem acest pasaj al Scripturii în aşa fel încât să vă determine să-L admiraţi pe Domnul Isus, să-L preţuiţi, să-L iubiţi, să credeţi în El şi să auziţi chemarea care se face în pasajul acesta: ia-ţi crucea şi urmează-L pe Isus. În cea de-a doua parte a predicii vreau să încerc să vă explic de ce am cerut prezbiterilor permisiunea de a lipsi opt luni de zile. Aceste lucruri fiind spuse, daţi-mi voie să mă rog ca Domnul să vă ajute să ascultaţi prima parte a predicii, am să mă rog atât pentru voi cât şi pentru mine. Să ne rugăm.

 

    Tată, Îţi mulţumesc pentru Domnul Isus şi pentru Cuvântul Său. Cât de mult iubim Cuvântul Său! Aşa că Te rugăm să ne îndrepţi atenţia înspre El şi înspre ceea ce ne cheamă pe noi să facem. Îţi cer aceste lucruri în Numele Domnului Isus. Amin!

 

    De trei ori în această evanghelie, Isus spune acelaşi lucru. Haideţi să vedem împreună care este efectul lor. Primul se află chiar aici, dacă aveţi Biblia deschisă la Marcu 8:31: "Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie." Întoarceţi pagina la capitolul 9, versetul 31. Sunt uşor de reţinut aceste versete pentru că sunt capitolul 8:31, 9:31 şi 10:33. Capitolul 9, versetul 31: "Căci învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: "Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia." Acum haideţi să ne uităm în capitolul 10, versetul 33: "Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia." Când punem aceste 3 versete cap la cap, putem trage o concluzie, şi anume faptul că aceste lucruri sunt foarte importante pentru Marcu şi pentru Domnul Isus. Trei versete diferite spun acelaşi lucru aproape exact în acelaşi fel.

    În consecinţă, cel puţin patru lucruri sunt clare în aceste trei versete: (1) Isus va muri, (2) moartea Sa este una intenţionată; El este conştient că va fi ucis, (3) El nu va comite sinucidere, ci va fi ucis; îi şi menţionează pe ucigaşi de fiecare dată și (4) El va învia din morţi, dar nu va învia din morţi simbolic, în general, aşa cum vom învia noi în ziua de apoi, ci într-o perioadă precisă de trei zile, Isus înviază din morţi. Rezultă că moartea este în supunere, iar învierea este în supunere faţă de Dumnezeu, că acesta este un plan, iar Domnul intenţionează ca noi să fim conştienţi de acest plan, ca dovadă a dragostei Sale pentru El sau pentru noi.

    De ce a făcut-o? Lucrul acesta nu este menţionat în nici unul din cele trei versete citate. Abia la sfârşitul celui de-al treilea verset ni se spune, anume capitolul 10, versetul 45: "Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!" Măreţul fapt istoric central este acesta: Fiul Omului, Dumnezeul Cel sfânt, înălţat, a venit să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Acesta este punctul central al istoriei, iar rugăciunea mea este ca acesta să fie punctul central al vieţii tale. Nimic să nu fie mai important în viaţa ta decât faptul că Domnul Dumnezeu a trimis pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omnului, L-a trimis în lume nu să fie slujit, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.

    Acesta este nu este ideea Domnului Isus, deasupra și împotriva ideii Tatălui. "Îi voi răscumpăra pentru că Tatăl meu s-a mâniat pe ei." Este ideea Tatălui, Tatăl a trimis pe Fiul. În acest pasaj, este subliniat acest aspect într-o manieră neobişnuită. Înainte ca să v-o împărtăşesc, aş dori să fiu sigur ca aţi înţeles cât de puţin posibil este ca să se poată plăti un preţ de răscumpărare pentru noi. Ascultaţi ce spune Psalmul 49:7-8: "Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată." Acestea au fost versetele 7 şi 8 ale Psalmului 49. Nu se va întâmpla niciodată! Apoi citim în versetul 15 al aceluiaşi Psalm: "Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui." Nici un om nu îmi poate răscumpăra sufletul. Domnul trebuie să-mi răscumpere sufletul. Ce minune în felul cum alege El să o facă! El a venit, nu a ales o altă persoană. A venit în trup, născut printr-o fecioară.

    "Fiul omului a venit să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi." Acum, ştim că această idee a fost a lui Dumnezeu. Cum arată în acest context că este ideea Lui? Uitaţi-vă la versetul 32-33: "A spus lucrurile acestea pe faţă (şi anume că avea să fie omorât). Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: ‚Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.’" "Petre, dacă persişti în acestă rezistenţă opusă planului Meu de a muri, te pui de aceeaşi parte cu Satan, nu cu Dumnezeu. Satan nu Mă voia mort, el voia ca tu să ajungi în iad. Satan nu vrea ca să fie plătită o răscumpărare pentru toţi aceia de care se agaţă cu toată puterea lui. El voia ca Eu să Mă arunc de pe streaşina templului pentru ca să capăt faimă, nu să fiu pe o cruce. El voia ca să prefac pietrele în pâine ca să-Mi satisfac nevoile Mele, nu să Îmi sacrific viaţa şi să mor. Petre, dacă Îmi stai în cale, tu nu eşti de partea Domnului. Domnul M-a trimis pentru aceasta. Înţelegi tu lucrul acesta?" Acest Isus nu este împotriva Domnului, ci este Isus, Trimisul lui Dumnezeu. Este Domnul Dumnezeu manifestat prin Domnul Isus pentru noi. El este interesat de noi şi El va plăti o răscumpărare într-un mod deliberat.

    Acum, ceva ciudat are loc. Întrebare-cheie: te numeri tu printre cei mulţi? "Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci să slujescă şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi." Dar tu? Te numeri tu printre aceştia mulţi? Eşti răscumpărat? Eşti încă legat de Satan, de păcat, de iad, de moarte? Sau eşti liber, având ca destinaţie gloria? Domnul este de partea ta şi nu împotriva ta. Eşti tu răscumpărat? Şi despre aceasta vorbeşte restul textului acestuia în continuare. Textul este structurat interesant şi îl vom parcurge în continuare. Versetul 34: "Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi (după mustrarea lui Petru: "să nu cumva să stai în calea Mea! Dumnezeu M-a trimis să plătesc această răscumpărare şi să chem norodul") şi le-a zis: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze." Cel răscumpărat Îl urmeză pe Isus! Cum poţi ştii dacă eşti răscumpărat? Cei răscumpăraţi Îl văd pe Isus minunat, frumos! "El este ceea ce am nevoie! Pe El Îl doresc!" Îl preţuiesc, pe El Îl cred şi pe El Îl urmează. Asta fac cei răscumpăraţi.

    Structura pe care am menţionat-o anterior, este aceasta: fiecare verset: 35, 36, 37, 38, fiecare începe cu cuvântul – care? Uitaţi-vă în Biblii şi spuneţi, din traducerea Cornilescu – "căci"! (În limba engleză, fiecare verset dintre acestea începe cu acest cuvânt) Cu toţii ştim, toţi cei care suntem adunaţi aici, ştim despre ce este vorba: aceasta este argumentare. Pentru că, pentru că, pentru că, pentru că! Haideți să citim înainte să o întorc cu susul în jos. Versetele 35-38: "Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri."

    Acum, când argumentezi în felul acela, o modalitate prin care pui în evidenţă argumentele este să o întorci cu susul în jos şi în loc să foloseşti cuvântul "căci", foloseşti "astfel". De exemplu, dacă spun: Mănânc prânzul cu lăcomie căci am fost foarte înfometat, căci am sărit peste micul dejun în dimineaţa aceasta, întrucât m-am trezit târziu dimineaţa şi a trebuit să mă grăbesc să ajung la lucru. Sau, o putem suci cu susul în jos şi să zicem: M-am trezit târziu în această dimineaţă şi m-am grăbit să ajung la lucru. Astfel, am sărit peste micul dejun. Astfel, mi-a fost foarte foame la ora prânzului. Astfel, mănânc prânzul cu lăcomie. Cu toţii înţelegem asta, logica funcţionează în felul acesta. Putem merge înainte cu "căci" sau putem să o luăm de jos în sus cu "astfel". Aşa că, haideţi să mergem înapoi pentru că uneori astfel vin la lumină lucrurile. Ne deplasăm în ambele direcţii, dar de data aceasta mergem îndărăt. Este posibil să mă îndrept în ambele direcţii dacă am îndeajuns timp, dar începem cu direcţia îndărăt.

    Începem cu versetul 38: "Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri." Haideţi să înţelegem sensul versetului înainte de a spune "astfel" și versetul 37. Care este înţelesul acestul verset? Ei bine, care este opusul în a fi ruşinat de cineva? A fi mândru de el, întocmai! A fi mândru, nu ruşinat în a fi identificat cu El. A fi cu adevărat încântat: "Eu sunt cu tine! Ador aceasta, nu mă simt ruşinat! Vreau să ies cu El, nu mă deranjează. Vreau aceasta mereu!" Cine se laudă să se laude în? Domnul! Asta facem noi, cei răscumpăraţi. Opusul în a te arăta ruşinat de Isus este să fii mândru de El. Aşadar, El spune: "Admiră-mă pe Mine, astfel încât tu să nu te asemeni cu cei care sunt ca şi caprele, care şi-au petrecut vieţile considerându-mă pe Mine o ruşine." Să nu vă descurajaţi prea tare aici, El nu vorbeşte despre eşecurile tale periodice ca dovadă a îndrăznelii. El vorbeşte despre despre simţul unei inimi perseverente. Eu cred că este ruşinos. Consider crucea ca fiind ceva ruşinos. Cred că modul salvării noastre este unul ruşinos. Cred că Biblia este jenantă. Cred că armata lui Dumnezeu este jenantă. Sunt într-o altă direcţie. Şi El spune: "Dacă faci asta, dacă mergi în acea direcţie, dacă nu eu sunt fala ta, ci cultura caprelor este ceva cu care să te mândreşti... Acolo vei fi când Eu voi reveni şi acesta va fi felul în care Te voi privi. Tot asfel mă voi comporta şi Eu, Mă voi ruşina de tine. Oamenii care L-au considerat pe Regele Universului jenant. Vrei să fii acolo? Acolo te vei situa când voi reveni."

    Astfel, vesetul 37: "Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" Aceasta este o întrebare, o întrebare retorică nu aşteaptă răspuns. Astfel, nu poţi da nimic în schimb pentru sufletul tău. Tocmai ai privit răscumpărarea ca fiind o ruşine. Nu este nimic altceva. Dacă eşti ruşinat de răscumpărarea ce este plătită pentru tine, nu mai este nici o răscumpărare. Ce poate da un om dacă a privit răscumpărarea ca fiind o ruşine? Nimic!
    Astfel, versetul 36: "Ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?" "Dacă câştigi toată lumea considerând-o mai de preţ decât Mine, ea şi tot ceea ce ea îţi oferă fiind mândria ta, aceasta nu va fi în stare să te salveze. De ce? Pentru că ce poate da omul în schimb pentru sufletul său pentru că a fost ruşinat de lucrul care îl putea răscumpăra. Dacă profiţi de ceea ce lumea îţi oferă, iubeşti lumea, câştigi lumea şi îţi împlineşti astfel viaţa...
    Versetul 35 spune: "Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui."
    Versetul 38: "A fi ruşinat de răscumpărarea pe care am plătit-o pentru tine înseamnă separare între Mine şi tine."
    Versetul 37: "Astfel, nici o răscumpărare nu este posibilă." Ce poţi da? Nimic.
    Versetul 36: "Nici măcar dacă câştigi toată lumea. Astfel, vei avea viaţa eternă dacă mă preţuieşti îndeajuns de mult încât să-ţi dai viaţa pentru Mine. Astfel, vei avea viaţa eternă dacă Mă preţuieşti îndeajuns de mult încât să-ţi dai viaţa pentru Mine."
    Ultimul pas, versetul 34: "Aşadar, dacă doreşti să Mă urmezi, leapădă-te de tine şi i-aţi crucea, apoi urmează-Mă." Cu alte cuvinte, "preţuieşte-Mă mai mult decât pe propriul tău confort. Preţuieşte-Mă mai mult decât preţuieşti propria-ţi siguranţă."

     Care este opusul lepădării de sine? Idolul satisfacerii sinelui? Care este opusul purtării crucii? Idolul păstrării sinelui în confort? Să fim ca Pavel, Filipeni 3:8: "Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Isus Hristos, Domnul meu." A luat-o tocmai din textul acesta. "Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere aşa cum m-a chemat Domnul Isus să le privesc pentru preţul nespus de mare! Aceasta nu este lepădare de sine; este lepădarea nisipului, ca să pot avea aur. Apă salmastră în schimbul unei vacanţe la mare. Ştiţi asta." Dar este foarte scump. Drumul de la Calvar nu a fost un drum uşor. Aşadar, El este vrednic şi pe drumul acesta este nevoie de lepădare de sine, purtarea crucii, dorinţa de a muri. Leapădă-te de tine însuţi!

    Aici facem trecerea la cea de-a doua parte a predicii. Am stat deoparte în ultimele luni şi mi-am privit sufletul, propria-mi sfinţire, cantitatea mea de lepădare de sine şi slujirea propriei persoane, căsnicia mea, familia mea, căile lucrării mele, am simţit o nevoie crescută de evaluare serioasă a situaţiei. Un fel de verificare a realităţii prin Duhul Sfânt în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Cum o duc, ce face sufletul meu? În lepădare de sine, în purtarea crucii, în slujire sacrificială. Pe de o parte, Îl iubesc pe Domnul Isus, îmi iubesc soţia, îmi iubesc cei cinci copii şi familiile lor, acestea sunt comorile supreme ale vieţii mele: Domnul, soţia mea, copiii mei. De asemenea, îmi iubesc munca: îmi place să predic, să scriu, să vorbesc, îmi place să conduc Betleemul, ceea ce am făcut în ultimii 30 de ani. În fapt, sper că Domnul îmi va îngădui măcar încă cinci ani cu voi. Dacă voi mă vreţi şi dacă este voia lui Dumnezeu.

    Pe de altă parte, văd câteva specii de mândrie. Spuneţi-le tipuri dacă nu vă place cuvântul specii. Mândria este un monstru cu o sută de specii. Sunt câteva specii de mândrie pe care le văd aici. Câteodată le folosesc în timp ce predic şi merg mai departe. Acestea se pot ridica – şi eu sper că nu – la un nivel în care mă descalifică pe mine pentru lucrare. O chemare interesantă, nu credeţi? Ce tipuri de păcate descalifică o persoană pentru lucrare şi ce tipuri nu o fac? Totuşi, eu nu cred că o fac, dar acestea mă îndurerează. Acestea au însemnat o plată în relaţia mea cu Noel şi alţii care sunt noi pentru mine, cred. Noel şi cu mine suntem tari ca piatra în legământul nostru, în dragostea noastră unul pentru celălalt, nu este nici urmă de infidelitate din partea nici unuia dintre noi, de nici un fel.

    Le-am spus, totuşi, bătrânilor că termenul de "tare ca piatra sau piatră foarte solidă" nu este întotdeauna o metaforă satisfăcătoare din punct de vedere emoţional. În special pentru o femeie, o piatră nu este cea mai frumoasă imagine de tandreţe ce te însoţeşte. Cu alte cuvinte, grădina preţioasă a casei mele are nevoie de îngrijire. Vreau să-i spun lui Noel – şi ea este chiar aici – vreau să-ţi spun, Noel, că îmi doresc ca tu să te simţi preţioasă. Mai preţioasă decât lucrarea! Aşa cum am discutat în timpul acestor luni despre stresul şi efortul din cadrul lucrării şi cel al familiei, cred că noi doi am putea spune chiar în aceste momente: calea care se potriveşte cel mai bine și care-i arată ei acest lucru, este calea de opt luni de absenţă totală din lucrare. 41 de ani împreună şi aceasta este concluzia mea.

    Vă cer vouă şi conducătorilor noştrii, ceea ce ei au aprobat deja, cer asta într-o manieră diferită de cum aş cere un an sabatic sau un concediu. În 30 de ani, nu am lăsat niciodată această pasiune a mea pentru productivitate publică. Niciodată! Nici vacanţe, nici concedii şi nici ani sabatici. În timpul acesta de opt luni de zile, renunţ la toate acestea. Fără să scriu cărţi, să mă pregătesc pentru predică, fără să predic, să postez pe blog, fără Twitter, fără articole, fără reportaje, fără angajamente la vorbit. Cu foarte mici excepţii unde Noel s-a angajat la nivel internațional, pentru că e posibil să facem ceva special împreună. Puteţi citi despre aceste excepţii când această scrisoare ajunge pe internet la ora 2. Aţi putea vedea aceasta ca un fel de post din lucrarea publică. Unul dintre scopurile postului este să determine nivelurile de dependenţă, nu-i aşa? Sau, cum Pavel îi spune lui Timotei, niveluri ale idolatriei. Adevărata verificare este: Ce s-ar întâmpla cu sufletul lui John Piper când, în căsnicia mea, în familia mea, în viitorul meu, ce s-ar întâmpla dacă – să folosesc cuvintele unui coleg mai în vârstă foarte sobru – când nu va fi mândrie de sorbit din cupa otrăvitoare a faimei internaţionale. Trebuie să aflu aceasta şi nu ştiu nici un alt mod de a o face.

    Poate vă gândiţi, wow! O astfel de retragere este un pas drastic în războiul împotriva mândriei sau a idolatriei. Este adevărat. Dar eu nu sunt singurul pe care îl afectează. Sper ca voi, Betleem, Campusul din centru, Campusul de Sud, sper ca tot Betleemul să mă creadă şi să creadă conducătorii care vor vorbi imediat, că acest lucru va fi bun pentru voi. Bun pentru sufletul meu, bun pentru căsnicia noastră, bun pentru familia mea şi bun pentru viitorul nostru împreună. Să dea Domnul! Sincer, eu mă simt – nu ar trebui să spun asta, sună prea triumfător – vreau aşa de mult să predic de abia mă pot abţine, vreau să spun că iubesc ceea ce fac. Mi-ar plăcea să mă întorc şi să fac aceasta pentru încă 5 ani de zile. Dar această durere ar putea distruge cele opt luni de zile, tot scârţâind... Nu despre aceasta este vorba.

    Daţi-mi voie să vă încurajez puţin cu acest proces pentru că aveţi nevoie de încurajare. Noel şi cu mine – ea este aici pe scaun – noi doi suntem cunoscuţi de către unele persoane de aici din biserică din interior spre exterior. Absolut din interior spre exterior, sunt zero secrete în această căsnicie, în acest suflet, aşa cum ne ştim pe noi înşine şi aşa cum cunoaştem căsnicia noastră. Zero. Suntem cunoscuţi şi suntem prieteni de multă vreme, aţi fost alături în fiecare pas ce l-am făcut şi prin toate câte am trecut. În consiliere, în afara ei, suntem cunoscuţi. Mai mult, Noel este înconjurată de un grup de femei iubitoare care o cunosc, se roagă pentru ea, îi oferă suport, iar eu sunt înconjurat de un grup de băieţi care aud totul, ştiu totul şi astfel, suntem socotiţi drept cunoscuţi, consiliaţi, oameni pentru care vă rugaţi. O, sunt adânc recunoscător pentru părtăşia aceasta plină de har a transparenţei şi a plinătăţii încrederii prin conducerea acestei biserici! Ar trebui ca voi să vă proşternaţi în gratitudine înaintea Domnului pentru că aveţi harul de a merge la o biserică ce ne-a urmat, în felul în care ei ne-au urmat în aceste luni. De fapt, în toți acești ani. Aşa că, fiţi încurajaţi de climatul de har, de suport, de transparenţă şi încredere.

    Oamenii mă întreabă: "Cum crezi că va fi diseară?" Sunt atât de înconjurat, aici mă simt iubit. Chiar mă simt iubit aici, în fiecare săptămână, în mijlocul săptămânii. Ştiţi ce face dragostea? Eliberează o persoană din a se simţi vulnerabilă. Dacă voi toţi m-aţi urî, nu m-aş îngrijora. Pur şi simplu, mă simt în siguranţă aici! În siguranţă cu liderii de acolo, cu Noel, cu Dumnezeu. Sper că şi voi vă simţiţi în siguranță cu Dumnezeu. Sau vă temeţi de Dumnezeu? Despre aceasta a fost textul. Răscumpărare pentru a vă aduce în siguranţă.

    Voi mai predica de 3 ori înainte de a pleca. Deci de Paşti, în Vancouver şi încă o dată aici. Voi spune mai mult despre asta, despre plecare, voi spune mai multe, deci aceste minute nu sunt tot ceea ce veţi auzi. Domnul are planuri pentru binele vostru. Planuri măreţe pentru binele vostru, mai precis, chiar prin plecarea mea pentru o vreme. Dumnezeu v-a iubit în Isus Hristos. Perfectul compus, spun asta pentru că crucea a fost neparalelă ca act al dragostei. El vă iubeşte acum, vărsând Duhul Său cel Sfânt asupra voastră, apropiindu-vă de El. El v-a răscumpărat pentru El. Voi sunteţi copiii Lui şi moştenirea Lui. Ce siguri şi umili ar trebui să fim noi când aceasta întâlneşte slăvirea de la cruce.

    Îmi cer iertare pentru păcatele propriului suflet, pentru lipsurile caracterului meu, stresul pe care acestea vi le-au produs vouă, familiei, şi nouă. Cel puţin trei lucruri: propriile-mi păcate, defectele caracterului meu, disfuncţionalităţile oamenilor din jurul meu cauzate de mine şi aşa mai departe. Puteţi vedea de ce iubesc Evanghelia. Rugăciunea mea şi dorinţa mea cea mare este ca aceste luni să fie o lansare pentru cinci ani umili, fericiţi, roditori. Cred că vor fi cei mai buni 5 ani din 35 şi cei mai buni 5 ani de căsnicie din cei 46. Pentru asta mă rog, asta cred şi pentru asta vreau să vă rugaţi.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1265
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni