Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Scopul și mijloacele sfințirii
Autor: Paul Washer  |  Album: Diverse  |  Tematica: Lume
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 15/07/2016
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Înainte de a începe aș vrea să spun ceva ca un tată pentru tații care sunt aici și o spun și despre mine însumi; este așa de frumos că așa de mulți dintre voi ați învățat copiii să stea și să asculte predica, apreciez mult asta și cred că cei de aici au făcut o treabă bună, dar de asemenea vreau să împărtășesc cu voi că după predică - dacă aveți părtășie sau consiliați pe cineva, sau altceva totdeauna să păstrați copilul în vedere. Nu ajută așa de mult să-i înveți să stea nemișcați în biserică la predică dacă după aceea cu toții aleargă ca niște iezi sălbatici. Și cred că uneori noi, cei care ne învățăm copiii acasă - în special mamele, așa de mult vrem să mai vorbim cu un adult încât vă deconectați de la realitate - și taților, aici este timpul vostru să preluați conducerea. O spun despre mine însumi, o spun fiecăruia dintre voi: copiii noștri trebuie să aibă un timp bun. Și în curând se va încălzi, așa că-i vom putea scoate afară, dar haideți să-i învățăm cum să se comporte după serviciu și înainte de serviciu. În special când avem musafiri și poate că intră un domn în vârstă în biserică, și un puști de 4 ani îl dă peste cap. Trebuie să avem și aceasta în vedere și să căutăm să-l onorăm pe Dumnezeu în toate.

    Haideți să deschidem din nou Bibliile noastre la 1 Tesaloniceni, suntem la capitolul 4. , "Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm, și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiți tot mai mult în privința aceasta. Știți, în adevăr, ce învățături v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie!" Haideți să mergem la Domnul în rugăciune.

    Tată, doresc atât de mult ca Hristos să fie onorat în această seară, și tânjesc ca poporul Tău să fie ajutat. Și Doamne, am un sentiment așa de mare de insuficiență. Doamne, inima mea este implicată, mintea mea este în luptă, și mă rog, Doamne, ca Tu să folosești acest timp și să vorbești poporului Tău ca noi să vedem că este chemarea noastră înaltă să trăim într-un mod plăcut Tie, să creștem în sfințire în orice aspect al vieții noastre, să fim sfinți, după cum Tu ești sfânt, să iubim după cum Tu iubești. Tată, mă rog ca în aceste cuvinte să fie mai mult decât informație, dar să fie și îndemnare și nu doar de la om la om, ci Duhul Tău, Doamne, să ne ajute. Doamne, nu avem nimic, carnea nu folosește la nimic este doar Duhul Tău, doar harul Tău. Doamne, adu în minte lucruri care trebuiesc spuse, dar mai mult decât toate, ca Duhul Tău să folosească chiar... nebunia predicării ca să schimbe vieți. În Numele lui Isus, amin.

    Începem aici cu cuvântul "încolo" - dacă priviți în versetul 1. Și aceasta nu înseamnă că scrisoarea a ajuns la sfârșit, pentru că dacă priviți atent și dacă vă orientați în spațiu, vedeți că suntem doar pe la mijlocul ei. Deci, ce are Pavel în vedere prin cuvântul "încolo"? A vrut el să se oprească, și apoi a realizat că trebuie să mai scrie? Desigur că nu! Cuvântul trebuie tradus ca "de acum încolo", este unul din felurile în care Pavel desparte o carte. După ce a discutat un subiect, merge la altul. Putem vedea asta și în cartea Filipeni, capitolul 3, versetul 1. Pavel folosește același cuvânt pentru a despărți cartea în 2 segmente și face același lucru aici, în 1 Tesaloniceni. Până la acest moment am primit de la Pavel îndemnare, instrucțiuni, încurajare, Dar, de asemenea, am primit de la Pavel ceea ce se numește "o narațiune personală". El ne spune ce s-a întâmplat cu credincioșii din Tesalonic, și ne spune și ce s-a întâmplat cu el. Apoi ne dă ceea ce numim "o apărare personală" a slujirii sale. El nu o face pentru că este mândru, o face de dragul Evangheliei - slujirea sa este sub atac și el răspundea nu de dragul reputației sale, ci de dragul Evangheliei, ca ea să nu fie discreditată. Acum Pavel face ceva cu totul diferit - el schimbă viteza. Și ce primim de la el acum? Noi vom primi instrucțiuni, îndemnare și încurajare. Despre aceasta este restul scrisorii - și Domnul știe că aceasta este exact ceea de ce avem și noi nevoie. Dacă priviți, el spune, "Încolo, deci". Eu aș fi preferat dacă ar fi tradus "Încolo, de aceea". Pentru că demonstrează că este o mare legătură dintre ceea ce s-a spus și ceea ce urmează. Cuvântul deci în traducerea noastră, sau cuvântul de aceea în greacă conectează ceva, el conectează capitolul 4 cu întreg capitolul 3, capitolele 2 și 1. Dar în mod specific ne conectează cu capitolul 3:10-13. Ce spune Pavel în versetul 10? Pavel ne spune în versetul 10 că el dorește să împlinească ceea ce lipsește credinței tesalonicenilor. Și apoi ce ne spune în versetul 13? El se roagă ca ei să fie întăriți și să fie fără vină în sfințenie. Și în capitulul 4 el începe să dezvolte aceste lucruri, începe să dea învățături, să dea instrucțiuni, să îndemne și să încurajeze. De ce? Ca tu și cu mine să facem ceea ce dorește El pentru noi: credința noastră să crească din abundență, să fie mai puternică și, de asemenea, ca să fim întăriți în sfințenie. Și aceasta este tema subiectului nostru aici.

    Dacă privim la capitolul 4 - trebuie să trecem prin aceste detalii pentru a avea o înțelegere mai bună - dacă privim în capitolul 4 versetele 1 la 12 vedem că ele se împart în trei secțiuni. În primul rînd, el ne dă îndemnuri în versetul 1. Îndemn pentru ce? Să trăim într-un fel plăcut lui Dumnezeu. Și de acolo el ne dă 2 domenii specifice în care noi putem și trebuie să fim plăcuți lui Dumnezeu. Primul este sfințirea noastră. Noi vom explica ce înseamnă asta mai târziu - dar sfințirea, frați și surori, este cheia vieții noastre creștine. Ea are de a face cu creșterea în devoțiune, pietate și conformitate adevărată cu Hristos. Și în mod specific, deși nu vom vorbi astăzi despre aceasta, ci data viitoare, în mod specific el se referă la puritate sexuală. Pentru că în Imperiul Roman aici se găsea problema majoră. Și în cultura noastră astăzi este același lucru de aceea Pavel, când vorbește despre sfințire, primul lucru care-l face este să vorbească despre puritate sexuală, și o lovește dur. Ne spune de ce puritatea sexuală este așa e necesară. Și de ce impuritatea sexuală este așa de periculoasă. Dar el nu se oprește acolo. După ce vorbește despre sfințire, ce face el? Dacă priviți în partea finală a capitolului, în versetele 9-12, el vorbește despre dragoste, despre dragostea frățească. Și când punem acestea împreună, ceea ce vedem sunt următoarele: dacă dorești să știi cum să placi lui Dumnezeu, dacă vrei cu adevărat să trăiești o viață care să aducă bucurie în inima lui Dumnezeu, atunci trebuie să iei în serios două lucruri: 1. Creșterea în sfințenie. Acum opriți-vă pentru un moment și întrebați-vă cât de serios luați aceasta. În omul tău din lăuntru, în vorbirea ta, în acțiunile tale. Sfințenie. Și apoi, lângă aceasta  - 2 - Dragostea. Este aproape ca și cum ar vorbi despre același lucru, Sau cel puțin am putea spune că vorbește despre 2 părți ale aceleiași monede. Pentru că dacă suntem sfinți, vom iubi, și dacă iubim, vom lua sfințenia în serios.

    În predica aceasta vom încerca să privim la trei lucruri. Eu continui să tot tai din aceste predici până ce voi ajunge să predic doar asupra unui singur cuvânt, deoarece predicile sunt așa de lungi și-mi pare așa de rău. Dar sunt trei lucruri despre care vreau să vorbim. Primul, voia lui Dumnezeu pentru fiecare credincios - și acesta este sfințirea lor. Al doilea - scopul sfințirii. Vedeți, mulți oameni cred că sfințirea este scop în sine însăși. Nu este așa. Scopul sfințirii, a procesului de a deveni din ce în ce mai sfânt în mod practic este ca noi să placem lui Dumnezeu. Acesta este marele scop - ca tu și cu mine să aducem bucurie inimii lui Dumnezeu. Apoi vom vorbi despre mijloacele sfințirii, dacă vom avea timp. Iar acestea sunt: instruirea, încurajarea și îndemnarea. Frați și surori în Hristos  - eu voi accentua aceasta, aceste cuvinte se vor repeta destul de des - acesta este unul din motivele pentru care aveți nevoie să faceți parte din o comunitate de aceea aveți nevoie de predicare, dar nu doar de comunicare, ci aveți nevoie de părtășie. Care include ce? Instruire, îndemnare. Nu este doar destul să obții informație, dar să fii îndemnat, chiar urgentat, pentru că este un subiect serios și, de asemenea, încurajare.

    Haideți să începem în versetul 3, și vom privi la voia lui Dumnezeu pentru fiecare credincios. Aceasta este sfințirea lor. Versetul 3, "Căci voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie." Chiar la începutul acestui verset - și nu vreau să fiu sâcâitor- vedeți prepoziția "căci". Ea conectează acest verset cu cele precedente. Și versetele precedente vorbesc - din nou- nu vreau să mă repet așa de des, dar nu încerc să vă învăț o lecție de gramatică, ci vreau să formulez un punct foarte important. Versetele unu și doi vorbesc despre dorința lui Pavel pentru ca credincioșii de pretutindeni să fie plăcuți lui Dumnezeu, să-i fie plăcuți cu adevărat. Ca atunci când El te va privi, să fie pe deplin satisfăcut! Versetul 3 ne spune ce trebuie să se întâmple ca acest lucru să aibă loc. Și anume că tu și cu mine trebuie să creștem în sfințire. Noi trebuie să ne schimbăm, noi trebuie să fim transformați în fiecare aspect al vieților noastre. El spune, "aceasta este voia lui Dumnezeu". Cuvântul "voia" de aici este "thelema" și înseamnă "voie", dar mai poate fi tradus ca și "dorință". Și cred că acest lucru este foarte important. Când privesc la cuvântul din greacă, și apoi la caracterul lui Dumnezeu, așa cum Îl cunoaștem noi - dragostea Sa, harul Său, bunătatea Sa - noi înțelegem că atunci când ni se vorbește despre voia lui Dumnezeu, nu ni se vorbește despre o voie rece, calculată și impersonală. Ci se vorbește despre o dorință caldă, afecționată, iubitoare și interesată pentru tine de la Cel ce te iubește suprem și care lucrează pentru binele tău final. Și aceasta este o mare încurajare. El nu spune doar, "Vă poruncesc să fiți așa!" Ci, "Eu voiesc ca voi să fiți așa. Cu autoritate, este o poruncă, dar Eu vă iubesc și de aceea voiesc să fiți așa." Nu este asta aceeași problemă pe care o avem cu copii noștri? Ei spun, "De ce trebuiesc aceste porunci? Pentru ce aceste reguli? Pentru ce aceste restricții? Vrei să omori toată bucuria?" Nu! Noi vrem să fim aceia care să cultivăm bucuria în voi, dar sunt unele lucruri înșelătoare care te fac să crezi că îți vor aduce bucuria, pe când ele nu o aduc. Ele, pur și simplu, nu îți o vor aduce, ele sunt distrugătoare, ele sunt moartea. De aceea când Dumnezeu spune că aceasta este voia Lui, El o spune ca un Tată. Ascultați-mă! Eu am umblat cu Domnul mai mult timp decât unii dintre voi ați trăit. Și eu nu sunt cunoscut ca o persoană emoțională. Dar vă pot mărturisi următoarele: Dumnezeu este dragoste! El cu adevărat este dragoste! Și atunci când ne dă o poruncă sau ne interzice ceva, chiar atunci când ne lovește, asta e dragoste, cu adevărat. Aceasta este unul din motivele pentru care totdeauna ar trebui să asculți de El. El te iubește cu adevărat și de aceea El vorbește... cu înțelepciune. Când mă gândesc la voia lui Dumnezeu, vreau să vă dau două dintre versetele mele favorite, care într-un fel dau tonul la ceea ce spune "thelema" aici. Ascultați primul verset, este în Ieremia 29:11. Dumnezeu vorbește, și El spune, "Căci Eu știu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde." Care este voia lui Dumnezeu pentru tine? Să-ți dea un viitor! Aș vrea să înțelegeți ceva - dacă citești foarte atent cartea Psalmilor, cartea Proverbelor, vei înțelege că cel rău nu are viitor. Omul, din cauza depravării sale, nu are viitor! Niciunul! Și însăși faptul că Dumnezeu a decretat, a voit ca tu să ai un viitor este uimitor! Cel rău nu are nădejde, și Biblia ne spune că noi nu trebuie să ne întristăm ca cei care nu au nădejde în fața morții. Dar Dumnezeu ne oferă un viitor și o nădejde. Și cum o face? O face prin lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos, dar credinciosule, ascultă-mă, El o face de asemenea în viața ta prin lucrarea de sfințire. Îndepărtându-te de la orice lucru care ți-ar dăuna, și aducându-te înspre ceea ce este bine. De asemenea, Romani 8:28, "... știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său." Vreau aici să spun ceva - știu că acest text a fost sucit - de către predicatorii prosperității, predicatorii de la TV, spunând că Dumnezeu vrea pentru tine ce este mai bine din viață, că nu te va ajunge nici un necaz, că El vrea ca tu să prosperi material, fizic și toate celelalte. Accentul pe care ei îl pun în toate acestea este greșit. Și în multe feluri asta demonstrează că dumnezeul lor este pântecele lor. Dar eu vreau să vă spun că cu toate acestea nu trebuie să ne închidem față de aceste versete. Vreau să vedeți că ele promit ceva cu mult mai mult decât ceea ce vă vor spune majoritatea acestor predicatori. Ce promit ele? Nu faptul că nu vei suferi dacă ești în voia lui Dumnezeu. Nu, ai putea suferi teribil. Ele nu spun că dacă ești în voia lui Dumnezeu vei prospera totdeauna. Nu, chiar ai putea să ajungi sărac. Ce promit ele este aceasta: dacă ești în voia lui Dumnezeu, atunci va fi - și cu cât îmbătrânești, cu atât acest lucru devine to mai important pentru tine - va fi bunăstare a sufletului. Unii dintre noi am trăit multă vreme înainte de a ne converti și noi cunoaștem goliciunea, întunericul. Noi cunoaștem răul. Noi am fost parte din el. Și noi cunoaștem că nu există niciun fel de bunăstare, niciun fel de integritate în el. Dar Dumnezeu promite celor ce umblă în voia Lui să aibă bunăstarea sufletului, să aibă mântuirea în toată culoarea ei. Să aibă capacitate enormă de a-l iubi pe Dumnezeu și de a iubi pe aproapele nostru, omul! Să aibă capacitate enormă pentru bucurie, să aibă prezența lui Dumnezeu pentru toată veșnicia! Aceasta ne promit aceste versete, aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Sfârșitul, gloria sfârșitului voii lui Dumnezeu va depăși cu mult orice lucru pe care a trebuit să-l suferi. În mijlocul voii lui Dumnezeu înainte de a veni acest sfârșit.

    Vreau să observați ceva ce este foarte important aici. Spune: aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi. În greacă nu este articolul hotărât ca la noi - și este important că nu este acest articol acolo. Adică nu se subînțelege că sfințirea este totalitatea voii lui Dumnezeu pentru noi. Nu spune că singurul lucru pe care Dumnezeu îl dorește de la tine este ca tu să lupți zilnic ca să devii sfânt. Voia lui Dumnezeu nu este consumată de doar sfințirea noastră. Deși sfințirea este o parte extrem de importantă a voii lui Dumnezeu. Pentru că sfințirea funcționează aproape ca și o cărare care deschide toate celelalte posibilități și aspecte ale voii lui Dumnezeu. Bărbatul sau femeia care ia sfințirea în serios va fi privilegiat și va experimenta cu mult mai mult din plinătatea voii lui Dumnezeu. Și aici este ceva ce am vrut să vedeți care cred că este așa de important. Știți, când merg la vânătoare, eu nu am vedere slabă, dar pur și simplu nu văd animalele. O dată am întrebat doctoral, "De ce eu, deși am vederea mai bună decât a prietenului meu, totuși nu văd animalele, pe când el le vede?" El mi-a răspuns, "Ce trebuie să înțelegi este că toți sunt daltoniști într-o anumită măsură. Tu s-ar putea să nu vezi nicio diferență dintre două nuanțe de maro, pe când prietenul tău vede încă câteva nuanțe între ele. El vede lucruri pe care tu, pur și simplu, nu le poți vedea." De ce spun toate acestea? Cei ce umblă în voia lui Dumnezeu pentru o perioadă îndelungată - pe măsură ce cresc și îmbătrânesc, ei văd voia lui Dumnezeu ca și o cărare mult mai largă. Atât de intrigătoare, atât de frumoasă, cu atât de multe posibilități pe care creștinul mai tânăr, sau creștinul care nu s-a dedicat studiului Scripturii, sau cel care nu a luat sfințirea în serios, pur și simplu, nu le pot vedea. Atunci când iei sfințirea în serios - și eu nu vorbesc despre legalism, nu vorbesc despre niște invenții monastic dar dacă ești biblic, și dacă iei sfințirea în serios, ea deschide toate aceste uși ale aspectelor minunate, frumoase, multilaterale ale voii lui Dumnezeu. Să vă dau un exemplu. Este voia lui Dumnezeu ca tu să fii mai folositor. Așa este, vă garantez - este voia lui Dumnezeu ca să fiți mai roditori. Dar cum se poate împlini aceasta? Prin sfințire, prin creșterea în asemănarea cu chipul lui Hristos. Este voia lui Dumnezeu pentru capacitatea ta de a te bucura să crească - ai știut asta? Asta-i interesant! Așa de mulți oameni au o capacitate foarte mică de a se bucura. Îmi aduc aminte de una din poeziile lui Michael Card:

    "Nazarineanul poate flămânzi, Nazarineanul poate plânge,
    și Nazarineanul poate râde din toată inima lui.
    Și cei ce abia îl cunoșteau, și cei ce-l cunoșteau bine
    Puteau vedea contradicția de la început."

    Aici era Mesia, în toată seriozitatea misiunii Sale - și totuși El putea râde de fapt putea râde și se putea bucura mai mult decât toți cei din jurul Lui. El era omul perfect, și avea o capacitate extraordinară pentru bucurie! Și Dumnezeu vrea ca și tu să ai o capacitate de a te bucura, o capacitate mereu crescândă pentru bucurie. Cum vine ea? Prin sfințire. Dumnezeu dorește ca tu să ai relații mai adânci, mai curate, și mai bogate cu El, cu soția ta, cu copiii tăi, cu prietenii tăi, cu soțul tău. Dar cum se poate împlini acest lucru? El va fi împlinit prin sfințire. Crescând în asemănarea ta cu Isus Hristos. Vreau să vă împărtășesc ceva. Îmi place fraza aceasta veche, folosită în special de mecanici, "Aici e problema ta! Nu știi de ce ți s-a defectat mașina - aici e problema! Puntea din spate e dusă, asta-i problema." Iar noi avem așa de multe feluri prin care parcă am tăia capul unui dragon cu multe capete. Tai un cap, apare altul și nu ajungi nicăieri, trebuie să înfigi sabia în inima dragonului. Și acesta este scopul în toate lucrurile. Majoritatea problemelor noastre în viață - și nu vorbesc despre problemele externe, cum ar fi persecuția, sau ceva s-a întâmplat la muncă, sau altceva de felul acesta. Dar majoritatea problemelor noastre vin din faptul că tu nu ești asemenea lui Isus, eu nu sunt asemenea lui Isus. La fel, majoritatea problemelor noastre din căsătorie vin din faptul că nu suntem asemenea lui Isus. Majoritatea problemelor noastre în familie, biserică, relații vin din acest motiv: noi nu suntem asemenea lui Isus. Deci, care este cea mai mare nevoie a noastră? Cea mai mare nevoie a noastră, frați și surori în Hristos, este să fim schimbați în asemănarea lui Hristos.

    Am tot vorbit despre cuvântul sfințire până acum, iar acum vă voi spune ce înseamnă. Cuvântul este "hagiasmos" și poate însemna "sfințenie" sau "consacrare", dar aici înseamnă un proces, un proces zilnic în care Dumnezeu lucrează și noi lucrăm, Dumnezeu lucrează și ca răspuns la lucrarea lui Dumnezeu și noi lucrăm să creștem. Într-o sfințire reală, personală și practică. Nu doar un statut mistic, ci o sfințire interioară și exterioară, o sfințenie palpabilă, pe care oamenii să o poată vedea și atinge. Ca, la fel cum Pavel i-a spus lui Timotei, "...înaintarea ta să fie văzută de toți." Sfințirea este o lucrare reală a lui Dumnezeu, unde progresul este făcut în omul nostru interior, dar devine evident și altor oameni. Și aceasta este foarte importat. De asemenea este numită sfințire progresivă - de ce? Pentru că are ideea de a progresa spre un scop și scopul este asemănarea cu chipul lui Hristos. Este ideea de a avansa, de a avansa. Eu am lucrat în muții din Peru, în special în nord. Și acolo dacă mergeai pe o cărare și te întâlneai cu un om, care era frate în Hristos, îl întrebai ceva de genul, "Como stas, hermano?", adică, "Ce mai faci frate?", el răspunea, "Avansando, ermano, avansando." Adică, "Avansez, avansez." Acesta-i un lucru bun și asta ar trebui să facem, pentru că vreau să știți: noi nu rămânem pe loc. Fie că avansezi, fie că dai înapoi. Vreau să vă dau acum câteva definiții ale sfințirii și voi chema unii învățați în ajutor. Eu voi citi și apoi voi face comentarii asupra la ceea ce spun ei. Pentru că voiesc să înțelegeți că aici sunt implicate 2 lucruri. Unul din ele este poziția noastră în Hristos. Înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, noi suntem neprihăniți, noi suntem sfinți, noi suntem separați. Aceasta este o lucrare isprăvită. Și vreau să știți asta. Însă este și o parte practică în această lucrare, prin care trebuie să progresăm pentru ca să devenim ceea ce deja suntem. Sau să începem să acționăm în conformitate cu ceea ce suntem. Să începem să trăim ceea ce deja suntem în Hristos. Așa de mulți creștini, după cum spune Charles Lighter, umblă și în lupta lor pentru sfințenie trăiesc căutând să fie ceva ce nu sunt. Iar aici este opusul. Atunci când lupți pentru sfințire, cauți să fii ceea ce ești. Dar aceasta este un sfânt, copilul lui Dumnezeu. Leon Morris a spus următoarele, "Din momentul în care cineva crede că este pus de o parte pentru Dumnezeu, pus de o parte pentru a fi sfânt, conform limbajului Noului Testament el este un sfânt." Aceasta este o afacere deja împlinită, aceasta este ceea ce sunteți deja în Hristos. "Asta nu înseamnă că acest credincios este perfect din punct de vedere moral, ci faptul că el este dat lui Dumnezeu pentru a împlini voia Lui." Nu mai ești al tău. Tu aparții lui Dumnezeu. Dacă ești creștin cu adevărat, tu aparții lui Dumnezeu și nu poți scăpa de asta, tu nu poți fugi de El. Urcă-te în mașină, străbate toată țara până în California și El va fi acolo când tu vei ajunge. Nu poți scăpa de El, nu poți scăpa de providența Lui. După cum copiii mei, în primii lor ani nu pot face nimic ca să scape de tatăl lor. Dumnezeu are mult mai multă putere decât un tată pământesc. Tu îi aparții acum, de aceea El va lucra în tine. Aceasta este unul din motivele pentru care te-a mântuit, ca să demonstreze puterea Sa - El va lucra în tine. Te poți opune, poți face multe lucruri împotrivă, dar acest lucru se va întâmpla. El va lucra în tine. "Astfel, un proces începe prin care vechile obiceiuri, vechile căi vor pleca din ce în ce mai mult, și ele vor fi înlocuite cu căi noi, care se potrivesc slujirii lui Dumnezeu." Deci, Dumnezeu lucrează continuu în noi să ce? Să îndepărteze din noi căile, metodele vechi. Să le omoare, și să ne conducă într-o cale nouă, un fel nou de viață care este potrivit cu El, care este în acord cu El, care funcționează cu cine ești tu acum. "Astfel, un proces începe prin care vechile obiceiuri, vechile căi vor pleca din ce în ce mai mult, și ele vor fi înlocuite cu căi noi, care se potrivesc slujirii lui Dumnezeu. Acesta este un proces lung și necesar, și majoritatea Noului Testament are de a face cu felul în care acest proces poate înainta." Așa de mulți oameni caută astăzi un lucru, un fel de experiență care îi va catapulta într-o stare de sfințire. Aceasta, pur și simplu, nu este adevărat! Deși Dumnezeu poate lucra, în diferite timpuri ale vieții noastre și prin căi unice, și să facă unele lucruri prin anumite experiențe - nu am nicio problemă cu aceasta. Dar cursul general în Noul Testament este acesta: sfințirea este un proces lung de o viață! Și una din felurile prin care știm aceasta este nu doar din faptul că Noul Testament o spune, ci de asemenea din structura Noului Testament. Majoritatea materialului este dat pentru ce scop? Pentru schimbarea ta! Nu-i așa? Majoritatea din el este despre cum să înveți să te dezbraci de omul vechi, și despre cum să-l pui pe cel nou, și cum să trăiești acum în acord cu ceea ce deja ești. "Pavel aici punctează cu fermitate că este voia lui Dumnezeu ca poporul lui Dumnezeu să trăiască după căile lui Dumnezeu." S-a terminat cu fiecare să facă ceea ce este bine în ochii săi proprii. Ascultați ceea ce zice aici încă o dată, "Pavel aici punctează cu fermitate că este voia lui Dumnezeu ca poporul lui Dumnezeu să trăiască după căile lui Dumnezeu." Tu ești al Lui acum! Un Tată diferit, o temelie diferită, un domeniu diferit, o împărăție diferită - totul este diferit! Și din această cauză începi să înveți. Și de aceea începi să lupți pentru a te dezbrăca de obiceiurile vechi ale firii, și să te îmbraci cu omul nou, care este Hristos. David Williams, care e mai puțin cunoscut decât Leon Morris, ne dă o definiție uimitoare. Cuvântul sfințire în forma lui strictă înseamnă să fii pus de o parte pentru Dumnezeu. Dar ce este pus de o parte pentru Dumnezeu trebuie să fie vrednic de El. Din acest motiv "hagiasmos", care înseamnă "sfințire", obține un înțeles etic. Ai fost pus de o parte. Și da, într-o zi vei fi transformat glorios, prin puterea arătării Lui, prin puterea Persoanei Lui. Dar ceea ce trebuie să înțelegi este că din momentul convertirii tale tu intri într-un proces. Nu trebuie să folosești cea de a doua venire ca și o scuză. Tu nu trebuie să stai și să aștepți acea mare zi, ci din momentul în care ai fost născut din nou tu intri într-o luptă, o cursă, o dorință de a fi mai mult și mai mult asemenea lui Hristos. "Este procesul de a deveni sfânt în sensul binelui."

    Ascultați ce spune mai departe, "de a aduce practica creștină la nivelul statului creștin." Ascultați-mă - "de a aduce practica creștină la nivelul statului creștin." Care este statului unui creștin? Este ceea ce ești în Hristos. Ești o făptură nouă, ești un sfânt, ești un copil al Lui Dumnezeu. Ce este sfințirea? Este efortul de a duce practica ta în acord cu ceea ce ești în Hristos. Înțelegeți asta? Nu doriți asta? Nu sunteți entuziasmați să deveniți așa? Îmi aduc aminte de o întâmplare. Cred că era Warren Wiersby, cu ani în urmă și nu-mi aduc aminte despre care regină a Angliei este vorba. Dar el povestește despre această tânără care trebuia să devină regina Angliei și nimeni nu voia să-i spună acest lucru. Pentru că ei gândeau așa: Dacă fetița aceasta află că trebuie să devină regină, va fi imposibilă! Dar apoi, pe când avea 12 ani ei au descoperit că ea a început să se comporte diferit. Complet diferit, de parcă ar fi fost o regină. Regalitate, maniere, etc. În final cineva a întrebat-o, "Care este motivul schimbării?" Ea a răspuns, "Am aflat că voi fi regină. De aceea m-am gândit că trebuie să încep să mă comport ca o regină de acum." În Scripturi descoperi că ești un sfânt. În Scripturi descoperi că ești un copil al lui Dumnezeu. Și ești chemat să te comporți așa acum. Și este mai multă putere disponibilă pentru ca tu să poți face asta, decât ceea ce probabil crezi acum. De aceea, fii încurajat! El spune: Sfințirea în acest caz cere lucru pe durata întregii vieți. Și ea va fi împlinită doar la "parusia" - venirea lui Hristos" Un număr mare de creștini - în special creștini tineri, în special studenți de colegiu, tineri înainte de căsătoria lor - totdeauna umblă întrebând, "Care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea?" "Bine, vă voi spune. Este sfințirea voastră." Și aș vrea să adaug următoarele: eu cred că noi petrecem prea mult timp încercând să discernem aspectele subiective ale voii lui Dumnezeu, pe când dacă am dedica tot acel timp și energie la ceea ce știm deja că este voia lui Dumnezeu în Scriptură. Nu vreau să fiu banal sau clișeic, dar dacă te vei preocupa de sfințenie, Dumnezeu va fi preocupat să te conducă în acele domenii subiective unde nu ești sigur cu adevărat. El o va face! Pune-ți scop să fii mai sfânt!

    De-a lungul Scripturii sfințirea progresivă este o lucrare sinergetică. Predicatorilor le place să folosească acest cuvânt, este impresionant. Este o lucrare sinergică - ce înseamnă aceasta? Este opusul la o lucrare monorgetică. Vei spune - dar asta ce mai înseamnă? Mono este unul. Nașterea ta din nou, regenerarea ta a fost o lucrare monorgetică - tu nu ai avut în ea nici o parte. Dumnezeu ți-a dat naștere. Nu voința oamenilor, nu puterea omului, Dumnezeu a făcut-o prin puterea Sa, prin lucrarea Sa. Lucrare monogretică. Dar apoi, după ce intrăm în viața creștină, ce vedem pe toate paginile Scripturii? Vedem ceva sinergetic, nu-i așa? Dumnezeu lucrează în noi, dar Dumnezeu de asemenea ne cheamă pe noi să lucrăm. El ne cheamă să acționăm, El ne cheamă să răspundem. Vreau să privim la câteva pasaje. Deschideți la Filipeni 2:12. Aici avem un pasaj magnific cu privire la aspectul sinergetic al mântuirii. Că Dumnezeu lucrează, iar noi răspundem. Filipeni 2:12-13, "Astfel dar, prea iubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea." El spune: lucrați asupra mântuirii voastre. Asta nu înseamnă să lucrezi pentru mântuirea ta. Aceasta înseamnă că ai fost deja mântuit, prin puterea lui Dumnezeu, ai fost salvat prin credința în Domnul Isus Hristos, acum ești în acest domeniu al mântuirii lui Dumnezeu și fiind în el, lucrează. Du mântuirea până la capăt, răspunde lui Dumnezeu, ascultă voia Sa, împlinește-o, fă ce spune El, crește, cultivă. Aceasta este extrem, extrem de important. Ideea de a lucra asupra mântuirii pentru mine comunică următoarele: Intenție. Haideți să ne oprim aici. Ești așa cu privire la sfințire? Poate cineva să vadă că ești așa? Că intenția ta este să te sfințești? Și intensitate. Ar vedea oamenii măcar un pic de intensitate cu care cauți să devii mai mult asemănător lui Hristos? Sau ești delăsător - ce va fi, va fi. "Dacă tot mi-a ieșit în cale..." Nu! Un fel atât de greșit de a vedea suveranitatea lui Dumnezeu! Nicăieri în Scriptură suveranitatea lui Dumnezeu nu duce la apatie și complacere. Nici în mântuire și nici în sfințire. Suveranitatea lui Dumnezeu cheamă și încurajează constant oamenii să răspundă. De asemenea, cuvântul acesta - "duceți" este la prezent, ceva ce ar trebui să facem totdeauna, să dorim totdeauna, să căutăm totdeauna, să studiem totdeauna. Citind Cuvântul, având părtășie, evitând influențele răului. Lucruri de acest fel, pentru ca să putem crește în Hristos.

    Haideți să privim la relația dintre a asculta și a duce mântuirea la capăt. Priviți, în versetul 12 el spune, "Astfel dar, prea iubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători" și apoi spune "duceți până la capăt mântuirea voastră. " Ceea ce vreau să vedeți este că ideea aceasta de a studia Scripturile, de a folosi rugăciunea, părtășia - mijloacele sfințirii - să te ții de ele, să le iei în serios nu este o opțiune, nu este o sugestie care să fie luată de către elita spirituală. Este o poruncă. Tu trebuie să iei în serios creșterea ta în sfințenie. Luăm așa de multe lucruri în serios! Și trecem peste nevoia reală! Se pare că orice carte scrisă în ultima vreme despre viața creștină este cum să tratezi simptomele. Și nu cum să tratezi nevoia fundamentală, care este cum să fii mai sfânt. De asemenea, 2 Corinteni 7:1. Să vă citesc și acest pasaj. "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu." Vreau să accentuez aici două cuvinte: curățim - unul - și ducem până la capăt (perfecționăm) - altul. Curățim este la timpul aorist, este ca și cum ai lua o pauză. Scapă de mizeria din viața ta, scapă de influențe. Separă-te de acele lucruri care te contaminează, care dăunează mărturiei tale și umblării tale, dar mai important sănătății interioare a sufletului tău. Odată pentru totdeauna scapă de ele și odată ce-ai scăpat, atunci continuă să duci sfințirea până la capăt. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că noi trebuie să cultivăm o sfințenie deplină în viețile noastre. Că noi vom lucra și vom tinde, ne vom ruga, vom citi, vom avea părtășie, pentru ca să devenim mai, și mai, și mai sfinți. Și continuăm să facem asta, căutând totdeauna să ne atingem scopul.

    1 Petru 1:12-14, "Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele, pe cari le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: "Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt." El spune:  "Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele, pe cari le aveați altădată - este la timpul prezent. Este un sens în care lumea totdeauna va căuta să te influențeze. Și totdeauna va trebui să lupți contra totdeauna. Cu tenacitate, cu tenacitate. Îmi place să privesc la aceasta cu ilustrația care a fost dată lui Cain, "Păcatul pândește la ușă, dorința lui se ține după tine." Așa este. De aceea trebuie să iei separarea în serios. Din nou, știu că de fiecare dată când creștinii contemporani aud acest cuvânt, ei se gândesc la legalism. Eu nu vorbesc aici despre legalism. Vorbesc despre a recunoaște lucrurile pe care Scriptura le numește periculoase și de a le  evita! Și este un motiv, eu cred pentru care atunci când copiii lui Israel au intrat în Canaan, lor li s-a spus să nu aibă milă de acele triburi, acele triburi rele, politeiste și imorale. Ei trebuiau să-i cucerească cu răzbunare. Nouă nu ni se spune în nici un fel să ne răzbunăm pe cineva astăzi. Dar cred că ideea este următoarea: când vezi o influență, nu ți-o face prieten. Când sesizezi o influență neevlavioasă, nu te împrieteni cu ea! Nu o mângâia, nu face compromis, nu căuta o modalitate ca să poți merge cu ea mai departe, ci înfige-i o sabie drept în inima lui. El totdeauna va reveni, iar tu totdeauna trebuie să fii la veghe. Apoi spune: nu vă lăsați târâți în poftele, pe cari le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră." Fiți sfinți! Acesta nu este la prezent și cred că indică că noi ar trebui constant să luptăm contra influențelor acestei lumi, care vor să ne contamineze, pentru ca să tindem să obținem scopul, o dată pentru totdeauna - de a fi sfânt. Dar îmi veți spune, "Da, frate Paul, dar Biblia spune să aceasta nu se va întâmpla decât la venirea lui Hristos." Iar eu vă spun că Biblia nu folosește nici o dată aceasta ca o scuză pentru complăcere. Ea ne spune să fim sfinți! Căutați să fiți sfinți. Să fiți un instrument sfânt în mâna lui Dumnezeu. Iar aceasta nu se referă doar la predicatori. Se referă la noi toți, pentru că toți dorim să fim instrumentele Lui. Ca să fii folosit de către El, curățenia, sfințenia este necesară.

    Vă dau un ultim text: Evrei 12:14, "Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul." "Urmăriți pacea." Dacă îmi amintesc corect, atunci când studiam pe Pavel, el spunea că evreii necredincioși l-au persecutat. Cred că cuvântul de acolo era "ektioko", adică l-au persecutat până l-au izgonit, l-au scos afară. Aici cuvântul este "dyoko", care tot înseamnă "să urmărești", "să urmezi", "să persecuți". Asta nu ne spune să persecutăm sfințirea. Dar ce ne spune e că la fel ca un prigonitor, care urmărește cu tenacitate persoană persecutată de el, la fel tu și cu mine trebuie să urmărim sfințirea. Trebuie să o urmărim. Din nou, aici este ideea de intenție, de intensitate, să urmărești sfințirea după cum un jucător olimpic urmărește medalia olimpică. Este la prezent - totdeauna urmărește sfințirea. Voi ați știut asta, nu-i așa? Dar ați uitat-o. Noi trecem prin viețile noastre, auzim asta, știm că este adevărat. Citim asta, știm că este adevărat. Dar avem nevoie să ni se reamintească, avem nevoie să ni se reamintească mai des. Urmăriți sfințirea. "Eu nu știu care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea!" Urmărește sfințirea! "Am probleme în căsnicie!" Urmărește sfințirea! "Copiii mei nu mă respectă!" Urmărește sfințirea! Noi totdeauna cerem, "Îndreptă-mi copiii, îndreptă-mi soția, îndreptă-mi asta, aceea." Nu! "Îndreaptă-mă pe mine! Fă-mă pe mine corect."O ilustrație. Poate prea radicală. Am văzut-o pe Youtube. Era un motivațional pentru jucătorii de fotbal. Acest tânăr - atlet adevărat - spune antrenorului său, "Vreau să joc fotbal profesionist." Iar antrenorul - el era mare și era rău. El a zis, "Tu vrei să joci fotbal profesionist?" El a răspuns, "Da, vreau" Antrenorul i-a spus, "Bine, atunci să mă aștepți mâine dimineață la plajă." Deci, dimineața devreme el îl întâlnește pe antrenor pe plajă. Antrenorul îl ia de umăr și-l conduce în apă. Îl conduce tot mai mult în apă. Îl duce până ce apa trece deasupra capului. Apoi antrenorul îl apucă de cap - eu nu sugerez asta ca o tactică pentru antrenament, este o ilustrație. Îl apucă de gât și-l bagă cu capul sub apă. Tânărul era puternic, dar nu așa de puternic ca și antrenorul, iar acesta îl ținea, și îl ținea, și îl ținea sub apă. Tot corpul tânărului striga, "Trebuie să respir!" Fiecare fibră din corpul lui striga, "Trebuie să respir! Dacă nu respir acum, voi muri." Și chiar în momentul când era deja gata să-și dea sufletul, antrenorul îl scoate de sub apă, îl târăște până pe plajă înapoi și-i spune, "Când vei vrea să joci fotbal la fel de tare, după cum doreai să respiri pe când te aflai sub apă, atunci putem vorbi." Haideți să folosim ilustrația pentru noi. Vrei să fii sfânt? Vrei ca Dumnezeu să te folosească? Ce înseamnă asta pentru tine, în societatea în care trăiești azi? Atât de moale, atât de grijulie, ca nu cumva să se rănească. Ce înseamnă asta pentru tine? Vei studia Biblia 5 minute pe zi? Ce înseamnă pentru tine? Te vei pleca pe genunchi, dar asigurându-te întâi că ți-ai băut cafeaua? Ce înseamnă asta pentru tine? Noi putem vorbi ziua întreagă că trebuie să fim sfinți, și toți vor răspunde, "Amin!" Cât de tare vrei să fii sfânt? Aud așa de mulți oameni ce se plâng, "Eu nu sunt sfânt, eu nu sunt sfânt." Da, este o maladie frecventă, dar să te întreb ceva: ce faci pentru aceasta? "De fapt, nimic. Sau, fac unele lucruri, dar nu m-am gândit atent la ele, și nici nu am deschis Scriptura ca să văd dacă fac ceea ce trebuie." Nu există intenție, nu este zel, nu este ideea aceasta, "Eu voi străpunge inima acestui păcat din viața mea." Nu vă spun aceasta pentru a vă condamna, dar v-o spun pentru a vă aduce aceasta în fața ochilor. Suntem oameni moi. Și ne cocoloșim pe noi înșine prea mult. Ne plângem doar. Dar pentru a fi activ, în credință, pentru a crede că Acela ce a început lucrarea bună din noi o va termina - aici este încurajare. Eu cred că se poate rezuma la credință. Majoritatea lucrurilor se rezumă. Știu că nu vorbim prea mult de credință, pentru că sunt așa de multe spuse despre credință care sunt greșite. Dar crede promisiunile. Este mult mai mult din puterea lui Dumnezeu, disponibilă pentru tine și mine decât noi avem acum. Scriptura spune că este. Este aceasta o minciună? Dacă este adevărat, nu ar trebui oare să o căutăm cu toată inima? Toată lumea spune:, "Paul, marea mea problemă este că nu am viață, nu am vibranță, nu am zel, nu am putere." Dar este acolo! El a promis-o! Și este prerogativa noastră să o căutăm. Dar vei spune, "Eu am căutat-o!" Cât de mult? 30 de minute? De două ori pe săptămână, pentru jumătate de lună? Este datoria noastră să căutăm, este prerogativa lui Dumnezeu, decizia Sa suverană, când să dea. Dar El va da, dacă tu cauți cu adevărat. Frați, surori, fiți încurajați! Așa de multe promisiuni privitor la sfințirea noastră - putem fi mult mai mult decât noi credem măcar. Nu vă opriți la nimic mai puțin decât asemănarea cu Hristos. Nu te osândi după ce n-ai reușit, nu umbla plângându-te. Ai căzut, asta e. Mărturisește-te. Treci de asta. Începe din nou. Cu credință. Și nădejde. Fiți sfinți. Fiți curați. Fiți asemenea Lui! Dacă veți face sta, nu va trebui să mai fim un popor militant. Oamenii vor ști doar prin ceea ce ești. Haideți să ne rugăm.

    Tată, îți mulțumesc pentru Cuvântul Tău. Și mă rog, Dumnezeule. O, Doamne, promisiunile Tale sunt așa de adânci și largi. Înalte. Credincioșia Ta, Doamne, ajunge până la ceruri. Doamne, ajută poporul Tău. Ajută poporul Tău. Ajută acești oameni. Măsuri depline ale harului Tău să fie revărsate peste această turmă. O mare speranță, Doamne, o mare încurajare, că Tu vei face nespus de mult mai mult decât noi putem cere sau gândi. Doamne, ajută poporul Tău, în Numele lui Isus. Amin!

    Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ar face bine pentru unii din voi să meargă acasă în seara asta. Să vă gândiți la ceea ce ați auzit. Fiți foarte atenți la felul cum diavolul va încerca să vă fure Cuvântul. Păziți-vă inima. Gândiți-vă la acestea. Motivul pentru care eu fac această încheiere este pentru că noi suntem așa de rapizi în a ne încuia inimile. O, da, a fost un mesaj bun. Acum ce urmează? Este normal dacă aveți lucruri de discutat după serviciu, este în regulă. Dar nu uitați ce ați auzit, pentru că știți că acesta este miezul problemelor voastre, nu-i așa? Este miezul problemelor voastre. Lipsa asemănării cu chipul lui Isus Hristos. Deci, dacă vom rezolva această problemă, toate celelalte vor fi bine.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 952
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni