Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus mai presus de toate lucrurile
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Isus Hristos
Resursa adaugata de Mada_O in 27/06/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

    Tot ce facem trebuie să-L proslăvească pe Hristos

    Când Pavel și-a privit în ochi propria înmormântare, el a spus: "Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu fie prin viața mea, fie prin moartea mea." Vreau ca Domnul meu Isus să fie proslăvit în trupul meu, la înmormântarea mea.

    Iar în 1 Corinteni 10:31, el spune: "Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu." Vreau ca Dumnezeu să fie mărit și slăvit în felul în care mănânc și beau.

    În 1 Corinteni 6:19, el spune: "Voi nu sunteți ai voștri, ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupurile voastre care sunt ale Lui." Deci, el a vrut ca toate acele 45 de mii de trupuri să arate slava și măreția lui Hristos.

    Isus a spus în Matei 5:16, "Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." El a vrut ca noi să trăim vieți care să arate slava lui Dumnezeu.

    Dumnezeu a spus în Isaia 43:7, "Adu-mi fiii din țările depărtare și fiicele de la marginea pământului: pe toți cei pe care i-am făcut spre slava Mea."

    Iar în Coloseni 1:16, Pavel a spus că toate lucrurile au fost făcute prin și pentru Isus Hristos. Cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, dregătorii, domnii, stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este începutul tuturor lucrurilor, Cel Întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile El să aibă întâietate.

    Așadar, reiese clar din aceste versete, că Dumnezeu dorește, că Isus dorește, ca viața ta să-I aducă Lui glorie. El dorește ca tot ce faci tu, fie că mănânci sau bei, tot ce simți, tot ce gândești, tot ce faci, să arate măreția Lui. Mi se pare potrivit să spun, legat de acest verset și multe altele din Biblie, că toți oamenii sunt creați pentru ca valoarea infinită a lui Dumnezeu să fie arătată. Acesta este scopul existenței noastre. Eu doresc ca asta să se întâmple în viața ta în toți anii pe care Dumnezeu ți-i va da. Legat de acest scop am un lucru de demonstrat pe care îl voi enunța, iar apoi îl voi despacheta sau îl voi clarifica în 4 pași.

 

    Ce înseamnă recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus?

    Așadar, iată tema principală a acestui mesaj: Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus Hristos te eliberează din robia păcatului pentru sacrificiile dragostei. Acesta este primul mod de exprimare. Iată un al doilea mod de exprimare: A fi satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru noi, în Isus, te va elibera din robia păcatului pentru suferința dragostei. Iată un al treilea mod de exprimare: credința în Isus Hristos te eliberează din robia păcatului, pentru sacrificiile dragostei.

    Acum, prin precizarea acestor 3 moduri de exprimare, se presupune că recunoașterea și prețuirea lui Isus, a fi satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus, și încrederea în Isus sunt realități echivalente. A recunoaște și a prețui, a fi satisfăcut și a crede, înseamnă același lucru în Biblie. Voi reveni asupra acestor lucruri și voi aduce versete pentru a întări ideea. Dar mai întâi vreau să precizez de ce tema principală împlinește scopul trăirii tale pentru gloria lui Dumnezeu. Când recunoști și prețuiești suveranitatea lui Isus, când ești satisfăcut de tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus, și când te încrezi în Isus, cu siguranță, în sufletul tău, Isus are mare însemnătate pentru tine, Îl prețuiești pe Isus. Însă asta e invizibil, nimeni nu-și poate vedea sufletul în afară de Dumnezeu. Iar Dumnezeu îl vede și îl iubește. Dumnezeu se bucură când tu, în sufletul tău, Îl vezi pe El, Îl prețuiești, ești împlinit în El, te încrezi în El. Nimeni altcineva nu poate vedea asta. Dumnezeu nu a venit în lume prin Isus sau nu a creat lumea doar ca să fie glorificat în mod invizibil. Așadar, tema principală nu spune doar: a recunoaște și a prețui suveranitatea lui Isus, a fi satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus, a crede în Isus. Spune ce efect are asupra ta. Când se întâmpla asta, tu, pentru exterior, ești eliberat din robia păcatelor, iar oamenii pot începe să vadă asta. Și tu ești eliberat pentru sacrificiile dragostei, pe care oamenii le pot vedea. Așadar, baza mântuirii tale Îl glorifică pe Dumnezeu în ascuns, iar roada mântuirii tale Îl glorifică pe Dumnezeu în mod public. Iar dacă această afirmație este adevărată, dacă această temă centrală este adevarată, atunci tu îți împlinești scopul pentru care exiști. Spre asta ne îndreptăm. Acum, să revenim la faptul că am făcut trei afirmații. Despre care am spus că sunt echivalente. Recunoașterea și prețuirea lui Isus, a fi satisfăcuți cu tot ce este Dumnezeu pentru noi în Isus, și încrederea în Isus, toate sunt realități echivalente.

    Voi încerca să împart ideea principală în patru pași. Primul pas: ce înseamnă să recunoști și să prețuiești, să fii satisfăcut și să te încrezi? Pasul doi – ce reprezintă suveranitatea lui Isus? Pasul trei – ce înseamnă să fii eliberat din robia păcatului? Pasul patru: ce înseamnă să fii eliberat pentru sacrificiile dragostei, și cum rezultă ultimele două din primele două? Aceasta este schema a ceea ce urmează.

 

    De ce sunt recunoașterea și prețuirea, a fi satisfăcut și a avea încredere, realități echivalente?

    Așadar, primul pas: De ce sunt recunoașterea și prețuirea, a fi satisfăcut și a avea încredere, realități echivalente? Louie a spus două lucruri șocante luni seara. De exemplu, el a zis: "Înainte să vă încredeți în Hristos, voi nu erați necreștinați, ci erați morți.” Voi nu aveați nevoie să fiți creștinați, ci să fiți înviați din morți.” El a spus asta, iar eu sunt de acord. Iată un al doilea lucru șocant pe care l-a spus. El a mai spus: "Unii dintre voi v-ați hotărât pentru Isus când erați mici. Ați semnat o fișă și apoi v-ați dus în față." Apoi el a spus: "Și vrăjmașul este încă pe urmele voastre, ca să vă omoare și să vă distrugă, iar înmormântarea voastră este în curs de desfășurare." Și sunt de acord cu asta. Mulți semnează fișe, se duc în față și iau decizii, dar nu sunt convertiți. Ei nu sunt născuți din nou, nu sunt mântuiți, nu sunt creștini. Ei nu au o credință mântuitoare.

    Așadar, întrebarea este: ce este atunci credința mântuitoare? Nu este nicio îndoială că în această sală, încă, după această conferință încărcată de adevăr, sunt încă oameni care se împotrivesc, care încă nu s-au predat, și care nu au fluturat steagul alb al predării înaintea Regelui Isus. Sunt încă mulți. Deci trebuie să auzi ce este această credință numită mântuitoare pe care trebuie să o ai, ca să fii mântuit, să ai păcatele iertate, să ai viață veșnică? Ce înseamnă?

    Iar eu am spus că sunt 3 lucruri echivalente: recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus, să fii satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus și să te încrezi în Isus. Aceasta este, cred eu, chiar definiția încrederii. Credința mântuitoare înseamnă să fii satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus. Credința mântuitoare înseamnă să recunoști și să prețuiești suveranitatea lui Isus. Aceasta este semnificația ei.

    Acum, de ce cred eu astfel? Vă voi da 3 versete. Primul este Ioan 6:35, în care citim că Isus a zis: "Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Observați paralela: crezând – nu însetezi niciodată, venind – nu flămânzești niciodată. Aceste afirmații paralele sunt menite să se explice una pe cealaltă. A veni este o metaforă geografică. Sufletul meu nu se deplasează, este o metaforă. Sufletul meu vine. Iată fântâna! Iată pâinea! Eu vin, beau. De ce? Aici este satisfacerea mea, comoara mea, totul pentru mine. Eu vin la Tine pentru asta. Iar apoi al doilea pas este credința. Eu cred asta. Eu cred că la Isus a crede și a veni înseamnă același lucru. Pâinea și apa sunt amândouă imagini ale lui Isus. O definiție bună a credinței, bazată pe Ioan 6:35 ar fi: credința în Isus înseamnă că sufletul vine la Isus ca să fie satisfăcut cu tot ce este El. Aceasta este definiția mea a credinței, bazată pe Ioan 6:35. Aceasta nu este o decizie.Când te saturi după ce ai băut apa, acea satisfacție este un dar.

    Al doilea text, Ioan 1:12: "A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, urmează o virgulă, adică celor ce cred în Numele Lui, virgulă, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." Care este rostul virgulei? Care este sensul frazei a doua în relație cu prima? Tuturor celor ce L-au primit, care au crezut în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. Este o interpretare reciprocă. A-L primi pe Isus și a crede în El înseamnă același lucru. Ceea ce mie îmi spune multe despre ce înseamnă credința. Ce înseamnă să-L primești? Înseamnă să vezi cine e El, Îl dorești și Îl accepți. Înseamnă să primești tot ceea ce este El. El este Comoara ta, Domnul tău, Mântuitorul tău, Prietenul tău, El este Dumnezeul tău. Îl primești, Îl accepți și spui: "Da, da, da, asta e ceea ce am nevoie!" Asta înseamnă să crezi.

    Acum avem două versete care susțin faptul că recunoașterea și prețuirea lui Isus și a fi satisfăcuți de tot ce înseamnă Dumnezeu pentru noi în Isus, arată ce este credința. Iată încă unul. Evrei 11:6: “Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă", și aici avem două lucruri: "că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută." Gândiți-vă la al doilea lucru. Singurul mod de a fi plăcuți lui Dumnezeu este prin credință, crezând. Apoi el explică ce înseamnă să crezi. Te îndrepți spre Dumnezeu, mergi spre El. Și te îndrepți spre Cineva despre care spui în inima ta: "El este! El este! Tu exiști!" Iar inima mai spune încă un lucru. Inima care crede spune: "Tu ești răsplata mea, Tu ești Cel care mă răsplătește, Tu ești comoara vieții mele!" Nu vii la Dumnezeu ca să dăruiești. Este o blasfemie din partea mea să vin să-I dau ceva. El nu are nevoie de tine deloc! El este Dătătorul. Dătătorul primește gloria. Nu-I fura gloria, rămâi nevoiaș. Așadar, credința este un răspuns foarte copilăresc, dependent, nevoiaș, flămând, însetat, disperat, falimentar, pentru ce înseamnă gloria.

    Acum am terminat de demonstrat echivalența celor trei afirmații ale temei principale. Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus, a fi satisfăcuți de tot ce este Dumnezeu pentru noi, în Isus, și încrederea în Isus, sunt realități echivalente.

    Acum, asta este atât extraordinar, cât și amenințător. Înseamnă că a veni la credința în Isus necesită o înviere din morți. Pentru că, din fire, nu-L recunoști și nu-L prețuiești. Din fire, nu simți o profundă satisfacție în tot ce este Dumnezeu pentru tine, și tot din fire nu te încrezi în El, care presupune să faci acele două lucruri. Ești mort! Și ca să poți veni la El și să crezi trebuie să fii înviat din morți. A-L vedea pe Hristos glorios, valoros și prețios, a-L aprecia mai presus decât toate lucrurile și a fi satisfăcut în El este un dar. Oamenii orbi nu se decid să vadă! Isus spune: "Capătă-ți vederea!" Și ei văd! Oamenii îmbolnăviți nu se decid să prețuiască ceea ce îi îmbolnăvește. Oamenii plictisiți nu se decid să fie satisfăcuți cu ceea ce-i plictisește pe ei. De aceea unii dintre voi nu sunteți încă mântuiți. Nu te poți mântui singur! Acesta lucru este extrem de amenințător pentru oameni, chiar și pentru creștini, pentru ce pare a spune despre libertate.

 

    Libertatea prin credința în Isus

    Vom vorbi mult despre libertate în aceasta conferință, iar eu voi vorbi mult despre acest subiect.

    Ce este? Nu tocmai ai ruinat-o? Credeam că am liberul arbitru! Credeam că pot, pur și simplu, decide dacă să fiu al diavolului sau al Lui Dumnezeu, dacă să fiu un păcătos sau să fiu un sfânt. Tocmai ai ruinat aceasta concepție? Da! Am ruinat-o! E ruinată!

    Convertirea, această convertire: credință, mântuire, naștere din nou, toate acestea sunt un dar, darul de a vedea. Nu Îl vedeți cât este El de minunat! De aceea nu Îl iubiți. Este un dar de a-L putea savura. Guști dar, pur și simplu, nu-i plăcut, așa că mergi să te uiți la TV. Tu. Tu, pur și simplu, nu ai încă darul de a fi satisfăcut. Atunci ce se întâmplă cu libertatea? O lecție din istoria teologică. Sfântul Augustin, născut în 354 d.Hr., a fost cel mai influent creștin probabil din istoria lumii, după apostolul Pavel. Chiar mai mult decât Calvin, Luther, decât toți papii, el a fost mai influent. Apoi, de partea cealaltă, cel mai înverșunat oponent al său a fost Pelagius, un episcop de naționalitate Britanică, care locuia în Roma. Iar Augustin era din Africa de Nord și locuia în locul unde astăzi este Algeria, în Hippo. Iar aceștia doi aveau viziuni diametral opuse pe tema libertății și pe tema înrobirii omului în fața păcatului. Pelagius nega doctrina păcatului strămoșesc. Și anume, el spunea că nu suntem așa de morți, așa de orbi și așa de robiți de corupție și păcat, încât să nu putem, singuri decide dacă să fim buni sau credincioși.

    Augustin a spus – iar eu sunt total de partea lui Augustin, și cred că e Biblic, vă voi da un verset imediat. Augustin spunea: "Nu, nu, nu! Noi, de pe vremea lui Adam și Eva, suntem morți. și anume, noi suntem atât de corupți în inimile noastre, atât de înclinați spre păcat, atât de îndrăgostiți de noi înșine și de plăcerile noastre pământești, încât noi nu putem crede! Este imposibil moral ca unul care este îndrăgostit de întuneric să umble în lumină." Ceea ce trebuie este o înviere, o trezire. Vă rog să vă imaginați următorul lucru: Ce este libertatea pentru Pelagius și pentru Augustin? Pentru Pelagius libertatea este... nu mai știu cum îi spune exact, acea parte care face tic-tac dintr-un metronom, acel indicator. Avem într-o parte păcatul, aici este diavolul, aici este necredința. Iar de cealaltă parte este Dumnezeu, aici este dreptatea și credința.

    Pentru Pelagius, libertatea înseamnă să fii poziționat undeva pe aici (la mijloc) și să deții în sinea ta capacitatea supremă de a decide că poți să înclini fie o într-o parte, fie în cealaltă. Asta spunea el că e libertatea! Și asta credeți mulți dintre voi că este libertatea. Dar Biblia nu spune că asta înseamnă libertatea! De fapt, așa ceva nu există astăzi în Univers. Nu există nicăieri! Nici măcar în cer! Atunci ce este? Ce altceva înseamnă libertatea decât să fii poziționat precis, delicat, fix între bine și rău, răul nefăcând parte din tine și tu având posibilitatea de a face binele și de a fi sfânt? Ce este ea atunci? Din moment ce cu toții suntem morți, suntem blocați aici (de partea răului), chiar când suntem născuți. Aceasta este doctrina păcatului inițial (strămoșesc). Noi am moștenit vina, corupția noastră de la Adam, și suntem înclinați spre rău chiar când ieșim din pântece. Nu trebuie să fii învățat să fii rău. Și iată-ne aici, blocați și urând binele, iubitori de sine, mărindu-ne mândria. Iar noi trebuie să fim eliberați, ne trebuie o trezire, o înviere. Iar Dumnezeu Duhul Sfânt ne face să fim născuți din nou. Ce e asta? Aceasta înseamnă să-ți deschizi ochii să vezi asta (partea binelui) ca ceva extrem de valoros. Și atunci când vei vedea acea parte extrem de valoroasă, nu vei reveni aici (la mijloc). Dumnezeu învie oameni din morți prin nașterea din nou doar ca să fie într-o poziție neutră de unde să poată decide dacă să fie sfinți sau ai Satanei, dacă să fie credincioși sau necredincioși. Nu aceasta este nașterea din nou! Nașterea din nou zice sunt acolo (spre partea binelui)! Acum ești al lui Dumnezeu, acum crezi, ochii tăi sunt deschiși și acum poți să-L vezi atât de valoros încât vei alege să fii robul Său.

    Dați-mi voie să vă citesc un verset. Romani 6:17: "Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu..." Vă rog să fiți atenți la cine primește mulțumirile. Este foarte important. El nu-și mulțumește sieși. "Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului..." De acolo începem. Nu pornești de aici (de la mijloc) ci pornești de aici (din partea răului). "că după ce ați fost robi ai păcatului, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu”, deși erați robi ai păcatului "ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul ca ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. " Există doar două tipuri de oameni în lume, Biblic vorbind. Robi ai păcatului sau robi ai neprihănirii. Așadar ce este libertatea? Libertatea înseamnă să fii așa de îndrăgostit de Hristos, încât faci exact ceea ce vrei să faci, iar ceea ce faci este întru-totul în concordanță cu voia Sa.

    Libertatea înseamnă să faci ce vrei să faci, și să nu regreți ce ai făcut după ce au trecut 1000 de ani. Libertatea este să recunoști și să prețuiești suveranitatea lui Hristos într-un mod așa de intens încât Îi aparții Lui în totalitate. Aceasta este libertatea! Cu cât ești mai satisfăcut în Hristos, cu atât ești mai liber. Cu cât Îl privești mai mult, cu atât ești mai liber! Cu cât Îl prețuiești mai mult, cu atât ești mai liber! Cu cât ai mai multă încredere în El, cu atât ești mai liber! Libertatea nu este o stare de echilibru între bine și rău. Nu înseamnă să deții într-un mod suveran abilitatea conștientă de a fi de-o parte sau de alta. Aceasta nu este libertatea și nimeni nu trăiește așa. Libertatea înseamnă să fim atât de stăpâniți de Dumnezeu încât devenim deodată raționali, devenim liberi în a-L cunoaște, a-L iubi, a ne găsi desfătarea în El, a ne găsi satisfacție în El. Aceasta este libertatea. Există însă o luptă!

    Îmi place ce spunea Augustin. Lupta de a alege dintre două alternative, lupta alegerii, între bine și rău. Această luptă este un rău necesar, temporar însă, care va lua sfârșit în ziua venirii când discernământul și desfătarea vor fi una. De aceea aș vrea ca a doua venire să fi fost ieri. Dacă mori, același lucru se întâmplă. Dar asta e treaba lui Dumnezeu, ambele sunt. Ce se va întâmpla când mori dacă ești creștin? Atunci nu va mai trebui să te zbați vreodată să fii ascultător. Vă dați seama că în cer nu va exista nevoia de a te zbate ca să fii ascultător! Nimeni în cer nu va fi poziționat aici, aici sau aici, ci vom fi cu toții întru-totul robi ai neprihănirii și cei mai liberi oameni din univers.Pentru că vom face exact ceea ce ne place să facem, și anume, vom face întocmai voia lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă libertate!

    Am spus toate acestea ca să elaborez acel prim punct, pe care vreau să-l enunț din nou: Recunoscând și prețuind suveranitatea lui Isus Hristos, te va elibera din robia păcatului, pentru sacrificiile dragostei. Sau, să fii satisfăcut cu tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în Isus, te eliberează din robia păcatului, pentru suferința dragostei. Sau, având încredere în Isus, te va elibera din robia păcatului și pentru sacrificiile dragostei. Tot ce am făcut până acum a fost să dezbatem de ce aceste trei afirmații sunt echivalente, ce înseamnă ele, ce reprezintă credința mântuitoare și ce înseamnă aceasta pentru libertate.

 

    Suveranitatea lui Isus Hristos

    Iar acum schimbăm. Pasul 2 - pașii vor fi mai scurți. Pasul 2 este: Suveranitatea lui Isus Hristos, tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, în Isus, Isus Hristos. Chiar dacă a recunoaște, a prețui, a fi satisfăcut și a avea încredere în suveranitatea lui Isus, reprezintă un dar. Este o lucrarea minunată în sufletul meu, în papilele gustative ale sufletului meu. Dar cu toate acestea, cu ochii mei deschiși, eu văd ceva în lumea de afară. Ce vreau să fac în următoarele minute, este să dau cât de mult pot cu pensula pe pânza suveranității lui Hristos. Eu aș vrea ca voi, cu voia Domnului – așa că Duhule Sfânt, te rog să vii acum, și în această încăpere dă-ne, te rugăm, ochi să vedem ceea ce eu voi încerca, în mod obiectiv, să ilustrez.

    Suveranitatea dumnezeirii Sale este asemenea cu cea a lui Dumnezeu Tatăl în toate atributele Sale: măreția gloriei Sale, de aceeași natură cu Tatăl, este infinit, omniprezent în toată onoarea Sa. Suveranitatea eternității Sale. Aceasta face ca mintea omului să explodeze când se gândește la inimaginabilul fapt că Isus Hristos n-a avut un început. El a fost, pur și simplu, din veșnicie o realitate evidentă, absolută. Pe când universul este ceva fragil, trecător, o simplă umbră comparativ cu Cel care a creat totul, cu Acela care nu se schimbă niciodată și care există dintotdeauna, Isus.

    Suveranitatea cunoștinței Sale, care face ca întreaga bibliotecă a Congresului să pară o cutie de chibrituri, face ca toată informația internetului să pară să pare ca almanahul fermierilor din anii 1940, face ca fizica cuantică să pară un cititor începător și tot ce Stephen Hawking a visat vreodată e nimic comparativ cu toată cunoașterea lui Isus Hristos.

    Suveranitatea înțelepciunii Sale, care n-a fost vreodată depășită de vreun lucru prea complicat, n-a avut parte de consiliere din partea unor înțelepți. De fiecare dată când a spus: “Tăiați copilul în două”, niciun copil n-a murit vreodată.

    Suveranitatea autorității Sale, peste cer, pământ și iad. Este Cel fără a cărui permisiune niciun om sau demon poate să miște un inch. El schimbă vremurile și anotimpurile, înalță și dă jos împărați, face cum dorește în locașul ceresc și printre locuitorii pământului, și nimeni nu se poate împotrivi voii Sale, sau să-L întrebe: “De ce faci asta?”

    Suveranitatea providenței Sale. Fără El, nicio pasăre nu cade oriunde s-ar afla ea în lume, chiar și în cele mai adânci și întunecate jungle amazoniene. Niciun fir de păr de pe oricare cap din lumea aceasta nu devine negru sau alb decât prin voia Lui.

    Suveranitatea Cuvântului Său, care ține întreg universul. Care ține împreună moleculele, atomii și întreaga lume subatomică, pe care încă nici nu visăm la a o descoperi.

    Suveranitatea puterii Sale, de a umbla pe ape, curăța leproși și de a vindeca ologi, și de a deschide ochii orbilor, de a face surzii să audă, furtunile să înceteze și morții să învie. Le face printr-un simplu cuvânt, sau uneori printr-un simplu gând.

    Suveranitatea curăției Sale. Isus Hristos n-a păcătuit și nu va păcătui vreodată. Isus n-a avut nici măcar pentru o milisecundă o atitudine nepotrivită, sau vreo răutate, sau vreun gând de poftire.

    Suveranitatea credincioșiei Sale. Isus Hristos nu-Și încalcă niciodată cuvântul. Nicio promisiune nu este vreodată dărâmată.

    Suveranitatea dreptății Sale. El va judeca, la timpul potrivit, toate aspectele legate de moralitate, fie prin cruce, fie în iad. Nimic nu va rămâne nejudecat.

    Suveranitatea răbdării Sale, de a suporta slăbiciunea mea și a ta, deceniu după deceniu. Și de a-Și amâna judecata finală, în această țară, în fiecare țară. Pentru ca mulți să se poată pocăi.

    Supremația suverană și supusă a ascultării Sale. A respectat întocmai voia Tatălui, apoi a acceptat să poarte calvarul crucii, de bună voie.

    Suveranitatea blândeții, smereniei și tandreții Sale. El trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care fumegă nu-l va stinge.

    Suveranitatea mâniei Sale. Într-o zi, mânia Sa va fi declanșată pe acestă planetă, cu atâta înfricoșare încât oamenii vor zice pietrelor și munților să cadă peste ei și să-i zdrobească, pentru a-i ascunde de mânia Mielului.

    Suveranitatea harului Său. El dă viață celor morți spiritual. El dă credință celor care în ura lor față de Dumnezeu merg spre iad. El îi răscumpără pe păcătoși prin neprihănirea Sa.

    Suveranitatea dragostei Sale. El moare de bună voie, pentru tine și pentru mine, niște păcătoși, pe când noi eram împotriva Sa, pentru ca noi să avem o bucurie crescândă și trăită deplin prin El pentru totdeauna.

    Suveranitatea bucuriei Sale inepuizabile, în părtășia trinității; putere infinită. Această bucurie care a existat dintotdeauna - Este uimitor când mă gândesc că în inima și în originea Universului - iar eu chiar cred asta, nu e o metaforă. În inima și în originea Universului este bucuria Dumnezeului triunic. O bucurie între Dumnezeu Tată, Fiul și Duhul Sfânt,care are o putere așa de explozivă și nelimitată, că a trebuit să fie împărtășită. Așa că ea explodează în existență un Univers întreg, cu o planetă micuță unde oamenii trăiesc, pentru ca toate celelalte galaxii existente să fie martore la cum este Creatorul lor pentru acești oameni care locuiesc aici. Bucuria Sa este o una extraordinară și supremă. Dacă Dumnezeu ți-ar da ochi să vezi acele suveranități ale lui Isus, atunci abia ai vedea marginea suveranității Sale.

    Am mai putea menționa suveranitatea Sa în ceea ce privește severitatea Sa, invincibilitatea Sa, demnitatea Sa, simplitatea Sa, complexitatea Sa, fermitatea Sa, calmul Său, adâncimea Sa, curajul Său și toate celelalte. Vrednic de o nesfârșită admirare și vrednic de slavă.

    Este suveran în toate modurile vrednice de admirat și peste toate. Peste toate galaxiile și peste toate căile nepătrunse din spațiu. Este suveran peste pământ, începând cu vârfulmuntelui Everest, 8000m înălțime, până la fundul oceanului Pacific, la 11000m în groapa Marianelor. Este suveran peste toate plantele și toate animalele, de la pașnica balenă până la microscopicii viruși ucigași. Este suveran peste toate fenomenele meteo: uragane, tornade, musoni, tsunamiuri, cutremure, avalanșe, inundații, zăpezi, ploi, grindină. Este suveran peste toate procesele chimice, peste vindecări, cancer, HIV, malarie, gripă, peste toate procedeele de funcționare ale antibioticelor și peste miile de leacuri vindecătoare. El este suveran peste acestea.

    Este suveran peste toate țările, peste toate guvernele și toate armatele. Este suveran peste Al Quaeda, teroriști, răpiri, peste atentatele sinucigașe și decapitări. Este suveran peste Kim Jong Un, Bashar al-Assad și peste Mahmoud Ahmadinejad. Este suveran peste Barak Obama. Este suveran peste amenințările nucleare și peste amenințările chimice care vin înspre sau spre SUA, dinspre toate regimurile ilegitime din lume. Este suveran peste politică și alegeri, și peste sondajele din Iowa.

    Este suveran peste media, știri, peste emisiunile de divertisment, sport, timp liber, peste educație și universități, burse, știință, cercetare, peste afaceri și finanțe, peste industrie și manufacturi, transport, peste internet, sisteme informatice.

    Abraham Kuyper spunea că: “Nu există vreun metru pătrat pe planeta Pământ peste care Isus Hristos să nu zică: E al Meu!” Și El domnește peste acel metru pătrat oriunde ar fi el în univers.

    O, de-ar îngădui Dumnezeu atotputernic să vezi și să te bucuri de suveranitatea lui Isus. Să facă El ca tu să fii satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus. Adică să facă ca tu, pur și simplu, să te încrezi în Isus.

    Acum, acesta este finalul pasului 2. Mai avem 2 pași care trebuie parcurși în 5 minute. Putem să o facem.

 

    Să vezi și să te bucuri de supremația lui Hristos te eliberează din păcat

    Pasul 3 este să vezi și să te bucuri că supremația lui Hristos te eliberează din păcat. 2 Corinteni 3:18: "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă."

    Înțelegeți ce spune? Acesta este un verset din Biblie, nu unul de-a lui Piper. Văzând, recunoscând și prețuind slava Domnului, văzându-L ca Domn, suveran și glorios, văzând asta, ești schimbat! Toată viața mea este devotată doar la a privi. Dacă aș putea doar să privesc. Acest verset spune: dacă aș putea să privesc, cu ochii inimii mele, atunci aș fi schimbat.

    Un mod de a înțelege este acesta: inimile mici, sufletele mici, dau poftelor mici o putere mare. Inimile mari însă dau poftelor mici o putere mică, pentru că ele par mici. Când vezi magnitudinea comorii tale, sufletul tău se mărește ca să o cuprindă și atunci vei desconsidera pornografia și vei zice că este o ispită fără putere. Așa funcționează! Nu poți lupta doar să zici nu, să zici nu. Așa nu vei reuși! Trebuie să privești! Inima ta trebuie să devină din ce în ce mai mare, ca orice ispită mică să pară o prostie ucigașă și nebună, pe care putem s-o asemănăm cu un mic monstru.

    Acesta este pasul 3: dacă începi să recunoști și să prețuiești supremația lui Isus Hristos, vei începe să fii eliberat treptat din legăturile și robiile păcatului.

 

    Eliberat pentru sacrificiile dragostei

    Mai este un pas de urmat: Și vei fi eliberat pentru sacrificiile dragostei. În Evrei 10:34, citim despre biserica persecutată, unii creștini au fost aruncați în temniță. Întrebarea care se punea era dacă ne vom pune viețile în pericol ca să ne vizităm frații și surorile noastre în temniță. Aceasta era o problemă relevantă pentru cineva liber. Vei merge doar pentru puțină vreme? Este cu adevărat relevant. Să-i eliberezi pe alții pentru că și tu ai fost eliberat. Aceasta este legătura. Așadar, ce anume te eliberează de vei fi gata să-ți riști viața, să accepți suferința, să accepți sacrificiul, pentru dragul altora?

    Vă voi citi acest verset, voi face un comentariu și apoi vom încheia. “Aţi avut milă de cei din temniţă” – începeți să vă depuneți cererile. “Aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre” De unde oare a venit atitudinea lor? Eu vreau să fiu așa și voi vreți să fiți așa. Vreau să fiu genul de persoană care va zice că merge să viziteze pe cel din închisoare chiar dacă atunci voi fi considerat că sunt și eu de religia lor și voi suferi și eu cu ei, mă duc indiferent de asta. Și când îți vezi casa distrusă în spatele tău, vei începe să cânți:
    De vor trece bunuri pământești și familia mea
    De va trece și viața-mi muritoare,
    Trupul de mi-l vor ucide
    Eu voi rămâne credincios adevărului lui Dumnezeu.
Împărăția Sa este pentru totdeauna! Eu merg spre temniță și voi cânta tot drumul!

    Așadar, de unde vine starea asta? De unde vine? Și ultima parte a versetului ne spune exact de unde vine îndrăzneala lor. “ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie." Cum ai ajuns să fii așa: ai privit la Isus, te-ai uitat la moștenirea ta, ai privit spre cer, spre o veșnicire de bucurie crescândă, și ai zis: "Asta îmi ajunge! N-am am nevoie de ea aici pe pământ, o voi avea acolo, până atunci, aici voi merge unde trebuie." Așa devii liber să faci sacrificii, prin faptul că ești mulțumit în Isus.

 

    Acum voi încheia. Louie, cu câțiva ani în urmă, acum 15 ani, a început lucrarea “Passion 268”, bazată pe Isaia 26:8, "sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta." El m-a contactat și am citit acest verset, după care am discutat și i-am zis: “Nu va fi nevoie să duci o muncă de convingere ca să iau parte la acea lucrare.”

    Numele Tău, Numele Tău suprem, pomenirea Ta, pomenirea suveranității Tale, este dorința mea, nu doar decizia mea. Este nevoie de un miracol pentru ca să ia naștere o dorință pentru o realitate nevăzută. Așa că voi încheia cu această binecuvântare: Fie ca Dumnezeul atotputernic să facă ca suveranitatea Numelui lui Isus și supremația pomenirii lui Isus, să fie lucrul spre care tu privești, să fie ceea ce tu prețuiești, să fie ceea ce-ți aduce satisfacție, să fie dorința ta și să fie încrederea ta.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1039
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni