Cereți-I Tatălui vostru din ceruri
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Rugăciune
Resursa adaugata de Mada_O in 26/06/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

    Când te oprești pentru un moment, să cugeți că Dumnezeu este atotputernic și poate face orice Îi place. Că El este nespus de neprihănit, astfel încât face doar ceea ce este drept. Că Domnul este nesfârșit de bun, astfel încât tot ceea ce face este desăvârșit. Că El este neînchipuit de înțelept, astfel încât El știe întotdeauna perfect ceea ce este drept și bun. Și că Domnul este infinit de iubitor, astfel încât, toată puterea, și dreptatea, și bunătatea, și înțelepciunea Lui lucrează spre creșterea bucuriei celor dragi Lui la cota maximă la care poate fi ridicată pentru totdeauna. Când stai, să iei aminte că acest Dumnezeu te iubește și te invită să vii să-L rogi în diferite probleme, cu promisiunea că El îți va da lucrurile bune pe care le ceri, îți taie răsuflarea. Ceea ce înseamnă că una dintre marile tragedii din Biserică, exprimată în termeni conciși, este prea puțina înclinație spre rugăciune. Aproape orice ne poate îndepărta de la rugăciune. Este ca și cum Dumnezeu a organizat cel mai generos ospăț universal imaginabil și ne-a trimis o invitație gratuită să venim să mâncăm și am răspuns plictisiți, „Am cumpărat un ogor și trebuie să merg să-l văd”. Sau, „Am cumpărat cinci perechi de boi, și trebuie să merg să îi încerc”. Sau „M-am căsătorit și de aceea nu pot veni” (Luca 14:18-20). Extraordinar! Este de neînchipuit!

    Așa, că rugăciunea mea pentru anul care vine este ca Dumnezeu să folosească acest mesaj și acest cuvânt din Matei 7, venit din gura lui Isus precum și alte influențe (lucruri aduse tot de El) din viata ta, pentru a trezi o nouă predispoziție, fără precedent , pentru a ne ruga, în 2007. Nu ceva turnat de sus, ci din interior să vină o dorință, o nevoie imperioasă de rugăciune. Să ne rugăm.


    Tată din ceruri, Te rugăm să folosești acest mesaj și alte lucruri ca să trezești o dorință imperioasă de rugăciune în toți creștinii. Noi putem experimenta acest lucruri în mod individual, în mașini, cămăruțe, în clase, ca familii, în grupuri mici, în cercuri de rugăciune și în biserică. Te implor acest lucru, Doamne. Mă rog nu prin vorbele mele, ci pledez pe baza cuvintelor Tale, căci Tu ai promis, în Zaharia, că în zilele din urmă vei turna un duh de rugăciune și de mijlocire pentru îndurare, un spirit de rugă și implorare. În Numele lui Isus. Amin.

 

    Iată felul în care vom aborda tema. Sunt două etape. În primul rând, văd în acest cuvânt în Matei 7, opt încurajări la rugăciune. Trebuie să înțelegem că Isus ne cheamă să ne rugăm, ne îndeamnă: „Roagă-te Tatălui Meu!” Sunt opt îndemnuri la rugăciune, cu efect cumulativ și, dacă primul nu vă trezește, poate cel de-al doilea, sau poate al treilea va fi mai bun sau mai degrabă al patrulea, sau al cincilea și așa mai departe. Și sper că pe când vom ajunge la al optulea va fi o convingere deplină: „În regulă, Isus, Tu vrei să mă rog, am înțeles! Da, acesta este un lucru măreț pe care l-ai pregătit pentru mine.” Acesta a fost primul pas. În etapa a doua, scurtă, la sfârșitul prelegerii, vom încerca să răspundem la întrebarea – ce înseamnă cu adevărat aceste promisiuni? – că atunci când cerem vom primi și o să găsim atunci când căutăm, și să avem ușa deschisă când batem. Ce sunt aceste lucruri primite, găsite, uși deschise, găsesc ce caut sau nu? Spre asta ne îndreptăm.

    Încurajarea numărul unu din opt: de trei ori ne invită să ne rugăm sau ai putea pricepe, dacă ai fi dispus să asculți cu dragoste și nu împovărat, de trei ori ne ordonă să ne rugăm.

    Unu – „cere și ți se va da”, doi – „caută și vei găsi”, trei – „bate, și ți se va deschide”. Și apoi se repetă sub formă de promisiune: „căci toți cei care cer, primesc, cei care caută, găsesc și celor care bat, li se deschide.” Iar eu cred, că prin aceste repetiții – cere, caută, bate – El vrea să zică: „Vorbesc serios, chiar vreau ca tu să faci asta, îți ofer asta.” Cereți-I Tatălui vostru ceea ce aveți nevoie. Căutați-vă Tatăl pentru ajutorul de care aveți nevoie. Bate la ușa în spatele căreia se află ajutorul de care ai nevoie de la Dumnezeu. „Te invit de trei ori, chiar vreau ca tu să te bucuri de asta”. Tocmai de-asta cred că nu a spus doar „cere”, ci ,de asemenea, a spus „caută”, „bate”. De trei ori, repetiție, „Vorbesc serios, vreau să te bucuri de asta”.

    Numărul 2. Chiar mai bune și mai extraordinare decât trei invitații să te rogi sunt șapte promisiuni în acest pasaj, lucrurile bune cu care El va răspunde. În versetele 7 și 8 sunt șase dintre ele, iar versetul 11 a șaptea. Să citim. „Cere și ți se va da” – numărul unu; numărul doi – „Caută și vei găsi”; și numărul trei – „Bate, și ți se va deschide”. Patru – „oricine cere, primește” și numărul cinci – „cel care caută, găsește”. „Iar celui care bate, i se va deschide” e numărul șase. În versetul 11, numărul șapte e spre sfârșitul versetului: „cu atât mai mult, Tatăl tău care este în ceruri va da lucruri bune celor care I le cer.” Deci șapte promisiuni: ți se va da, vei găsi, ți se va deschide, cel care cere va primi, cel care caută va găsi, celui care bate i se va deschide, iar Tatăl tău îți va da lucruri bune. Acum, asta da, este o gamă generoasă de promisiuni, este o elaborată listă de promisiuni și cu siguranță ideea este: „Te vei lăsa, oare, încurajat de către Domnul Isus să te rogi?” Aici îți vorbește Domnul Isus prin gura mea: „Vreau să te rogi, ți-am pregătit lucruri, șapte promisiuni, pune-te pe genunchi și pledează cu mine pentru ce ai nevoie, voi răspunde cu lucruri bune pentru tine. Fii încurajat să te rogi, roagă-te des, roagă-te regulat, roagă-te cu încredere în anul 2007. Acesta e numărul doi.

    Numărul trei: Isus ne încurajează să ne rugăm, nu doar prin invitații și nu doar cu promisiuni să ascultăm și să răspundem pozitiv, dar și prin a ne spune că El va fi găsit, Dumnezeu, Tatăl Lui, Tatăl tău va fi găsit la nivele diferite de acces. Încerc să îmi dau seama de ce a folosit aceste trei cuvinte aici: cere, caută, bate. V-ați întrebat vreodată, de ce acele trei cuvinte? Uitați părerea mea, de ce nu a zis „cere, cere, cere”, „caută, caută, caută” sau „bate, bate, bate”, ci „cere, caută, bate”. Ce pune la cale aici? Dacă ești copil și ai un tată și ai o nevoie și ești în casă împreună cu el sunt trei modalități prin care l-ai putea întreba. Dacă stă chiar acolo, lângă tine, cu alte cuvinte, dacă ești deja experimentat cu prezența lui, dacă este clar, prezent, și nu e nimic între vei spune doar: „Tati, mă poți ajuta?” Dar să presupunem că nu este în cameră, nu știi sigur unde anume este în casă și ai nevoie de ajutorul lui. Vei merge atunci să îl cauți, să-l găsești, iar atunci când îl găsești, îl vei întreba: „Mă poți ajuta?” Dar ce se întâmplă dacă mergi să îl cauți, iar ușa este închisă, vorbește cu mama în dormitor, ori poate îl auzi sforăind în dormitor sau altceva. El este în spatele ușii. Pasajul acesta spune, „Este în regulă, bate – haide, bate. Tata este în camera lui de lucru”.
    Cioc-cioc!
    - Intră!
    - Tati, mă poți ajuta?

     Așa că eu cred că ideea este: noi Îl experimentăm pe Dumnezeu în toate stadiile de prezență: unii dintre voi Îl simt acum că este foarte aproape, e ca și cum ar fi chiar aici, mă simt bine în prezența Lui, mă am bine cu Dumnezeu, pentru alții – nu este prezent, iar pentru alții – ușa este închisă. Așa că eu cred că acesta este Isus spunând, că indiferent de nivelul de acces pe care îl aveți în acest moment la Dumnezeu, „Vino! Dacă este chiar acolo, cere-i! Dacă trebuie să Îl cauți, du-te și caută-L, găsește-L, va fi acolo. Dacă trebuie să treci de o ușă – bate, îți va deschide, El poate deschide orice ușă. El va deschide, este o încurajare puternică pentru mine să știu că aceste diferite nivele de acces nu fac imposibilă ajungerea la El.

    Numărul patru, a patra încurajare: uitați-vă la cuvântul „oricine”, în tot versetul opt El ne încurajează prin a face clar faptul că oricine cere primește. Vedeți acel cuvânt? „Oricine cere, primește, și oricine caută, găsește, și celui bate, i se va deschide.” Sigur, spune că „toți”, vorbește despre copiii Lui, deoarece pasajul spune că dacă tații voștri răi vă pot da lucruri bune, atunci nu o va face și Tatăl vostru, Tatăl vostru din ceruri? Copiii lui Dumnezeu, nu fiecare persoană care L-a respins pe Isus. Știți din Ioan 1 cum deveniți un copil al lui Dumnezeu, nu? Ioan 1:12 „câți L-au primit, care au crezut în Numele Lui, lor El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.

    Așadar, știm cine sunt copiii lui Dumnezeu, acei care Îl întâlnesc pe Isus și spun „Da! Acesta este Salvatorul meu, acesta este Domnul meu, Te accept, vino în viața mea, fii pentru mine tot ce ești. Da!” Dar cei care spun, „Nu, mersi, vreau să-mi conduc propria viață, cară-te de-aici, nu am nevoie de chestiile astea religioase”, aceștia nu sunt incluși aici. Așa că să lăsăm asta la o parte, și să ne concentrăm pe toți copiii din această sală. Sper că cei care nu sunt, vor fi atrași. Dar, chiar și copiii zic, „Nu pot veni, nu în modul în care am trăit în anul 2006, nu cu modul în care am vorbit eu cu soția mea în cearta de trei ore de azi noapte, nu pot face asta. Imposibil. Sunt un fraier și nu se poate, cu nicio integritate, să vin în prezența lui Dumnezeu”.

    Acest pasaj, în care spune „oricine”, El vrea să zică „orice copil”. Oricine cu credința cât un mic grăunte de muștar gata să fie zdrobită de Satana – vino. Vino! Oricine cere, orice copil mic, orice copil rebel – vino. El nu va întoarce spatele copiilor Lui. Toți sunt bineveniți, toți sunt încurajați. Știți, Luther, așa de încrezut pe cât era, și pe câtă gură spartă era, știa natura umană așa de bine! Te va costa mult har să îl apreciezi pe Martin Luther sau poate că mult păcat să îl apreciezi pe Martin Luther, nu sunt sigur. Uitați ce a spus despre acest pasaj: „Isus știe că suntem timizi și sfioși, că ne simțim nevrednici și nepotriviți să împărtășim problemele noastre cu Dumnezeu. Credem că Dumnezeu e atât de măreț, iar noi suntem atât de micuți încât nu îndrăznim să ne rugăm. De aceea Hristos vrea să ne alunge de lângă aceste gânduri timide, să ne îndepărteze îndoielile și să ne facă să îndrăznim cu încredere și curaj.” Amin, Martin Luther, asta este exact ceea ce Isus încearcă să facă pentru toți copiii aici.

    Numărul 5 – am presupus, acum spunem categoric – atunci când venim la Dumnezeu prin Isus, venim la Tatăl Nostru, noi venim la Tatăl nostru. Versetul 11: „Dacă tu, care ești rău, știi cum să dai daruri bune copiilor tăi, cu atât mai mult Tatăl tău din ceruri va da lucruri bune celor care cer.” „Tată” nu este un simplu cuvânt aruncat de Isus. Este unul dintre cele mai mari adevăruri din univers, acela că noi, ființele umane, păcătoase cum suntem, putem considera pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. Implicațiile sunt uimitoare. El niciodată, niciodată nu ne va da ceea ce este rău pentru noi. Niciodată! El este Tatăl nostru!

    Acum, asta duce la numărul șase, care este necesar în fiecare secol. Și din moment ce nu am trăit în fiecare secol nu am cum să spun „în mod special în acesta”, dar simt că așa este. Avem nevoie de numărul șase după numărul cinci deoarece mulți dintre voi acum ziceți în sinea voastră, „nu asta este ceea ce „tată” înseamnă pentru mine”. Eu bat și el îmi spune – „ieși de aici”. Asta a spus el, nu eu. Am vorbit cu unii dintre voi, nu am putut reproduce în totalitate durerea. Așadar – Isus este cu mult mai mult conșient de asta decât sunt eu, așa că ce face El? Iar acesta nu este singurul loc, sper că înțelegeți asta, deoarece asta este atât de important. E atât de important numărul șase: Isus ne încurajează să ne rugăm, arătându-ne că Tatăl nostru din ceruri este mai bun decât tatăl nostru pământesc, iar El cu mult mai multă siguranță ne va da lucruri mai bune decât orice tată uman. Nu este nimic rău în Tatăl nostru ceresc, există rău în orice tată pământesc. Asta este foarte important: tații trebuie să audă asta, soțiile trebuie să audă asta, copiii trebuie să audă asta, adolescenții trebuie să audă asta.

    Versetul 11, să-l citim cu atenție, să ne gândim la el profund: „Dacă tu, care ești rău” – ei bine, asta e destul de nemăgulitor, verde, fățiș – modul în care Isus este în majoritatea timpului. Vreau să zic – imaginați-vă voi înșivă: „Sunt Ioan, sunt apostolul dragostei, nu vorbi așa cu mine! Mă simt rănit!” De ce face asta? „Dacă tu care ești rău – Ioan, Petru, Iacov, Matei, Bartolomeu, dacă tu care ești rău știi cum să dai lucruri bune copiilor tăi, cu atât mai mult Tatăl tău din ceruri va da lucruri bune celor care îi cer.” Biblia nu doar atrage adesea atenția asupra similarității dintre paternitatea umană și paternitatea divină, Biblia, de asemenea, deseori atrage atenția asupra vastei diferențe dintre paternitatea umană și paternitatea divină – vă vin în minte alte locuri? Evrei 12: „Părinții voștri v-au disciplinat așa cum au crezut de cuviință. Dumnezeu vă disciplinează întotdeauna pentru binele vostru.” Este un exemplu. Există multe altele.

    Biblia nu este inconștientă de această durere – această realitate a lumii că toți tații umani sunt răi – absolut toți. În continuare, Isus trece mai departe de încurajarea, „Ai un tată! Ai un Tată în ceruri!” El trece de asta, spunând, „Ai un Tată perfect, care nu are nici o răutate”. El contrastează pe Dumnezeu în non-răutatea lui cu ceilalți tați și răutatea lor. Așadar, dacă ai avut cel mai bun tată, am o veste bună – Dumnezeu este de zece mii de ori mai bun decât tatăl tău. Diferența dintre un tată bun și un tată rău este foarte mică, iar diferența dintre cel mai bun tată și Dumnezeu este infinită. Așa că dacă crezi că este un decalaj imens între tatăl rău și tatăl pe care îți dorești să-l fi avut și crezi că este foarte mare, ei bine, comparat cu cât de bun este Dumnezeu în comparație cu cel mai bun tată, face acel decalaj foarte mic.

    Nu limita niciodată perceperea paternității lui Dumnezeu cu experiența propriului tău tată. Indiferent de cât de bun a fost. Sau rău. Mai degrabă, consideră că Dumnezeu nu are păcatele tatălui tău. Niciunul. Și, de asemenea, nu are limitările tatălui tău. Și nu are slăbiciunile tatălui tău. Sau rezervele tatălui tău – nici una dintre ele. Ideea pe care Isus vrea să o accentueze este că și tații decăzuți chiar fac cadouri bune – de obicei. De obicei. Aproape peste tot în lume, în ciuda păcatului, în ciuda răului, tații în general sunt atenți la binele copiilor lor. „Încerci să te pui cu copilul meu? Te pui cu mine!” Asta e aproape în fiecare tată, cu păcate sau fără. El este de partea copilului său când acesta are probleme. Pe asta se axează Isus. El încearcă să spună: „Nu, dacă tatăl tău – păcătos cum este – cu toate că este rău, știe cum să facă un bine pentru copilul lui, cu atât mai mult Tatăl tău ceresc este dornic să facă lucruri bune pentru copiii Lui.” Așa că rumegă la asta, Isus lucrează cu persoane care au tați imperfecți ca să te ajute să te simți plin de speranță în rugăciune. Asta încearcă să facă aici. Încearcă să facă copii, copii mari, copii de 40 de ani care nu au decât amintiri oribile să se simtă plini de speranță că Tatăl lor din ceruri este de zece mii de ori mai bun. Asta încearcă să facă! L-ai asculta? L-ai crede? El chiar vrea să te rogi, și vrea să te rogi plin de speranță că Tatăl tău din ceruri te va auzi.

    Acum, nu trec la numărul șapte încă, deși este posibil să-l fi punctat deja deoarece l-am observat după ce deja terminasem de numerotat; aceasta este o implicație în componența numărului 6, o încurajare implicită. Dacă spune discipolilor săi, „dacă voi fiind răi...” – el, pur și simplu, presupune că sunt răi, ceea ce înseamnă că Isus are o perspectivă foarte realistă asupra naturii umane și anume că este decăzută. Asta este o lecție clară a perspectivei lui Isus asupra păcatului originar. Nu a vrut să zică „voi sunteți răi și ceilalți oameni din Iudeea sunt buni”, ci „voi, ca toți ceilalți, sunteți morți, păcătoși până vă aduc din nou la viață și acum aveți rămășițe de păcat și sunteți cu toții răi”. Gândiți-vă la asta – înseamnă că dacă ne întoarcem la numărul patru, care era cu privire la toți, acum avem o afirmație răspicată că „toată lumea” include și copiii răi. Nu e asta uimitor?

    Asta înseamnă că acum vă puteți întoarce la numărul patru și scrie pe margine: „El chiar a spus că include copii rebeli și răi, dar nu sunt sigur”, dar acum ce veți face când se uită la propriii lui discipoli cărora le zice să vină să se roage și le spune: „Sunteți cu toții răi”. El spune, „Fiecare dintre copiii mei păcătoși – vino. Vino! Sunt singurul loc în care puteți veni”. Găsesc asta – poate – cel mai încurajator lucru pe care l-am văzut până acum. Pur și simplu, afirmația realistă a lui Isus: „Sunteți toți răi, nu sunt surprins de asta, nu vă îndepărtați de Mine de parcă nu știam deja asta. Sunteți toți goi, neajutorați, așa că doar veniți, veniți la mine. Eu sunt cel la care aveți nevoie să veniți. Nu sunt supărat, chiar nu sunt – veniți la mine!” Sper din tot sufletul că Îi auziți chemarea.

    Numărul șapte. Și acesta este de asemenea implicit și cred că veți fi de acord că este cu adevărat aici, cu toate că nu este explicit. Dumnezeu ne va da lucruri bune ca și copii ai Lui, deoarece deja ne-a dat darul de a deveni copiii lui. Isus nu argumentează prea mult aici, este doar implicit, nu am dreptate? Am luat asta de la Sfântul Augustin. Să ascultăm ce zice. „De ce nu ar da El acum fiilor lui când aceștia cer, când El deja le-a acordat acest lucru, și anume că sunt fiii lui.” Vreau să zic, gândiți-vă. Dumnezeu vine într-o lume a rebelilor, „pleacă de aici, Doamne, noi conducem lumea, nu vreau un Dumnezeu, nu îl vreau pe Isus, nu vreau nimic”, iar El ne primește, ne adoptă, ne ia ca pe niște copii ai străzii acasă, ne curăță. Iar acum, după ce a făcut asta vom zice, „El nu-mi va da ce am nevoie, dacă merg să-i cer”. Nu e deloc logic. Dacă ne-a dat privilegiul de a fi fii, Ioan 1:12 – „celor care primesc pe Hristos, cred în Numele Lui le dă puterea de a deveni copiii lui Dumnezeu.” După ce a făcut asta, de ce i-ar dezamăgi? De ce le-ar zice „Ieși afară, ieși din camera mea de lucru, sunt ocupat”. Nu am ales să fac parte din această familie, tu m-ai ales. E uimitor. Niciunul dintre copiii mei nu a ales să facă parte din familia mea. Așadar, cine altcineva să vină dacă eu nu le modelez imaginea lui Dumnezeu pentru ei pe cât de bine pot?

    Numărul 8. Cred că este implicit în aceste cuvinte faptul că crucea lui Hristos, moartea lui Hristos, sângele lui Hristos este fundamentul răspunsurilor rugăciunilor noastre. „Hmm, unde vezi tu crucea în aceste versete?” O văd în tensiunea dintre copiii răi, pe de-o parte și Sfântul Dumnezeu, pe cealaltă, pregătit să facă orice bine pentru ei în loc de a-i trimite în iad. Noi, în răutatea noastră pe care El a văzut-o, Îi merităm mânia, Ioan 3:36. Dar El nu ne dă mânia lui, ci lucruri bune, dacă Îi cerem asta. Cele două nu au legătură!

    Însă, Isus are un răspuns pentru această nelegătură, și se regăsește în Matei 20:28: „Fiul omului nu a venit să fie servit, ci să servească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” Răscumpărare? Cine are nevoie de răscumpărare? Fiecare copil rău are nevoie de răscumpărare, corect? Dacă eu nu sunt răscumpărat, mânia se va coborî asupra mea. Răscumpărarea plătește pentru datoria mea – mânia dispare! Acum Tatăl este doar milă, nu mai este un Judecător mânios, ci este un Tată cu daruri. Așadar – Isus, crucea sunt totul aici. Și Isus o spune, nu o spune în fiecare verset, trebuie să citești Evanghelia ca un întreg, trebuie s-o citești de la sfârșit. El a murit astfel încât să facă lucrurile să funcționeze. Nu poți, pur și simplu, să alegi câte un vers de ici-colo și să faci o învățătură etică fără o jertfă de ispășire. Isus însuși a spus: „Fiul omului a venit nu ca să fie servit, ci să servească și să-și dea viața pentru toți copiii răi.” Astfel încât, în ciuda răutății noastre, mergem la ușa camerei lui, batem și așteptăm un zâmbet pe fața Lui în loc de, „Ieși afară de aici, Eu sunt judecătorul universului, sunt Sfânt, tu ești murdar, ieși afară!” Niciodată, Dumnezeu nu va vorbi niciodată așa copiilor Săi. Din pricina lui Hristos.

    A mai spus-o și cu altă ocazie. Ascultați, Matei 26:28: „Acesta este sângele legământului care este vărsat pentru mulți, pentru iertarea păcatelor.” Acesta este Isus vorbind. Se uită la acești apostoli la cina cea de taină – este cu Petru, Petru cel rău, Iacov cel rău, Ioan cel rău, Matei cel rău, Bartolomeu cel rău, Toma cel rău – rău, rău, rău; și spune: „Voi vărsa sângele Meu, al legământului pentru iertarea păcatelor voastre astfel încât ce am spus mai devreme la predica de pe munte despre faptul că ajungeți la Tatăl prin Mine – se întâmplă, plătesc pentru asta. Așa merg lucrurile.” Sunt atât de mulțumitor că nu avem doar predica de pe munte – asta ne-ar omorî dacă nu am fi avut crucea... Dar acum împreună – e atât de glorios.

    Așadar, acestea au fost opt încurajări pentru voi să vă rugați. Isus urmărește ca voi să vă rugați, El vrea ca voi să vă rugați, nu este o povară – este un privilegiu de care doar copiii orbi și răi fug. Iar noi nu ar trebui să mai facem asta.

    Să încheiem acest lucru cu ultima întrebare la care am zis că voi încerca să răspund: Deci, ce înseamnă aceste promisiuni? „Cere și ți se va da, caută și vei găsi, bate și ți se va deschide. Toți cei care cer primesc, cei care caută găsesc, iar celui care bate i se deschide.” Ce înseamnă aceste promisiuni? Înseamnă ele, oare, că tot ceea ce ceri, atunci când ceri, în modul în care dorești – îți este dat? Ei bine, experiența vă spune, „Nu cred că înseamnă asta, pentru că nu se întâmplă așa”. Dar aceasta nu e o modalitate bună de a decide ce înseamnă un pasaj. Nu cred că înseamnă asta. Nici eu nu am experimentat acest lucru. Nu înseamnă asta – textual vorbind. Nu ar trebui să însemne asta – moral vorbind și nu ai vrea să însemne asta nici dacă ai putea. Mă întreb dacă credeți și voi asta.

    Haideți să le luăm pe rând. Nu ar trebui, nu ar trebui să însemne asta, deoarece, dacă ai putea – prin puterea cuvântului să-l faci pe Dumnezeu să facă ceva, ai fi dumnezeu. Nu ai fi? Orice îi spun să facă – El face. Ai fi dumnezeu. Dacă Îl poți lua pe Dumnezeu peste picior, ești dumnezeu. Ăsta e primul motiv pentru care nu ar trebui să însemne asta. Nu ar trebui! Deoarece Dumnezeu e Dumnezeu și El ar trebui să fie Dumnezeu, iar dacă este drept pentru Dumnezeu să fie Dumnezeu, e drept pentru tine să nu fii dumnezeu. Și atunci cine ești tu pentru ca fiecare rugăciune să-ți fie ascultată?

    În al doilea rând, tu nu ai vrea să însemne asta. Cred că aș putea să scriu cu creativitatea necesară articolul săptămânii în legătură cu ce i s-ar întâmpla omului despre care președintele află că i se ascultă toate rugăciunile. Ai fi trimis la Washington imediat. „Acum, roagă-te în legătură cu Iraq, roagă-te asta... și în timp ce o să te rogi cineva o să te împuște. Sau cineva o să-ți spună: „roagă-te asta sau roagă-te cealaltă.” „Nu, asta nu va funcționa, roagă-te pentru asta.” Nici asta nu va merge. „Roagă-te asta pentru Indonezia, pentru că aia nu va fi în regulă, roagă-te”... Și apoi o să faci un pas în spate și o să zici: „Îmi pare rău, nu am fost proiectat să fac asta, doar Dumnezeu poate conduce lumea, nu pot conduce lumea.” Ei bine, atunci ar trebui să te oprești din a fi atât de dornic ca toate rugăciunile să-ți fie ascultate. Așa că nu ai vrea asta, îți garantez. Ai fi zdrobit într-un minut sau asasinat de îndată ce cineva va afla că tot ce ai nevoie devine realitate. Nu vrei asta. Toate astea sunt irelevante. Pentru că nu se află în pasaj. Doar v-o spun. Biblic vorbind nu vreți să ajungeți acolo, dar ce înseamnă pasajul? Asta e întrebarea.

    Așadar, ce înseamnă pasajul? Motivul pentru care zic că nu ar trebui să însemne că tot ce vrei primești, nu ai vrea să însemne asta, dar cel mai important: nu înseamnă asta. Asta este a treia, și finala mea observație. Și motivul pentru care o fac este pentru că mi se pare că Isus o punctează atât de atent. Acum, dacă tu, ca părinte ai un fiu care îți cere o pâine, i-ai da o piatră? Nu, nu i-ai da o piatră. Sau dacă îți cere pește, carne de porc, i-ai da un șarpe? Nu, nu i-ai da un șarpe. Nu ne îndreptățește asta să întrebăm: „Ce se întâmplă dacă fiul cere un șarpe?” Cred că este destul de clar în acest pasaj că Dumnezeu nu i l-ar da. Tații nu dau șerpi otrăvitori copiilor de trei ani. Nu ar face-o indiferent de cât de mult plânge copilul în magazinul de animale de companie. „Pot să-l țin? Pot să țin șarpele cu clopoței? Face sunete drăguțe, îmi plac dinții lui.” Ai spune, „Pur și simplu, nu înțelegi. Nu înțelegi. Răspunsul este nu. Răspunul este nu, pentru că te iubesc”. Și exemplificarea acestui lucru ar putea fi repetarea propoziției, „Dumnezeu nu dă lucruri rele, dăunătoare” și prin „dăunătoare” vreau să zic „în cele din urmă dăunătoare”.

    Chestia asta ne pune la încercare credința, nu-i așa? Deoarece, dacă ai crezut că ceea ce primești după ce te-ai rugat pentru x este mai bine de-atât nu te-ai mai fi rugat pentru x, ci te-ai fi rugat pentru mai bine. „M-am rugat pentru vindecare! M-am rugat pentru o slujbă! M-am rugat pentru o reparație a căsniciei! Dacă voiam situația asta mi-aș fi dorit asta. Nu e ceea ce am vrut!” Acest lucru ne pune credința la încercare, iar teologia mea, din orice unghi al Bibliei este că Dumnezeu dă doar ce e bun pentru copiii lui. Punct. Dureros, așa cum a fost. Și sunt adânc, profund mulțumitor pentru stabilitatea pe care o aduce în viețile noastre și câți dintre voi ați îmbrățișat acea bunătate supremă și har al lui Dumnezeu, ați fost în stare să rezistați unora dintre cele mai oribile situații. Sunt atât de mulțumitor.

    Așadar, în concluzie, luat ca un întreg, consider că acest pasaj vrea să spună, „Vino la Tatăl Meu și roagă-te, având încredere în Mine că sunt Temelia tuturor lucrurilor. Nu presupune că exact acel lucru pe care îl ceri, când îl ceri și în modul în care îl vrei se va întâmpla; dar întotdeauna să știi că dacă nu se întâmplă în modul în care dorești, rugăciunea ta nu a fost în zadar, altfel acest pasaj este inutil”. Degeaba! Pasajul acesta nu înseamnă nimic dacă a cere este fără sens atunci când nu primești ceea ce ți-ai dorit. Ceea ce spune este că dacă îi ceri Tatălui tău, El îți va da lucruri bune și Iacov spune: „nu avem acele lucruri bune pentru că nu cerem.” O, cât de des pierdem pentru că nu ne rugăm ca și credincioși. Lucruri bune pe care le pierdem pe care Dumnezeu ni le-ar da dacă noi am cere. Așa ca vă provoc să veniți și să cereți în 2007. Să ne rugăm.

 

    Tată, mă rog ca între întâlniri, în acest weekend să fie o proaspătă, puternică și convingătoare înclinație a tuturor să ne rugăm. Să ne rugăm în casele noastre, apartamente, să ne rugăm în mașini, să ne rugăm la locul de muncă, să ne rugăm alături de soți și copii, să ne rugăm cu colegii de cameră, să ne rugăm în cele opt întâlniri de rugăciune care se desfășoară aici, în fiecare săptămână a anului, în timpul săptămânii, dimineața, seara, duminicile. Și să ne rugăm în grupuri restrânse. O, Doamne, revarsă un duh al rugăciunii asupra noastră. M-am rugat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

 



Felicitari pentru traducere! A fost dificil, v-a luat mult timp, nu-i asa? V-a costat mult(un laptop) sau si alte recompense? Si uite asa, avanseaza lucrul Domnului pe site. Domnul fie laudat! (caci, indiferent de motive, Cristos este vestit!). Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura pururi, impreuna cu apostolul Pavel....
Adăugat în 27/06/2016 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 2154
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit