Crucea lui Hristos - Partea 3
Autor: Paul Washer  |  Album: Crucea lui Hristos  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 18/04/2016
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Am vorbit despre Evanghelia Domnului Isus Hristos. Unul din lucrurile pe care îmi place să întreb oamenii, în special atunci cand călătoresc cu avionul sau atunci când sunt implicat într-o conversație e acesta: ați înțeles vreodată cu adevărat Evanghelia? Vă dați seama că mulți oameni nu au auzit Evanghelia lui Isus Hristos? Chiar din cei care merg la biserică sunt care nu au auzit Evanghelia lui Isus Hristos? Vedeți, biserica în America, evanghelismul din America a trecut la ceva ce seamană tot mai mult cu ce ceea vedem în istoria altor biserici: catolicismul, biserica ortodoxă, toate susceptibile la ceva. Se numeste sincretism. Biserica în loc să fie standardul, se adaptează unui alt standard. Asta se întâmplă în America în special în evanghelism. În loc să rămână la text, să rămână la Biblie, care este singura autoritate în privința persoanei istorice, vieții și a lucrării Domnului Isus Hristos, în loc să rămână la Scriptură și la ceea ce Scripura spune despre creștinism, noi am lăsat cultura americană, punctele de vedere contemporane, postmodernismul - și lista poate să continue - materialismul, orice vreți voi să puneți. Am lăsat toate acesta să intre și să schimbe ceea ce creștinismul este de fapt.

    În ultimele două săptămâni am vorbit despre Evanghelia Domnului Isus Hristos. Cuvântul "Evanghelie" vine de la cuvântul "evanghelion", cum vreți voi să-i spuneți, în pronunția veche greacă sau în pronunția modernă greacă. Dar oricum ar fi, înseamnă "veste bună". Uneori auzim asta și ni se pare un clișeu lipsit de putere. Lăsați-mă să vă dau o idee despre ce înseamnă asta. Hai să spunem că noi ca persoane, un grup mic de aici reprezentăm o națiune, o națiune mică și lipsită de putere și aflăm vestea că la granița noastră e o armată fără număr, cu arme de foc foarte puternice și ei încearcă un singur lucru: să ne distrugă pe noi, să ne distrugă pe noi, copii noștrii, stilul nostru de viață, vor să ne robească, să ne facă cele mai îngrozitoare lucruri la care puteți să vă gândiți. Și ei stau acolo și așteaptă să intre, noi trimitem armata noastră mică și așteptăm, așteptăm, nici măcar nu știm dacă vrem vreo veste sau nu. Așteptăm. Ce se va întâmpla? Pentru că dacă armata noastră pierde, pierdem totul, ne pierdem familiile, ne pierdem copii, ne pierdem viețiile, pierdem tot. Și cu cât zilele trec ne gândim, anticipăm ce se va întâmpla. Ce se va întâmpla? Și totul atârnă de această unică bătălie. Și de fiecare dată când vedem pe cineva că vine să ne aducă știri, ceea ce în cultura veche greacă descria un alergător care vine din război să aducă vești despre ceea ce se întamplă. Vine cineva să ne aducă vești, nici măcar nu știm dacă vrem să deschidem ușa sau nu, pentru că suntem îngroziți de vestea pe care am putea să o primim, dar el vine să ne aducă vești, apropo suntem greci acum, - el vine să ne aducă vești dar tot ceea ce strigă este, "Evanghelion, evanghelion, evanghelion!" Și știm că suntem salvați! Tot ceea ce ne era frică că vom pierde este salvat acum. Aceasta este o ilustrație bună și poate fi adaptată la Evanghelia biblică a lui Isus Hristos. Aș vrea să înțelegeți că în ciuda mândriei omului și a tot ceea ce crede că este el, nimeni nu crede că este terminat complet. Dar acest lucru este greșit și este un mare pericol, nu doar de moarte, dar de moarte eternă. Și nu stă în puterea umanității să rezolve această problemă. Am păcătuit înaintea unui Dumnezeu Sfânt, am păcătuit înaintea unui Judecător Drept, am păcătuit unul împotriva celuilalt, nu este nici o speranță pentru oameni. Iar atunci Însuși Dumnezeu care condamnă în Dreptatea Lui, în Dragostea Lui coboară jos, umblă pe pământ ca Om Perfect și apoi merge pe câmpul de luptă. Pe cruce ridică păcatele noastre, păcatele oamenilor Îl murdăresc și este zdrobit sub pedeapsa care ne aparține nouă. Îl vedem pe Isus din Nazaret atârnând pe lemn, Îl auzim strigând, "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" și moare. Și acum toți așteptăm să vedem, a fost o victorie sau a fost o înfrângere. Pentru religia iudaică din acea vreme moartea Lui a însemnat că a fost un blasfemiator, un profet fals și că a murit sub condamnarea lui Dumnezeu pentru că "blestemat este oricine e atârnat pe lemn", spunea Legea. Iar El a murit atârnat pe un lemn. Iar dacă am crede religia iudaică am spune, "Uite-L! Acel care s-a proclamat pe Sine Însuși ca fiind Mesia, Hristos moare acum atârnat pe lemn. Nu mai este nici o speranță." Sau am putea fi ca omul din lume al zilele noastre, "Este ceva în legătură cu non-sensurile politice, nu are nimic comun cu religia." Nu are nici o noțiune de niciun fel despre cruce. Sau am putea fi și mai rău decât omul din lume, am putea fi asemeni eruditului religios care spune de fapt că persoana și viața lui Isus Hristos este un model de moralitate care ar trebui urmat, dar orice om care gândește ar spune că acest lucru este, pur și simplu, absurd. Știu ce sunt, știu că nu pot urma asta, niciodată nu aș urma asta, știu în conștiința mea, știu din istorie, știu din Scriptură, sunt un păcătos separat de Dumnezeu prin păcat. Deci dacă El este un exemplu pentru mine, bătălia este pierdută pentru că nu pot să-L urmez. Deci, cum zace în mormânt noi așteptăm mesajul. Este vreo veste bună? Dacă a rămas în mormânt, asta ar însemna că religia iudaică a avut dreptate. El a fost un blasfemiator și a murit sub judecata lui Dumnezeu. Dacă a rămas în mormânt asta înseamnă că omul din lume a avut dreptate, nu era nimic mai mult decât ceva politic, nu are nimic în comun cu Dumnezeu, asta dacă există Unul. Dacă a rămas în mormânt nu este nici o speranță. Dar vestea bună despre Evanghelie nu e numai că Isus a murit pe o cruce pentru păcatele noastre, Evanglelia e aceasta: a treia zi a înviat dintre cei morți. Iar acesta e un lucru pe care tu trebuie să-l înțelegi, pentru că de atâtea ori auzim Evanghelia predicându-se sau auzim pe cineva vestind Evanghelia altcuiva și totul se învârte în jurul unui singur pilon: Hristos a murit. Ceea ce trebuie să înțelegi este că în Evanghelie nu este susținută doar de un pilon, sunt doi piloni egali. El a murit și a înviat din morți. Iar în Biserica timpurie, vorbim despre Biserica primară, cea din primul secol, când un prezbiter venea înaintea Bisericii, de multe ori spunea, "Hristos a înviat!" iar Biserica răspundea, "Adevărat a înviat!" Pentru că întrebarea nu era dacă a murit sau nu, întrebarea era dacă a înviat, iar învierea vă ajută să interpretați moartea Lui, să dați un sens acelei morți.

    Înainte de a merge la înviere aș vrea să mă întorc și să fac o recapitulare a ceea ce am vorbit, pentru că după tot ce am vorbit despre moartea lui Hristos, încă mai pot fi confuzii. Iar pentru omul din lume, poate fi chiar vulgar. Toată această discuție despre judecata lui Dumnezeu, toată această discuție despre sânge, toată această discuție despre mânie. Omul din lume începe să se întrebe, "Ce este asta? Teologie tribală primitivă, vărsarea de sânge de animale, capre și găini. De ce vorbiți așa?" Să ne întoarcem puțin. În primul rând, aș vrea să înțelegeți ceva. Noi nu trăim într-o cultură care stă să gândească. Așa că dacă auziți asta înseamnă asta și asta... Aș vrea să vă spun ceva. Aceste concluzii nu vi le-ați făcut voi singuri, pot să vă asigur, concluziile voastre filozofice și teologice nu vi le-ați făcut stând în meditație ore, zile, ani, contemplând marile adevăruri ale existenței noastre sau cercetând faptele, faptele istorice care s-au petrecut de-a lungul timpului. Noi nu suntem o cultura care stă să gândească. Cea mai mare parte din ceea ce gândim despre Dumnezeu, bine, rău, moralitate, existență, totul vine din cultura pop. Chiar și știința așa cum o înțelege cea mai mare parte a lumii, știința nu e stiință, este o știința pop. Așa că atunci când auzim despre dreptatea lui Dumnezeu și ne gândim, acesta este un gând înfricoșător și nepotrivit, dar asta se datorează culturii din care venim și care e atât de nemeditativă și superficială. Călăuziți de umanismul care ridică omul deasupra a tot și îl face măsura a tot ceea ce există, fie trăim într-o cultură umanistă, fie într-o  cultură unde omul este Dumnezeu.

    Haideți să vorbim despre Evanghelie puțin, să recapitulăm. Când vorbesc despre Dumnezeu, obișnuiesc să întreb oamenii, "Vrei ca Dumezeu să fie drept, adică să fie corect, bun, sau ai vrea să fie rău?" Faptul că e Dumnezeu înseamnă că e omnipotent și fiind o ființă omnipotentă care e rea, cu greu aș putea să-mi imaginez ceva mai înspăimântător. Tu vrei un Dumnezeu Drept, deci dacă ar veni cineva la tine și ți-ar spune:
    -Știu cine este Dumnezeu.
    -El există.
    -Spune-mi cum este El.
    -Păi, El este Drept.
    -Aaa, asta e bine, mă bucur să aud asta. M-aș neliniști dacă ar fi rău sau amoral, aș vrea ca El să fie bun.
    Dar în omul care stă să gândească, în momentul în care fost ușurat să afle că Dumnezeu este drept, în momentul în care aude, dacă e un om care gândește, această ușurare va fi luată de la el și va fi cuprins de o frică și mai mare. Care va fi aceasta?
    - O, nu! Dumnezeu este bun! O, nu! Dumnezeu este drept! Unde aș putea să fug să mă ascund de El?Unde mă pot ascunde?
    - Cum adică, de ce vrei să te ascunzi? Nu am spus că este rău, am spus că este bun.
    - Știu, dar asta e problema, nu poți să pricepi? Dacă este bun, dacă este drept cu adevărat, dacă El iubește tot ceea ce înseamnă adevăr, tot cea ce este bun cu o dragoste desăvârșită și urăște răul cu o ură desăvârșită, atunci unde merg oamenii ca mine?
    -Adică, ce vrei să spui prin "Unde merg oamenii ca mine?" Ești doar un om obișnuit.
    - Știu că sunt un om obișnuit, dar am mințit, sunt gelos, urăsc câteodată, poftesc, am redus umanitatea la un lucru sau la un obiect pe care l-am folosit după plăcerea mea, m-am certat cu nevasta mea. Nu aș vrea ca lumea să știe ce e în mintea mea uneori. Și dacă tu îmi spui că există un Dumnezeu omnipotent și omniștient, care este perfect drept, care va rasplăti fiecăruia după faptele lui, atunci unde merg eu?

    Este o întrebare bună, nu-i așa? A fost întrebarea lui Augustin, a fost întrebarea lui Pavel, e întrebarea fiecărui om care stă să gândească, "E drept, ce va face cu mine?" În cultura noastră de azi, noi spunem că trebuie să trecem cu vederea peste toate aceste lucruri. De ce nu poate să pună la o parte aceste lucruri? Și în asta se poate vedea ipocrizia noastră. Îmi amintesc că vorbeam odată cu un grup de studenți și nu erau deloc mulțumiți cu ce spuneam, eu eram dinozaurul social care îi ducea la crucificare în acea zi. Un student a început să vorbească și m-am gândit că am să-l las să vorbească, am să-l las să vorbească. Era indignat de ideea unui Dumnezeu personal pentru că dacă există un Dumnezeu, de ce mor copii de foame, dacă există un Dumnezeu, de ce nu face nimic împotriva corporațiilor rele, de ce nu face ceva împotriva guvernanților, de ce nu se respectă legile, de ce nu face nimic în asta, de ce nu face nimic în aia, de ce nu intervine, și a continuat... M-am gândit să-l las să continue. "Ai terminat?", l-am întrebat. "Da", mi-a răspuns. "Aceasta e o dovadadă că nu există un Dumnezeu ca acela pe care-l descrii tu." După o altă jumătate de oră de discurs, i-am spus, "Să vorbim despre Legea lui Dumnezeu, nu la un nivel macro așa cum l-ai descris tu, ci la un nivel micro. Hai să vorbim despre Legea lui Dumnezeu în ceea ce te privește pe tine. Asta e ceea ce Dumnezeu a poruncit cu privire la fiecare individ de pe planetă, Legea Lui e scrisă chiar în conștiință, Legea Lui e scrisă în inimă, ceea ce El a poruncit." Același student a început să sară în sus și să strige, "Eu sunt o ființă liberă, nimeni nu are dreptul să-mi impună o lege mie." Și mi-am zis să-l las să continue. Și când s-a așezat jos i-am spus, "Ești cel mai bun exemplar de ipocrit pe care l-am văzut în toată viața mea. Ești indignat și chiar negi existența lui Dumnezeu, pentru că presupui, în cuvintele tale, că El ar trebui să pună o lege căreia să se supună marile corporații care înșală, și națiuni, și toate celălalte lucruri, dar în momentul în care spun că Dumnezeu a pus o lege în inima ta căreia să i te supui tu, devii furios." Vezi asta? Dumnezeu este drept iar cea mai mare problemă filozofică și teologică a Bibilei e aceasta: Dacă Dumnezeu este drept, cum poate să mai ierte omul? Iar răspunsul e acesta, l-am tot explicat în ultimele două săptamâni: Dumnezeu îl trimite pe Fiul Său, Dumnezeu devine un Om. Aceasta este ideea Trinitații. Am auzit așa de multe culte azi care spun "Trinitatea este o idee catolică, ceva ce a fost inventat în acele consilii în secolul al III-lea și al IV-lea." Dar asta nu este adevărat. Da, a fost în consiliile din secolul al III-lea și al IV-lea, dar nu a fost pentru a inventa doctrina Trinității, ci, pur și simplu, pentru a descrie ce este în Scriptură și pentru a o apăra de cei ce o negau. Asta trebuie tu să înțelegi, dacă nu este nicio Trinitate atunci nu poți spune că Dumnezeu este dragoste, nu într-un mod etern, nu într-un mod consistent, nu constant în trecutul Lui etern. Biblia spune că Dumnezeu este dragoste, arătarea binevoinței, a afecțiunii, a dorinței unul către celălalt și tot ceea ce vedem în capul lui Dumnezeu este aceasta: Îl vedem pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt de aceeași substanță. Da, de aceeași substanță, trei Persoane diferite și reale, de aceeași esență, nu trei Dumnezei, ci un Dumnezeu care există într-o relație de dragoste eternă și armonie, iar scopul creației în sine nu este că Dumnezeu are vreo nevoie, era total satisfăcut în Sine Însuși, Fiul și Tatăl, Tatăl și Fiul. Așa cum un predicator spunea odată, "Duhul Sfânt, stă și privește și strigă de bucurie." Nu era nicio nevoie, a creat lumea din abundența acestei relații de dragoste revarsată asupra creației, pentru a demonstra Măreția Sa." Așa că acest Dumnezeu care judecă omul și îl condamnă pentru că este un Dumnezeu Bun, îl condamnă pe om pentru că este iubitor și nu poate tolera răul. Mai mult același Dumnezeu devine Om. Și deși era un Om fără păcat merge la cruce, și la acea cruce avem doctrina acuzării, Dumnezeu considră că păcatele întregii umanități sunt purtate de Fiul Său și în dreptatea care ar fi trebuit să ni se cuvină nouă, El a suferit, Dumnezeu a plătit datoria noastră cerută de însăși Dreptatea Sa împotriva noastră. A domolit propia Sa mânie împotriva noastră murind pe cruce în locul nostru. Asta înseamnă crucea, asta s-a întâmplat acolo. A murit, iar dacă mergem la 1 Corinteni 17, ne dăm seama că Pavel spune că Evanghelia este aceasta, "Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, asta înseamnă că a fost profețit." Și așa a fost, chiar din Geneza 3:15 unde avem chiar Evanghelia în prima promisiune a Biblieii. După căderea omului a fost spus de însuși Dumnezeu că Cineva va veni și va zdrobi capul șarpelui, șarpele îl va mușca de călcâi, dar El va fi mai mult decât biruitor asupra șarpelui iar omul va fi răscumpărat, cineva născut din femeie. Despre asta vorbim la Crăciun, că fecioara va naște un Fiu. Deci a murit după Scripturi, după aceea Pavel spune că a fost îngropat, iar după a treia zi a fost înviat dintre cei morți după Scriptură - Psalmul 16. Mai multe locuri din Biblie. Psalmul 22. Psalmul 24. Alte texte vorbesc depre învierea lui Mesia. Dar ne-am gândit vreodată, întotdeauna m-am întrebat este posibil să ia în considerare niște idei din structuri poetice ale culturii evreiești și ce urmărește Pavel când spune că Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a fost înviat dintre cei morți. Ce urmărește el când spune că a fost îngropat? De ce este așa de important că a fost îngropat? O să vedem puțin mai târziu, pentru secolul al II-lea, chiar și pentru primul secol, ce se spunea de fapt? A leșinat. Este o teoria a leșinului, da dragii mei prieteni. Este ceea ce teologii numesc teoria leșinului. Că după ce a fost mutilat și străpuns cu o lance, după ce a atârnat pe cruce, a fost crucificat, și așa mai departe, abia dacă a leșinat. Și a dat piatra la o parte singur, a scăpat în partea de nord a Iudeii. Pavel spune, "Nu! Chiar a murit și pot să vă dovedesc asta, a fost cu adevărat înmomântat. A fost îngropat ca un om mort a înviat dintre cei morți. A fost necesar nu numai să sufere mânia lui Dumnezeu ca o persoană vie, dar, de asemenea, a murit pentru că plata păcatului este moartea și a murit în locul nostru pe acea cruce." Iar acum Biblia, cea mai importantă mărturie a Scripturii este că El a înviat dintre cei morți. Dacă te uiți puțin în istorie, cu greu poți găsi pe cineva care, până în timpurile moderne, o persoană din istorie care să nege persoana lui Isus din Nazaret, sau faptul că a murit pe o cruce. Evidențele istorice care susțin asta sunt atât de puternice, încât doar un ignorant foarte educat, din motive personale o poate nega. A murit. Dar întrebarea e chiar a înviat El dintre cei morți? Iar răspunsul, conform Scripturii, este că da. Iar răspunsul conform înțelegerii actuale, răspunsul Bisericii este da. Nu am să pun autoritatea Bisericii la același nivel cu cea a Scripturii, și nu vorbesc de biserică ca o organizație ecleziastică și nici la nivel de un grup de oameni neapărat ca o organizație. Vorbesc despre 2000 de ani în care oamenii au fost transformați radical de această Persoană care este Isus din Nazaret. Oameni care înainte au fost sceptici, chiar au urât Evanghelia ca apostolul Pavel din Tars, de-a lungul secolelor și până astazi. Cea mai mare parte dintre ei vă va face să credeți că toți cei care cred în creștinism sunt niște tâmpiți, niște țărani, niște bigoți neștiutori, dar de fapt oamenii de știință celebrii, dușmanii cei mai mari ai credinței au ajuns să Îl cunoască pe Hristos, de-a lungul secolelor. În tările unde noi am muncit și am călătorit, în Pakistan, creștinii sunt uciși în mod violent, dar rămân fideli credinței lor. În Orientul Mijlociu, numărul mare al oamenilor care au murit în Rusia, ei nu au putut să nege că Hristos a înviat dintre cei morți. De ce? Pentru că ei L-au cunoscut, ei L-au cunoscut.

    Să revenim, credem că cunoștința... De fapt, nu credem asta pentru că suntem ipocriți cu privire la ea. Dar spunem că cunoașterea este în general cunoaștere științifică, dar dacă nu este palpabilă, dacă nu poți să o testezi, dacă nu o poți pune într-o ecuație matematică, dar oamenii care spun asta nu-și dau seama că atunci când spun asta, neagă tot ce are de are legătură cu științele sociale. Științele sociale nu sunt științe, pentru că sunt bazate pe teorii. Dar este mai mult decât un fel de cunoașterea științifică, sunt științe ale legilor, e o știință a istoriei și este, pur și simplu, experiența. Experiența. Știu ce mi s-a întâmplat. Știu ce cred, de ce cred, știu când a început asta. El a înviat! O să citim un text azi ca să vedem de ce asta e atât de important. Aș vrea să mergem în Romani 1:4. Pavel vorbește despre Evanghelie, să citim de la versetul 1, "Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai dinainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi." Din nou revenim la ceva ce Pavel vorbește destul de des vedem în 1 Corinteni 15. Ce? El spune, "Uitați, niște profeții uimitoare sunt foarte, foarte vechi și s-au împlinit în mod unic și perfect în persoana lui Hristos." Iar în versetul, "Ea privește pe Fiul Său născut din sămânța lui David, vorbește despre Maria, în ce privește trupul - el spune că din punct de vedere uman, ca om, în ceea ce privește carnea a fost un descendent al lui David prin Maria - dar care a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere prin învierea dintre cei morți, în privința duhului de sfințenie, Isus Hristos, Domnul nostru." Spune ceva foarte important, trebuie să înțelegeți, el nu spune că a devenit Fiul lui Dumnezeu, în momentul învierii, sau printr-o lucrare supranaturală a Duhului Sfânt. El nu spune asta. El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Ceea ce spune este că învierea este declarația publică, declarația publică a lui Dumnezeu asupra paternității lui Isus din Nazaret. De multe ori când ne gândim la El ca Fiu, datorită Evangheliei după Ioan... mulți dintre voi ați citit Evanghelia după Ioan. Fiul, Fiul, Fiul mult iubit, Singurul Fiu preaiubit, Unicul Fiu. Și are aroma dumnezeirii Lui. Acum este Fiul lui Dmnezeu, este Dumnezeu Fiul, astea sunt cu siguranță în acest text, dar pentru că noi nu suntem evrei, nu suntem din Orientul Apropiat, sunt câteva lucruri care ne scapă, este ideea de filiație egală cu regalitate. David era fiul lui Dumnezeu, în ce sens? În sensul că era Regele Lui. Să mergem la Psalmul 2 care a fost citit. Vorbește despre Fiu, națiunile i-au fost date Lui, Dumnezeu L-a pus pe Regele Lui. Iar când L-a înviat dintre morți a fost declarația că este exact cine a spus că este. Aceasta este dovada lui Dumnezeu că Isus este dumnezeiesc, că Isus este Mesia, și ca Mesia este Rege, și vom reveni puțin mai târziu.

    Este ceva foarte important ce aș vrea să vedeți aici. Scepticii pot veni la mine și îmi pot spune, "Am nevoie de mai multe dovezi." Înțeleg asta, dar nu veți primi nici una, nu veți primi nici una. Iar Isus a spus chiar dacă ați avea vreuna, tot nu ați crede, chiar dacă un om s-ar întoarce dintre morți și v-ar spune. De ce? Uitați de ce. Problema nu este în evidențele intelectuale sau în dovezi, nu asta este problema, aș vrea să înțelegeți asta, chiar în ceea ce privește existența lui Dumnezeu, problema nu este intelectuală, este o problema este voința. Problema este voința. Am citit un articol, era un... nu ar trebui să menționez asta pentru că nu pot să citez acum. Dar era un evoluționist care se plângea de faptul că cei mai mulți elevi, studenți nu doar cei mai mulți studenți de universitate, ci și cei cu diplome mai înalte pretind că încep să creadă în evoluție pentru că urmează curentul. Aproape nici unul nu a ajuns la această concluzie de unul singur, doar urmează curentul. Înțelegeți? Deci ceea ce vreau să spun este că aceștia sunt căutători ai cunoașterii, și nu oameni care caută adevărul, adică nu mergi la petreceri, nu te îmbeți, nu curvești, ești la școală doar să înveți, să înveți și să înveți pentru că vrei să afli adevărul. Nu... vrei să te simți bine, să ai o slujbă bună și să faci mulți bani. Nu ei sunt de fapt căutătorii adevărului, iar problema nu este intelectuală, problema este voința. Problema are legătură cu ceea ce suntem, de aceea Biblia când vorbește despre nebuni nu se referă la pesoane cărora le lipsește capacitatea intelectuală de a învăța ci la oameni care sunt imorali sau amorali, care deși înteleg unele lucruri dar nici măcar nu urmează ceea ce au înțeles. Am să vă dau un exemplu, am vorbit în Londra - nu, în Ashrud câțiva ani în urmă și când m-am ridicat și am spun că sunt un creaționist, era acolo un grup de studenți, și ei au lăsat capurile în jos și au râs în timp ce eu încercam să vorbesc. Așa că i-am oprit, am spus, "Cu siguranță gândiți că sunt un dinozaur social, preistoric și toate celălalte, un neștiutor din Stalele Unite și cu siguranță credeți că sunt complet idiot pentru că nu accept evoluția. Așa că ați vrea să mă ajutați, ați vrea să vă umiliți din starea de studenți străluciți ce sunteți, cu adevărat străluciți, să mă ajutați. Am să vă dau două motive pentru care nu pot accepta evoluția, doar două și să îmi spuneți, în picioare, chiar aici în fața întregului auditoriu și să explicați acestui sărac și ignorant evanghelic de ce este atât de greșit. Primul este complexitatea ireductibilă și al doilea este punctualitatea echilibrului." Toți studenții au rămas șocați, au început să se uite unii la alții și am spus, "Na, ajutați-mă! Ajutați-mă!" Și am spus, "Știți ceva, nici măcar nu mă puteți ajuta, pentru că, nici unul dintre voi nu știe răspunsul, de fapt nici măcar nu știți despre ce vorbesc. Și totuși râdeți de mine că sunt neștiutor." Vedeți problema noastră nu este cunoașterea, nu este intelectul, este voința. Problema este că nu Îl vrem pe Dumnezeu. Și după cum spune cartea Romani, capitolul 1, omul inventează toate scuzele posibile, chiar și cele din sfera intelectuală pentru a nu se supune adevărului. Iar când vorbesc despre înviere mi se spune, "Am nevoie de mai multe dovezi." Le răspund, "Nu, ai avut dovezi de toate felurile, pe care le-ai respins deja, de fapt nu îți pasă." De asta vă spun, Dumnezeu spune, "Asta este evidența pe care am să v-o dau, iar dacă mergeți mai departe și căutați, atunci veți plânge înaintea mea, Mă veți căuta, veți știi că este adevărat." Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său din morți, ne-a dat dovada Dumnezeirii și a Regalitățiii Sale.

    Haideți să ne uităm repede la un alt pasaj, Romani 4:25, "care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți." S-ar putea să nu știți, dar acesta este un text foarte greu, foarte greu din cauza prepoziției în grecește, cuvântul "pentru că". O să mergem pe două părți diferite. Trebuie să fim atenți la asta. Cea mai mare parte a comentatorilor, de-a lungul secolelor până astăzi, cele mai bune școli spun asta, "a fost dat din cauza fărădelegilor noastre, a fost dat ca să îngroape fărădelegile noastre, și a înviat din cauza justificării noastre." Și spun, pur și simplu, că învierea Sa este dovada că prin El, omul poate fi împăcat cu Dumnezeu. Vedeți, dacă El nu ar fi înviat dintre morți, Dumnezeu nu ar fi acceptat sacrificiul Său în locul nostru. Dar învierea lui Dumnezeu a Fiului Său din morți este dovada că atunci când Isus a spus că s-a terminat, chiar s-a terminat. Așa cum spuneam în urmă cu câteva săptămâni, când era pe cruce, chiar înainte de a muri, a strigat, "S-a terminat!" Ceea e în grecește este un termen comercial, "a plăti pentru". Plata păcatului este moartea. Când Hristos a suferit mânia lui Dumnezeu și a murit în locul nostru, El a plătit pentru. Iar învierea lui de către Dumnezeu, învierea Fiului este dovada Lui că da, s-a plătit pentru. Fiecare păcat, trecut, prezent și viitor a fost socotit acolo și pedepsit în moartea Fiului său.

    Acum să ne uităm la alt text repede, Faptele apostolilor, capitolul 2. Să ne uităm acolo pentru un moment, e o predică - prima predică după evenimentele pascale, Fapte 2:36, dar hai să ne întoarcem puțin. Versetul 34, "Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu, "Șezi la dreapta Mea până voi pune pe pe vrășmașii Tăi sub picioarele Tale." Vorbește despre înviere și înălțare. " Să știe bine deci toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care l-ați răstignit voi." Țineți minte aceste versete și să mergem la Psalmi, capitolul 2. Învierea dovedește ce? Uitați-vă în Psalmul 2:6, "Totuși eu am uns pe împăratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel sfânt. Eu voi vesti hotărârea Lui zice Unsul. Domnul mi-a zis, "Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut." Oamenii au o problemă cu această idee, "Tu ești Fiul Meu astăzi Te-am născut". Și aceasta se datorează faptului că nu înțeleg ideile simetrice pe care le avem aici. Aici apare ideea de regalitate, când cineva este încoronat rege este considerat Fiu, Fiu al lui Dumnezeu și stăpânește ca Suveran în loc de Dumnezeu. Iar învierea lui Isus Hristos din morți este dovada lui Dumnezeu că această lume nu numai că are un Salvator, că poate fi justificată prin El, dar această lume are un Rege. Un Rege. Deci, în această idee dezastruasă americană, în care pentru a fi salvat trebuie să-L accepți pe Isus ca Salvator, regalitatea Lui este negociabliă. Dar asta nu este edevărat, nu este adevărat. Dar frate Paul, dar aceia care Îl primesc pe El, aceia vor primi viață eternă. Dar haideți să ne uităm în Ioan capitolul 1. Vreau să clarific ceva, foarte, foarte repede. Uitați-vă în Ioan 1:12, "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." Deci tot ceea ce trebuie să facă este să Îl primească. Da! Dar cine este El? Uitați-vă în versetul de dinainte, "A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit." Cum nu L-au primit ei? Arată foarte clar. Nu au vrut ca Acest Om să domnească peste ei. Nu L-au vrut ca Rege. Nu L-au vrut ca Mesia. Să nu uităm, în Mesia și doar în Mesia, așa cum vedem în Zaharia - profeția din Zaharia - doar în Mesia, regalitatea și preoția vin împreună. Și această idee de a-L accepta pe Isus ca Preot, ca Salvator, dar nu-L accepți ca și Rege, este total greșită conform Vechiului Testament. Vedeți asta? Este foarte, foarte important.

    Ne vom întoarce la regalitatea Lui imediat, dar înainte de a părăsi cartea Faptelor,aș vrea să mai vedem un lucru, nu doar că El a fost acceptat ca Rege sau a fost declarat Rege,aș vrea să ne uităm în Fapte, capitolul 17:30, "Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, ci poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptatea, prin Omul pe care l-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți." Deci învierea lui Hristos din morți este o dovadă că lumea are un Salvator, este o dovadă că lumea are un Guvernator, un Rege, dar, de asemeni, este o dovadă că lumea are un Judecător. Că lumea are un Judecător. Într-o zi toată lumea va sta înaintea lui Hristos și va fi judecată. Am spus asta de multe ori. Dacă aș putea să vă deschid inimile, dacă ați știi că am această putere, și că așa se va întâmpla, să vă deschid mințile și inimile, să iau fiecare gând, să îl pun pe un DVD și să arăt tuturor ce ați gândit, ați face tot ce v-ar sta în putere să mă opriți, nu-i așa? Pentru că aveți gânduri pe care nu ați vrea să le știe nici cel mai bun prieten al vostru. Și totuși în ziua judecății toate aceste lucruri vor fi expuse nu numai înaintea tuturor păcătoșilor, ci înaintea unui Dumnezeu Sfânt și veți fi judecați în dreptate absolută.

    Când vorbim despre Iad în ziua de azi lumea devine foarte, foarte nervoasă, iar unul dintre motivele pentru care devine nervosă este viziunea greșită pe care o are despre Iad. Nu știu câți dintre voi ați citit "Infernul" lui Dante, dar aceasta nu este o descriere biblică a iadului. Iadul nu este un loc al torturii de tip masochist. Eu cred în chinurile iadului, doar nu cred în versiunea lui Dante, pentru că nu apare în Scriptură. Dumnezeu nu este o zeitate nemiloasă care își găsește plăcerea, într-un fel, în această, aproape jucăușă modalitate de tortură asupra oamenilor. Veți spune, "Ah, asta e o veste bună." Dar de fapt nu e bună, e chiar mai rea. Cel puțin pentru omul care stă să gândească. E mai rea. Ce vrei să spui? Iadul este faptul că primești exact, exact ceea ce meriți. Iadul este dreptate absoută, oarbă, arzătoare, curată. Vă măsurați singuri. Lăsați-mă să vă dau o idee despre standarde și cât de decepționante pot fi. Credem că suntem destul de deștepți. Dar care este standardul? De exempul, așa cum am ilustrat în multe rânduri, în urmă cu câțiva ani un prieten mi-a trimis o carte despre logică, un prieten de la Universitatea Columbia și mi-a zis, "Citește asta!" Deci m-am uitat prin ea. Am studiat logica ce se studiază în universitate. Am citit primul capitol de trei ori și mi-am zis, "Acesta e cel mai bun lucru pe care l-am citit." Nu am citit niciodată ceva asemănător în universitate. Era și foarte greu de înțeles. Așa că am citit primul capitol de trei ori. Am luat o pauză, m-am dus la bucătărie să beau niște lapte. Nu voi uita niciodată asta. M-am întors de la laptele meu și m-am uitat la coperta cărții la care nu mă uitasem înainte. Și era imaginea unor copii stând în rând și un profesor care îi unea pe toți, îi strângea pe toți. Și m-am gândit ce caută imaginea asta pe carte? Și mi-am dat seama, am deschis cartea și am citit prima pagină. Această carte era folosită de elevii din perioada colonială. Eu nu am avut nimic de felul acesta nici la universitate. Deci credem că suntem deștepți, dar care este standardul? Credem că suntem buni, dar care este standardul? Care standard îl vei aplica? Aș vrea să vă gândiți puțin. Ce standard vei aplica la a fi bun? Lăsați-mă să vă mai dau un exemplu. Mergeți la plajă - nu vreau să spun că asta e bine sau rău - vreau să spun doar că mergi la plajă, și chiar trebuie să-ți spui că suntem cu adevărat într-o criză economică pentru că oamenii nu au bani să-și cumpere haine să meargă la plajă, așa s-ar părea. Dar mergi la plajă și oamenii aleargă în jurul tău, fac tot ceea ce se face pe plajă, îmbrăcați într-un anume fel. Nu vreau să spun bine sau rău, vreau doar să vă fac să vă gândiți la standarde. Dacă te-ai fi îmbrăcat în acest fel, în cultura noastră, cu 65 de ani în urmă, ai fi fost arestat. Nu vreau să spun bine sau rău, doar vreau să vorbesc de starea lucrurilor, și ce vreau să spun este că atunci când te gândești, "Dumnezeu mă va pedepsi așa cum merit, eu nu sunt o persoană chiar așa de rea!" Gândește-te că poate standardele tale sunt joase. Minciuna poate că e cu adevărat rea, mai rea decât credeai. Ura și gelozia poate că sunt cu mult mai rele în ochii lui Dumnezeu decât în ochii culturii tale. Și poftele. "Ce este cu limbajul acesta puritan? Și pentru ce vorbim despre toate lucrurile astea, nu am trecut prin revoluția sexuală?" Înțelegi ura poftei trupești? Știi că Dumnezeu urăște această poftă. Într-un fel pofta este crimă. Este crimă. Și spui, "De ce?" Tu, fără permisiunea celuilalt, l-ai redus pe celălalt la un lucru. Ai distrus umanitatea lui și îl folosești cum vrei tu, fără nici o idee de angajament, fără nici o idee de dragoste, fără nici o idee de sacrificiu de sine, tu crezi că e amuzant. Dumnezeu o urăște și El va judeca fiecare păcat de acest fel. Sunt elevi de liceu aici și promit că voi reveni. Vorbeam cândva, undeva în Europa și câțiva tipi au intrat puțin cam îndrăzneți acolo unde eram la universitate, au intrat și au început să râdă și să facă lucruri și vorbeam despre castitate, despre puritatea morală. Și ei au început să vocifereze, să râdă și așa mai departe, și m-am oprit și le-am zis:
    - Hei, băieților, e vineri, ce faceți aici? E vineri seara, nu mergeți la bar?
    - Da, o să mergem la bar.
    - De ce?
    - Să ne îmbătăm.
    - Și mai ce?
    - Păi, știi tu!
    - Nu, spune-mi, nu știu. Nu știau cum să se exprime.
    - Cum te exprimi? La agățat? Asta nu sună prea bine. Pentru că noi nu folosim cuvinte precum curvia, a comite imoralitate. Bine, deci asta vei face! Și ești în regulă cu asta? Ești nervos pe mine pentru că îți spun că Dumnezeu nu este de acord? Lasă-mă să îți spun de ce Dumnezeu nu este de acord cu asta. Vei ieși și vei vâna în seara asta, asta vei face. Vei găsi o fată și te vei angaja într-o relație cu ea. Vei face asta? Sacrificiu de sine, să te dai pe tine la o parte, să fii o binecuvântare pentru ea, te vei implica în viața ei? Nu! Tu mergi la vânătoare în seara asta! Să te hrănești din trupul altei ființe umane. Să iei plăcere din el fără să te angajezi în nici un fel. Asta vei face. Te vei hrăni. Iar răspunsul știu care va fi. Și ea vrea același lucru. În regulă. M-ai prins aici! Ea vrea să se hrănească din tine și tu vrei să te hrănești din ea. Uite ce am devenit! Dar hai să mai facem un pas înapoi. Eu am o fiică, o fiică mică. Chiar dacă fiica mea vrea să participe la această hrănire reciprocă, cum mă va dezonora pe mine ca tată? Cum îmi va frânge inima în mii de bucăți, când știu că este afară unul ca tine, care o vânează pe fiica mea, chiar dacă fiica mea se pune singură într-un loc unde poate fi vânată. Cum mă va omorî pe mine? Cum îmi demonstrează asta dragoste mie? Cum demonstrează respect? Cum demonstrează asta unitate și tot ce pretindem că avem în acestă lume modernă? Spune-mi! Vezi?

    Nu crezi că este rău. Elevii de liceu nu cred că este o nebunie, dar vezi cum privește Dumnezeu asta? E o nebunie absolută! El se supără foarte tare! Da, îmi pare rău. Ființele morale devin nervoase, se numește indignare îndreptățită. Când auzi despre copii care au fost uciși, acest sfârșit de săptămână, nu te-a deranjat deloc? Doar ai trecut cu vederea? Știi, ca și cum dacă cineva vrea să facă asta... Nu! Dacă ai măcar puțină umanitate în tine, vei avea indignare îndreptățită. Cu cât mai mult Dumnezeu care este Sfânt, diferit de noi - Sfânt! - urăște asta. Nu, iadul nu este infernul lui Dante, în afară de ceea ce este scris deasupra ușilor, "Lăsați orice speranță voi toți cei ce intrați aici!" Da, ai făcut alegerea. Cred că cea mai bună descriere a iadului e cea din Romani, capitolul 1, de fapt: Dumnezeu i-a lăsat, Dumnezeu i-a lăsat pornirile inimilor lor. Vedeți? Chiar și lui Hitler, chiar și lui Hitler! Dumnezeu i-a limitat răul. Și-a iubit mama. Nu a omorât cățeluși, Dumnezeu i-a limitat răul. Dar să spună, "Am să vă las pe toți în pornirile inimilor voastre." Acolo veți fi. Lăsați în pornirile inimilor voastre. Ca și creștin trebuie să fii foarte atent când te gândești la judecata lui Dumnezeu și la iad. De ce? Să vă dau un exemplu, acum sunt locuri pentru care noi ne rugămîn mod constant ca Dumnezeu să ridice misionari, unde se vând copii pentru piața sexului. Sunt țări în Asia, mai multe locuri pe care nici nu vreau să le menționez, dar sunt acolo, în jurul nostru. Și sunt oameni, oameni puternici din Europa și Statele Unite care plătesc, literal vorbind, sute de mii de dolari să meargă acolo pentru o săptămână. Bine? Acum aș vrea să vă gândiți la asta! Aceste locuri oribile, unde se petrec lucruri de neînchipuit, dar sunt oameni care își găsesc plăcerea în a merge acolo, și merg acolo și cheltuiesc sute și sute de mii de dolari ca să meargă acolo. Dar tu, ca și creștin, dacă aș putea să te transport într-o secundă de unde stai în acel loc să vezi ce se întâmplă acolo inima ta s-ar frânge.  Ai bate cu pumnii în pereți și ai încerca să ieși din acest loc de coșmaruri îngrozitoare. Singurul motiv pentru care simți asta este lucrarea Duhului lui Dumnezeu din inima ta. Vezi asta? Iadul este lăsare în voia minții lor. Unul din lucrurile cele mai înfricoșătoare pe care le-a spus Isus este acesta, "Dumnezeu le-a răsplătit pentru ce au făcut."

    Aș vrea să renunțăm la ideea unui Isus micuț in iesle. El a fost un băiețel în iesle, dar orice fel de teologie care îl ține acolo, aș vrea să o distrug. Haideți să mergem pentru un moment în cartea Daniel, capitolul 7. Dacă ați citit, este unul dintre textele cele mai surprinzătoare din Biblie. În versetele 9-11 vedem un Îmbătrânit de zile, vedem cum Dumnezeu adună împreună și cheamă viziunea unei sală de judecată. Și este și mai surprinzător în evreiește. Dacă vă uitați la versetul 9, "Mă uitam la aceste lucruri până s-au așezat niște scaune de domnie." Și ceea ce spune de fapt este că "M-am uitat până când tronurile s-au întronat." Iar ideea este că totul merge înainte, într-un fel se pun toate lucrurile la locul lor și fără nici o avertizare scaunele sunt detronate, iar Dumnezeu se pune pe ele. Judecata Lui se întâmplă așa de repede. Și descrie, "Un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îl slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile." Vedem același lucru, nu-i așa, în cartea Apocalipsa, capitolul 20?" Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor,dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit." Nu mă voi mai duce la profețiile biblice, am insistat deja poate mai mult decât ar fi trebuit. Dar vom vedea ce înseamnă imediat. Pentru că dintr-o dată se întâmplă ceva, ceva ce cauzează ceea ce se întâmplă în versetele 11 și 12. Versetul 13, "M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerului a venit Unul ca un Fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui." Ați auzit, sunt sigur. Ați auzit predicatori spunând, "Fiul omului. Isus s-a numit pe Sine Fiul Omului pentru că arătat umilința sa, nu? Era Unul dintre ei, e Unul dintre noi!" Nu, nu. Este una dintre cele mai greșite înterpretări ale secolului nostru, după cum ar spune unii teologi. Fiul omului, despre asta e vorba. De-asta spune că e blasfemie. S-a numit pe Sine Fiul Omului? Nu. Nu se pune pe Sine la un nivel umil. El spune, "Chiar dacă am venit să salvez ce era pierdut, chiar dacă Fiul Omului servește acum, trebuie să știți cine sunt, Eu sunt Fiul Omului." Înțelegeți? Spune aici, "Pe norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va trece niciodată." Nu va fi nici o schimbare a gărzii, nu se va întâmpla să nu fie votat. Vă amintiți Psalmul 2? Dumnezeu râde de națiuni când acestea luptă împotriva lui Hristos. El spune, "Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu." John Calvin spunea asta, "Când națiunile luptă împotriva lui Hristos și a creștinătății, Dumnezeu nu judecă în momentul acela pentru că este timpul când El râde." Ceea ce spune de fapt este că El a dat lui Isus din Nazaret Împărăția. Și dacă toate armatele iadului, a cerului și a pământului ar veni împotriva Lui în forța lor prostească, ar fi ca și cum o furnică s-ar lupta cu un munte de granit. Acesta este El.

    E ceva foarte, foarte important, aici. "a venit Unul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile. - și fiți atenți la limbaj - a fost adus înaintea Lui." Și după prezentarea Lui, toată stăpânirea i de dă Lui. Găsim același lucru prezentat pentru noi în cartea Geneza cu un om numit Iosif, este în ceva ca o închisoare, o temniță și în decurs de doar câteva minute, este scos afară din temniță, și apare foarte clar, este prezentat înaintea lui Faraon. Iar aceasta i se spune lui Iosif, ascultați, "Fără permisiunea ta, nimeni nu va ridica mâna sau piciorul în tot Egiptul."Și ce ne spune aici? Hristos a fost înviat din morți, a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu și Dumnezeu se uită la El și spune, "Fără permisiunea Ta nici o mână și nici un picior nu se va ridica în cosmos, în univers.Tu ești Regele Meu." Ceea ce este foarte important. Isus, spune în Ioan 17, când se roagă în rugăciunea Sa de Preot și spune că dorește ca gloria să se întoarcă la El, glorie pe care a avut-o cu Tatăl înainte de întemeierea lumii, și tu spui, "A recâștigat acea glorie." Nu! A recâștigat mult mai mult, pentru că Acel care stă acum acolo în glorie nu este doar Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, El este acum Unul dintre noi! Nu Și-a abandonat umanitatea! Așa că Cel care domnește pe tron este un om. Dumnezeu, da! Dar este și Om. Cel care mijlocește pentru noi este un Om, ispitit în toate ca noi, dar totuși fără păcat. Și știe cum să ne dea ajutor celor care Îl caută. Cel care va judeca lume va fi un Om, nimeni în acea zi nu va putea să-I spună, "Tu ești Dumnezeu, Tu nu înțelegi unamitatea!" Pentru că Cel care va judeca umanitatea este Umanitate. Este un Om.

    Să ne întoarcem la versetul, 12, "Și celalalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit." Ceea ce vreau să vedeți este că, așa cum apare în Romani, capitolul 13. Trebuie să dăm cinste guvernului nostru, în această biserică nu trebuie niciodată să vorbiți defăimătoare la adresa președintelui. Chiar dacă sunteți de acord cu el sau nu. Puteți să nu fiți de acord cu el. Puteți spune că nu sunteți de acord. Dar funcția lui trebuie onorată. Și trebuie să fim oameni ai păcii în toate modurile cu putință, chiar dacă viețile noastre vor fi luate. Dar uite ce aș vrea să vedeți, la venirea lui Hristos, toate domniile lumii se vor termina. Toate fiarele menționate în Daniel, se vor sfârși. Ultimul fiind imperiu roman, perșii, mezii, toate! Se vor sfârși. Roma va sfârși la venirea lui Mesia, dar uitați ce spune în versetul 12, "Și celălalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit." Nu ar trebui să vă fie frică de conducerea aceste lumi, ar trebui să o compătimiți. Pentru că este ca o floare tăiată niște oameni micuți cu tronuri de hârtie care se clatină, cu coroanele lor micuțe pe cap. Dar există un Rege, numele lui este Isus și El domnește. Și într-o zi orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că El este Domn. Să nu vă fie frică de oameni, să nu-i dezonorați. Niciodată să nu folosiți violența împotriva lor, suntem chemați să murim nu să ucidem. Dar să știți asta, lumea asta are un Rege, această lume are un Judecător, și această lume are un Salvator. Numele lui este Isus Hristos. Și pentru cauza Lui mulți dintre voi, tinerilor și tinerelor, veți suferi mult în această națiune. Multă lume nu-și dă seama. Dacă un activist politic sau cineva de genul acesta ar fi omorât undeva, ar apărea la toate știrile până seara. Dar se estimează acum că între cinci sute și o mie de creștini mor în fiecare zi ca martiri în toată lumea și nu se știe de ei. Nu veți fi persecutați ca și creștini, de fapt creștinii vă vor persecuta. Lăsați-mă să mă exprim în alt fel. In primul secol, creștinii au fost persecutați ca fiind atei, știați asta? Atei. De ce? Pentru că spuneau că nici un zeu roman nu există. Sunt falși.  Este doar un Domn și doar un Dumnezeu. Și au fost urâți pentru că erau considerați atei. Dacă vreți să vă mențineți imaginea de creștini și în același timp să fiți foarte populari azi, în această lume, în discuții televizate și toate celălalte, trebuie să schimbați doar un articol în credința voastră creștină. Și nu mă refer la articol ca la o convingere, ci la articol ca la articolul "-ul". Un articol, pur și simplu. Un articol hotarât într-un articol nehotarât. Dacă vrei ca toți oamenii din lume să te iubească, poți să păstrezi toată credința creștină, dar trebuie să faci un singur lucru. Să schimbi "-ul" cu "un". Ce vreau să spun? Să nu mai spui că Isus este Salvatorul, ci să spui că El este un Salvator. Și toți te vor iubi. Motivul pentru care creștinii sunt urâți, motivul pentru care sunt considerați, bigoți, încuiați și toate celălalte este pentru că ați ajuns să credeți că Isus nu este un salvator, ați ajuns să credeți că El este Salvatorul. Și pentru asta vă vor face zile negre. Multe biserici evanghelice de pe aici este posibil să îți spună să vii la Isus și El te va face bogat, vino la Isus și El îți va da prosperitate, vino la Isus și El te va vindeca, vino la Isus pentru toate aceste lucruri minunate. Eu îți spun vino la Isus și El îți va da viață veșnică și o cruce. Te va umple de bucurie, te va învăța să iubești, te va învăța să te sacrifici pentru oameni, pentru că în noul legământ, în creștinismul adevărat, trebuie să înțelegi ceva, dragostea nu este o parte din ea, este totul. Oamenii mă întreabă, ce să ne rugăm pentru tine? Rugați-vă să învăț cum să-mi iubesc nevasta așa cum Hristos a iubit Biserica. Pentru că poți iubi persoanele care sunt la sute de kilometrii distanță de tine, dar persoanele aproape de tine? Am vorbit despre multe astăzi și îmi cer scuze pentru că nu am avut o țintă precisă, uneori mă gâdesc că ar trebui să fiu pus după gratii după o perioadă de timp. Acestea sunt lucruri adevărate, acestea sunt lucruri eterne, acestea sunt lucruri foarte importante. Trebuie să vă gândiți la ele. Dacă vreți să vorbiți mai mult despre aceste lucruri cu mine sau cu presbiterii de aici, Antony sau Mark, sau oricine de aici vă rog să o faceți. Haideți să ne rugăm.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 783
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni