„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune lacrimile mele în burduful Tău.

Oare nu sunt ele scrise în cartea Ta?”

(Psalmul 56:8)

Sunt lacrimi pe care oamenii nu le văd.

Lacrimi vărsate noaptea, în tăcere.

Lacrimi ascunse sub zâmbete.

Lacrimi pe care le ștergi singur, ca să nu te vadă nimeni.

Dar Scriptura spune un adevăr care zguduie sufletul:

Dumnezeu nu ignoră nicio lacrimă.

Nu există durere prea mică pentru El.

Nu există rană prea adâncă pentru harul Lui.

„Domnul a văzut necazul poporului Său…

și i-a auzit strigătele.”

(Exodul 3:7)

Poate plângi pentru un copil.

Poate pentru o boală.

Poate pentru o nedreptate.

Poate pentru un vis îngropat prea devreme.

Dumnezeu vede.

Dumnezeu știe.

Dumnezeu este aproape.

„Aruncă-ți povara asupra Domnului

și El te va sprijini.”

(Psalmul 55:22)

Lacrimile tale nu sunt un semn de slăbiciune,

ci dovada că încă ai inimă.

Și Dumnezeu lucrează tocmai prin inimile zdrobite.

„Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit;

o inimă zdrobită și mâhnită,

Dumnezeule, nu o disprețuiești.”

(Psalmul 51:17)

În Biblie, lacrimile au deschis ceruri.

Ana a plâns — și Dumnezeu i-a dăruit un fiu.

Maria a plâns la mormânt — și L-a văzut pe Isus viu.

Petru a plâns amar — și a fost restaurat.

Nicio lacrimă nu a fost irosită.

„Ferice de cei ce plâng,

căci ei vor fi mângâiați.”

(Matei 5:4)

Poate încă nu vezi schimbarea.

Poate rana încă doare.

Dar Scriptura ne promite un final sfânt:

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor

și moartea nu va mai fi.”

(Apocalipsa 21:4)

Până atunci,

Dumnezeu adună lacrimile tale.

Le numără.

Le transformă în biruință.

Nu plângi singur.

Dumnezeu este cu tine.

Amin.