De crăciun!

                                                    Luca 2:1-7

            „În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

            Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

          Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

            Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

          Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.”

            Scriptura ne vorbește despre un eveniment unic și măreț în univers, petrecut într-un sat din Iudeea, cetatea lui David.

            Era noapte, fără lumină electrică, erau doar luna și stelele care luminau în întunericul de afară și cărarea pe care înaintau doi oameni osteniți de o cale lungă, obositoare, din Galileea până în Iudeea.

           Era târziu în noapte și în sat, era o liniște deplină pentru că oamenii erau obosiți după o zi de muncă și alții după lungi călătorii, dormeau de acum.

            Într-un singur loc, la marginea satului, era agitație; dar nu era o agitație omenească, (oamenii, ca și astăzi; nu sunt interesați să le spui despre mântuire, iertare prin sângele de la Calvar, nu sunt interesați să le spui despre Isus); era o agitație cerească, supranaturală.

          Dumnezeu din cer privea spre o iesle într-un grajd, locul în care îngerii săltau de bucurie pentru că acolo a reușit să-și găsească odihna o familie, soț și soție săraci, respinși de oameni, dar socotită o familie regală înaintea lui Dumnezeu.

            O, ce mult contează ce spune Dumnezeu despre tine… contează, desigur, și ce spun oamenii, dar cel mai mult contează ce spune Dumnezeu despre tine; contează ce spune El despre casa ta, despre familia ta.

            În locul acesta de la marginea satului erau Iosif și Maria, familia aleasă de Dumnezeu ca să fie purtătoarea Fiului Său venit în lume.

            Ce onoare! Să fii purtător de Cristos!

          Scriptura ne spune că, pentru prima dată, ucenicii au fost recunoscuți ca fiind purtători de Cristos, în Antiohia. Fapte 11:26b „…Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.”

            Domnul Isus Cristos a ales, cu bună știință și de bună voie, să se nască din fecioara Maria ca Fiu al omului, să crească și să mântuiască oameni de pretutindeni, să-i cinstească înaintea îngerilor sfinți și oamenii la rândul lor, să-L cinstească purtând „amprenta” Sa Împărătească prin toată lumea aceasta.

            Nașterea Sa nu a fost o întâmplare, un „accident”, ci a fost cuprinsă în planul de mântuire al lui Dumnezeu, încă din veșnicie.

         „Mergeți în toată lumea!”, le-a poruncit ucenicilor, vestiți că Cel ce S-a născut în Betleem este Mântuitorul; El este Emanuel, Dumnezeu care ne însoțește de acum, în toate zilele până la sfârșitul veacului.

            De două mii de ani, Nașterea Domnului Isus Cristos stârnește admirație și aduce bucurie în inimile multor credincioși, mici și mari.

            Trist este faptul că sărbătoarea aceasta este mult controversată chiar de către unii creștini, cu toate că dacă ne oprim puțin să medităm, vom descoperi că ea, sărbătoarea nașterii Domnului Isus ca Fiu al omului, a început în cer unde îngerii au săltat de bucurie, apoi a coborât pe pământ, în Betleemul Iudeii și de acolo s-a răspândit pe tot globul. Astfel a ajuns până la noi!

            Mulțimi de tineri și bătrâni, băieți și fete, frați și surori, cu toții se bucură că L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu născut pe pământ pentru noi.

            Dar oare cum ai putea să nu te bucuri?

            Cum ai putea să stai nepăsător când Dumnezeu din cer L-a dat pe Singurul Său Fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică! Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

         Cum să nu te bucuri când Isus Cristos, Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, a fost sacrificat pe altar în locul tău și pentru tine? Cum să nu te bucuri când știi că prin moartea și învierea Lui, tu ai primit în dar viața veșnică?

            Cum să nu te bucuri când știi că El nu a rămas undeva într-un mormânt rece, ci a înviat a treia zi după Scripturi și Se prezintă în mijlocul celor doi sau trei pocăiți, ori de câte ori este chemat Numele Său.

            „Bucurați-vă, iarăși zic bucurați-vă!” Așa ne îndeamnă apostolul și nu ne cheamă la o bucurie de o zi, nu ne cheamă la o bucurie doar de Crăciun și nu ne cheamă la o bucurie de miez de iarnă, ci ne cheamă la o bucurie permanentă care vine din Roada Duhului.

            Bucuria nu vine în viața unui credincios ca urmare a „unei zile bune”, sau în urma unei sănătăți de fier; ea, bucuria, este Roadă a Duhului Sfânt și este un Dar oferit de către Dumnezeu Tatăl, tuturor celor ce se încred în Fiul Său.

          Poate mulți am observat lucrul acesta, anume că Satan caută să „umbrească”, să adune „norii întristării” peste sufletele noastre, în special de sărbători.

            De sărbători, bolnavii sunt mai mult încercați, de sărbători uneori pleacă cineva drag în veșnicie; de sărbători se întâmplă atât de multe lucruri care aduc amărăciune în suflete.

            De ce se întâmplă așa?

            Pentru că Satan se luptă să ne comute privirile de la Domnul, Sărbătoarea sufletelor noastre, la problemele lumești, firești.

            Dar, avem în cer un Tată care poate să alunge orice nor de întristare. Ni L-a dat pe Duhul Sfânt, ca să rodească în noi bucuria în orice vreme. El poate să aducă bucurie, pace sufletească și liniște chiar și atunci când ești pe un pat de suferință, chiar și atunci când ești batjocorit pentru credința ta…

            Cu atât mai mult, astăzi este ziua bucuriei, pentru că S-a născut Mântuitorul! Să-L cinstim, să-L glorificăm și împreună cu îngerii din cer să-I cântăm așa cum spune cântarea: /„Cântați toți de bucurie, /căci Cristos S-a născut :/Să cânte spre a Lui mărire, /Cerul și pământul…”/