E un text cu o sensibilitate profund spirituală și se simte în el ideea că omul își găsește adevăratul drum atunci când poartă iubirea în suflet, iar lumina divină îl conduce spre viață și eternitate. Imaginea „florii care murise” și apoi renaște în „izvorul de apă cu viață divină” sugerează foarte frumos renașterea prin iubire și lumină. E ca o trecere de la moartea simbolică la o existență nouă, spirituală.