Căsătorie Sfântă
Autor: Flavius Laurian Duverna  |  Album: Dor de veşnicii  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de Duverna in 15/08/2009
Căsătorie Sfântă

E plin şi copt pământul, de multele nelegiuiri
Şi făr-delegile se-ntind sporind acum mereu,
Paharul îl vor umple, pentru drepte răsplătiri
La ceasul judecăţii cel rânduit de Dumnezeu.

Şi pentrucă-n răbdarea Lui nespus de mare
El tolerează îndelung, pe cel rău şi răzvrătit,
Sunt pline inimile, de mândrie şi neascultare
Şi omul nu acceptă, că e pe un drum greşit.

El nu aude, nici nu vrea să simtă decăderea
Prin sodomia zilelor, prin marşuri trâmbiţate;
Nu îi afectează auzul, nu-i acoperă vederea,
Şi subconştientu-i, e bolnav, şi e pe moarte.

E greu şi-i dureros să vezi cum etica morală
E aruncată în pulbere, şi împinsă cu piciorul,
Pentru-a distruge, dragostea cea maternală
Ce de la-nceput a binecuvântat-o Creatorul.

Familia umană, în structura ei, e primejduită!
E atăcată, în tot ce are ea mai demn şi sfânt:
Căsătoria între părţi, cum ea a fost orânduită
De Dumnezeu, prin cel mai frumos legământ.

Când El, la început a declarat că omul va lăsa
Pe tatăl şi pe mama sa, şi-n doi spre-a se uni,
Şi-un trup din doi el se va face cu nevasta sa,
Acesta e principiul, familiei în veci de-a întruni.

Când înainte de deluviu, omenirea a-ncercat
Poligamia, peste tot, de-a fi înălţată-n rang,
Atunci şi Dumnezeu, mâhnit, n-a mai răbdat
Potopul a venit cu-al său efect de bumerang.

Când în vestitele cetăţi, Sodoma şi Gomora,
Hidoasa neruşinare, ajunsese chiar la culme,
Prin foc din cer sfârşitul le-a fost amândorora
Şi nu s-au mai găsit deloc din ele pic de urme.

Când minţile, amăgite, prea mari şi luminate,
Pe timpul de primejdie al revoluţiei Franceze,
Au desfiinţat în tot căsătoria dând-o laoparte,
Când ateiştii, biruitori vociferau pe metereze,

Atunci, s-a declanşat în valuri crunte anarhia,
Cu-al ei, cel mai cumplit, panaceu împrăştiat;
Atunci, a fost în mod public împroşcată Biblia
Cu cele mai abjecte, etichetări de blasfemat.

Dar tot atunci, la mulţi din ei le-a fost sfârşitul
Din cei mai aprigi, ce se luptau cu Dumnezeu,
În piaţa cea de obşte ghilotina îşi spăla cutiţul,
În sângele curgând şiroi pe crudul eşafod ateu.

Nu a putut prea mult, ca să mai reziste Franţa
Cu al său Cult al Raţiunii, pe ateism întemeiat,
Şi după trei ani şi jumătate, a aparut toleranţa
Cuvântului lui Dumnezeu, prin lege promulgat.

Avem în faţa noastră, raportate atâtea pilde
Ce din istorie, răzbat până la noi ca-nvăţături,
Şi iată, n-avem scuze în sodomia ce se-ntinde
De a trăi în căsătorie, după oricare apucături.

Să fim cu-nţelepciune! Avem o sacră datorie,
Ca glasul Providenţei, să-L facem să răsune,
Căci Dumnezeu, a declarat despre căsătorie:
Pusă fiind în rândul lucrurilor: ,, Foarte bune! ’’

Azi, suntem chemaţi cu toţi ca s-o restaurăm
Din degradarea, prea numeroaselor nelegiuiri,
Principiul, cel lăsat la început să-l promovăm!
Şi credincioşi statonici, noi să fim sfintei uniri!

Să ridicăm stindardul sus, şi-n sfântă curăţie
Moralitatea, să ne fie din principiu, o arvună!
Căci astfel dragostea, între soţ şi între soţie,
Va fi-ntre cei doi, cea mai puternică cunună.

Căsătoria, fiind nucleul, de bază al societăţii
Va rezista atacului, de-a i se schimba sensul,
Şi de se-ncearcă azi să i se strice rostul sorţii
În Dumnezeu se va-ntări, să-şi ducă mersul.

Căci începand, din Paradis, şi pân-la Paradis
E binecuvântată, în veci de veci de Creator,
Să se-nmulţească omul, în familii, cum e zis
Pe pământ să fiinţeze, ca al vieţii precursor!

Flavius Laurian Duverna
20 octombrie 2006


casatorie
casatorie frumoasa
Răspuns la comentariu
Cele două cuvinte din comentariul de mai sus, spun unui spirit cultivat foarte mult. Dealtfel, pricipiul acesta laconic, de a VORBI MULTE îN CUVINTE PUTINE, demonstrează că cititorul s-a adâncit în cuprinsul poeziei şi a făcut o analiză succintă, concisă, a subiectului tratat.
Adăugat în 25/08/2008
Statistici
  • Vizualizări: 3611
  • Export PDF: 62
  • Comentarii: 2
Opțiuni