Eu întotdeauna am scris
Pe inimi, în ceruri,
Cu cerneala viselor,
Dincolo de stele.

Acolo unde tăcerea vorbește,
Și lumina se naște din dor,
Cel ce cunoaște în taină,
Poate citi în versurile mele
Ecouri dintr-o lume divină.

Eu am scris cu lacrimi de rouă
Pe dimineți ce nu s-au ivit,
Am scris pe aripi de îngeri
Numele Celui iubit.

Când vântul purta rugăciunea
Spre margini de infinit,
Am așternut în cuvinte
Tot cerul ce m-a cuprins.

Și dacă vreodată vei căuta
Printre umbre și foc,
Vei găsi slove aprinse
Ca stelele-n noapte, la loc.

Căci scrisul meu nu e doar slovă,
Nici simplu sunet rostit,
E cântec născut din veșnicie,
E har peste suflet venit.