Copacul
Și totuși, chiar zdrobit de vânt,
Rădăcina nu se rupe, ci se-adâncește.
Din lacrimă răsare viață nouă,
Iar misterul timpului ascunde rodul.
Căci ce e greu nu e spre pieire,
Ci spre înțelegere și taină.
Sub nori ascunși, lumina încă arde,
SI tot ce pare frânt
E doar început de înflorire.
Versuri: Robert Vincze
Se simte durerea, dar și tăria credinței în ce aim așternut. Am reușit să pun împreună
Fragilitatea omului cu forța unui copac crescut de mâna Lui.