Mi-ai vorbit

Mi-ai vorbit prin clătinarea ramurilor,
Vântul șoptea că astăzi ai să vii
Să-mi mângâi rana, s-o vindeci Cu-adevărul și să mă ridici ca un stejar, în zori târzii.

Am stat în tăcere, cu fruntea Plecată, sub norii grei de gânduri
Neîmpăcate, dar frunza mi-a Tremurat deodată când pașii tăi
Se-apropiau din depărtate.

Te simțeam în murmurul ierbii, în Ploaie, în glasul pădurii ce-n mine tăcea.
Ai venit cu lumină, ai rupt din Văpaia și mi-ai dat focul ce încă mai ardea.

Cu mâna ta caldă, mi-ai ridicat Privirea, peste ruine, spre cerul senin.
În tine-am găsit nu doar mângâierea,
Ci rădăcina ce face din om un destin.