Eu n-am fost pe drumul ce duce spre culme
Și nici când soborul Te-a dus la Pilat
Eram doar o umbră și n-aveam nici nume,
O biată ființă cu suflet pătat.

Eu n-am fost cu Tine in noaptea durerii,
Când arșița morții Te-a frânt pe altar.
Măslinii știau că ești rodul trădării,
Dar, clipa-Invierii veni-va în dar!

Eu n-am fost, când lumea frenetică, oarbă,
Urla deșănțată: la moarte cu El!
Îl vrem pe damnatul, îl vrem pe Baraba!
Să fie azi liber, deși e mișel!

Eu n-am fost cu mama răpusă de jale
Și nici când mormântul a fost sigilat.
Dar, astăzi, plâng focul durerilor Tale,
Și știu că prin Tine, de iad sunt iertat.

Florina