Binecuvântarea

Domnul a vorbit lui Moise și i-a spus:
„Când un copilaș i-adus în adunare,
Să puneți peste el doar numele Isus,
Și să-l încredințați în brațul Lui cel tare...


Ca să fie păzit de apă, foc și accidente
De oameni răi și anturajele nechibzuite,
Ca nu cumva atras de culorile stridente,
Să rătăcească trist pe cărări nelegiuite.


Duhul Sfânt întotdeauna să rămână
Ca o pecete pe mâna lui și peste creștet,
Iar mila și blândețea să se ia de mână,
Ca doi frați de cruce îmbrățișați în suflet.


În ochi, să aibă numai zări albastre și senine
Și pe chip să poarte zâmbetul mereu,
Hărnicie-n mâini și cămări de roade pline
Și neapărat în toate, recunoscător lui Dumnezeu!


Așa să rostiți peste nou-născuți,
Când veni-vor într-o zi în casa Domnului
Plăpânzi, gingași și micuți...
Ca să primească binecuvântarea Lui.”


Iar când va fi mai mărișor,
Capabil să discearnă binele de rău
Să facă din Isus – Mântuitor,
Gata să asculte de Cuvântul Său.


Căci nu este bucurie mai înălțătoare,
Pentru părinți decât să-și vadă copilul mântuit,
Și numele scris cu slovă mare,
În Cartea Vieții, cu sânge curățit.

~Amin~