- Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
- Isaia 38:1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi.’”
- Isaia 38:2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
- Isaia 38:3 „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.
- Isaia 38:4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
- Isaia 38:5 „Du-te şi spune lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
- Isaia 38:6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.»
- Isaia 38:7 Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:
- Isaia 38:8 «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’” Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.
- Isaia 38:9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui.
- Isaia 38:10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei care-mi mai rămân!’
- Isaia 38:11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
- Isaia 38:12 Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Până diseară îmi vei pune capăt.
- Isaia 38:13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele! Până diseară îmi vei pune capăt.
- Isaia 38:14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: «Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
- Isaia 38:15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
- Isaia 38:16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.
- Isaia 38:17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
- Isaia 38:18 Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
- Isaia 38:19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioşia Ta.
- Isaia 38:20 Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre, vom suna din coardele instrumentelor noastre în Casa Domnului.”
- Isaia 38:21 Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă şi Ezechia va trăi.”
- Isaia 38:22 Şi Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?”
Cântarea lui Ezechia
Referințe
Cântarea lui Ezechia
Îmi ziceam: ”În cei mai buni ani din viața mea,
Trebuie să mă cobor în groapa de mormânt...
Și pe Domnul Dumnezeu nu-L voi mai vedea
Și nici un om plecat de pe pământ.
Locuința mea este luată și mutată,
Ca o colibă de păstori din câmpul înverzit...
Iar firul vieții Îl poți rupe dintr-o dată
Poate chiar diseară-mi voi vedea al meu sfârșit.
Până dimineaț-am tot strigat...
Ca o rândunică, croncăneam ca un cocor,
Și cu ochii pironiți pe cer m-am tot rugat,
Doamne, din necazul meu Te chem în ajutor!
Ce să mai spun? El mi-a răspuns cu ascultare
De aceea voi umbla smerit pân’ la sfârșit,
Căci prin îndurarea Ta mai am și eu suflare
Mă bucur de tot ce-mi dai și-s fericit.
Căci nu cimitirul Te laudă, nu moartea Te mărește
Și cei ce au murit nu mai speră-n a Ta credincioșie,
Ci cel viu, da, cel viu ca mine azi Te proslăvește
C-ai găsit cu cale să-mi dai mântuirea Ta și mie.”
~Amin~
Îmi ziceam: ”În cei mai buni ani din viața mea,
Trebuie să mă cobor în groapa de mormânt...
Și pe Domnul Dumnezeu nu-L voi mai vedea
Și nici un om plecat de pe pământ.
Locuința mea este luată și mutată,
Ca o colibă de păstori din câmpul înverzit...
Iar firul vieții Îl poți rupe dintr-o dată
Poate chiar diseară-mi voi vedea al meu sfârșit.
Până dimineaț-am tot strigat...
Ca o rândunică, croncăneam ca un cocor,
Și cu ochii pironiți pe cer m-am tot rugat,
Doamne, din necazul meu Te chem în ajutor!
Ce să mai spun? El mi-a răspuns cu ascultare
De aceea voi umbla smerit pân’ la sfârșit,
Căci prin îndurarea Ta mai am și eu suflare
Mă bucur de tot ce-mi dai și-s fericit.
Căci nu cimitirul Te laudă, nu moartea Te mărește
Și cei ce au murit nu mai speră-n a Ta credincioșie,
Ci cel viu, da, cel viu ca mine azi Te proslăvește
C-ai găsit cu cale să-mi dai mântuirea Ta și mie.”
~Amin~
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 21
Opțiuni
