Credinţa-i temelia trăirii minunate
În sfântă părtăşie cu Isus pe pământ,
Ea e izvor de veacuri trăirii-mbelşugate
Și cel ce-n ea se-mbracă nicicând nu va fi-nfrânt.
Ea este o încredere de vânturi neclintită
În lucrurile-n care noi azi nădăjduim,
E o speranţă vie din veşnicii clădită
Pe lucruri înspre care prin ochii ei privim.
Puteri nebănuite îţi dăruie credinţa
Când stai faţă în faţă cu un cuptor aprins,
Credinţa-n încercare îţi dă din plin voinţa
Să poţi trece prin flăcări, fără a fi atins.
Vor veni peste lume necazuri şi urgie,
Vor fi multe necazuri şi cruntă umilinţă,
Mulţi vor cădea de teamă, cuprinşi de-a ei robie,
Însă neprihănitul trăi-va prin credinţă.
Amin! Ianuarie 2005. Ilie Belciu