Să nu încetezi niciodată să dai
Din tot ce aduni cu sudoare,
Alungă azi teama, că nu o să ai
Vreodată destul în hambare.

Când pâinea pe masă ţi-o pui, nu uita
În jur să priveşti cu-ndurare
Rupând plin de milă o parte din ea,
Să dai şi acelui ce n-are.

Prin cel ce la ușă îți bate flămând
Isus vine iarăşi la tine,
Îl laşi oare tu azi să plece plângând
Spunându-i: “Eu n-am timp, străine... ”

Când Domnul veni-va în Slavă din nou
Primi-vor Răsplata Divină,
Acei ce-au purtat al Iubirii ecou
Slujind cu o faţă senină.

Căci Domnul a spus - tu nicicând să nu uiţi -
“Nu jertfă voiesc Eu, ci milă!
Din tot ce ţi-am dat, dacă vrei să M-asculți,
Să dai bucuros, nu de silă.”

Să nu te-mpietrești închizând uşa ta
Acelui cu-o viaţă amară,
Căci poate-ntr-o zi s-ar putea ca să stea
Isus chiar la uşă să ceară.