Dacă mi-aş da chiar trupul să fie ars pe-altare
Şi-averea pentru hrana săracilor mi-aş da,
N-aş fi decât o simplă aramă sunătoare
De nu mă stăpâneşte în toate dragostea.

De aş muta chiar munţii doar cu-a mea putere,
Şi-a îngerilor limbă ar fi-n a mea vorbire,
N-aş fi decât chimvalul ce zăngăne-n tăcere,
Aş fi sărac de toate de n-aş avea iubire.

Credinţa-mi dă în viaţă izbândă şi putere,
Nădejdea mă-ntăreşte când trec prin ceasul greu,
Dar dragostea-i balsamul ce-alină-orice durere,
Căci ea e Însuşi Sfântul Puternic Dumnezeu!

Veniţi din nou cu sete la Sfintele izvoare,
La Golgota, la Cruce unde Hristos muri
Și plini de umilinţă şi sfântă adorare
Să învăţăm acolo ce-nseamnă a iubi...