Aş vrea să fie pururi numai soare,
Doresc să fie veşnic doar lumină,
Iar bolta cerului albastru
Aş vrea fie pururea senină.

Să nu mai fie-n lume întuneric,
Doresc dreptatea faţa să-şi arate...
Mă-ntreb: De ce se-ascunde Adevărul
Şi cât minciunii i se dă dreptate?

E îndrăgită noaptea printre oameni
Căci ea ascunde faptele lor rele,
Necurăţia-ascunsă-n întuneric
Oceanele întregi nu pot s-o spele.

E-ngrozitor în lume când un suflet
A fost orbit şi rătăcit în noapte...
Mă-ntreb: Oare cât va mai fi-ntuneric
Şi cât vor mai dura a sale fapte?

Dar eu şi tu avem chemarea sfântă
În întunerecul de-acum să fim lumină,
Să ridicăm întruna mâini curate
Spre bolta cerului de soare plină.

Că nu va mai fi mult, se-arată zorii
Şi Soarele Dreptăţii nu-ntârzie!
Mă-ntreb acum: Cum va fi sus în glorii
Când noaptea va pieri pentru vecie? ...