În ceasurile vieţii-ntunecate
Când trec prin noapte singur şi stingher,
Eu mă dezleg de orice răutate
Şi îmi ridic privirile spre cer.

Eu simt cum din a cerului-nălţime
Pătrunde-n întuneric iar lumina
Ce mă ajută să privesc în mine
Să pot să mă smeresc şi să-mi văd vina.

Nu-i har măreț şi nu-i nici o răsplată,
Nu-i trai mai sfânt şi viaţă mai sublimă,
Decât trăirea sfântă, minunată,
Cu Dumnezeu în lume mână-n mână.

Eu nu-mi ascund de nimeni slăbiciunea
Ci mai degrabă strig cu umilinţă
Spre Cel ce îmi ascultă rugăciunea
Şi-mi dă în încercare biruinţă.

De-aceea laudă-I cânt întotdeauna
Lui Dumnezeu cel Sfânt, Curat şi Mare,
Şi-n ceasul însorit şi când furtuna
Aduce peste mine vreo-ncercare.