Fără Tine Doamne, nu sunt veri nici toamne,
Nu e fericire, nici strop de iubire,
Fără Tine-i noapte, plină doar de șoapte,
Nu străluce-un soare, nu curg nici izvoare,
Calea e pustie, nu-i spre veșnicie,
Inimile-s pline, doar de reci suspine,
Tu ești alinarea, Tu despărți și marea,
Doar Tu ești puterea, Tu ești mângâierea,
Doar cu Tine Soare, noaptea-i o splendoare,
Frumusețea-ți plină, inima-mi alină,
Steaua bucuroasă, mă conduce-acasă,
Când în față-i valea, dragostea mi-e calea,
Inima îți cântă, dragostea-ți m-avântă,
Glasu-ți mă hrănește, ape izvorăște,
Setea îmi adapă, ca să am curată,
Haina-n sărbătoare, ca sfinte fecioare.

Fără de jertfire, nu-i spre nemurire,
Fără suferință, nu e biruință,
Fără luptă mare, nu-i nici îndurare,
Unde drumu-i greu, este Dumnezeu,
Doar cu El de mână, calea e senină,
Urma-nsângerată-i, cale-adevărată,
Ce conduce-acasă, la întinsa masă,
Unde fericirea, vie-i... și iubirea,
Doamne... doar cu Tine, poate fi doar bine,
Calea e ușoară, este-o primăvară,
Și povara toată, este ridicata,
Tu dai vindecare, în pustiu răcoare,
Doar de Tine-aproape, poate fi dreptate,
Căci la Tine-s toate, ziua cea din noapte,
Ești lumina vie, locul din vecie,
Doar cu Tine este, viața o poveste,
Tu... cerescul Mire, eu... în fericire.
Amin